Identificarea corectă și sigură a nou-născuților la naștere este un aspect fundamental pentru protejarea drepturilor acestora și pentru asigurarea unei tranziții sigure de la viața intrauterină la cea extrauterină. În România, noi reglementări, implementate prin ordinul ministrului sănătății, vizează eficientizarea acestui proces. În contextul european, țara noastră înregistrează o rată ridicată a nașterilor, cu aproximativ 230.000 de copii anual.
Procedura de Identificare a Nou-născutului
Conform noilor norme, nou-născutul va fi identificat imediat după expulzie, chiar înainte de secționarea cordonului ombilical. Această identificare se realizează prin atașarea la nivelul antebrațului a unei brățări. Pentru nou-născuții de sex feminin, brățara va fi de culoare roz, iar pentru cei de sex masculin, de culoare bleu. Aceste brățări sunt de unică folosință, avizate sanitar și confecționate din material plastic, fiind prevăzute cu sisteme de închidere și reglare a diametrului pentru a se adapta dimensiunilor antebrațului nou-născutului. Pe fața superioară a brățării se va înscrie numele mamei, numărul foii de observație, sexul nou-născutului, data și ora nașterii, sau un spațiu protejat unde se vor introduce aceste date, inscripționate pe hârtie/carton.
Mamei i se va atașa, de asemenea, pe antebraț, o brățară similară, conținând aceleași informații esențiale. Atașarea brățărilor se face imediat după expulzie, înaintea secționării cordonului ombilical, de către asistenta medicală de obstetrică-ginecologie sau medicul care a asistat/supravegheat nașterea. În situațiile în care nou-născutul necesită intervenții medicale urgente care impun secționarea rapidă a cordonului ombilical, atașarea brățării se va face imediat ce devine posibil.
În foaia de observație a mamei și a nou-născutului se va menționa data și ora nașterii, sexul copilului și numele persoanei care a atașat brățara de identificare, cu semnătura lizibilă. Personalul secției de neonatologie care preia nou-născutul are responsabilitatea de a verifica datele înscrise pe brățară, prin confruntare cu cele din foaia de observație a mamei. De asemenea, se va solicita mamei confirmarea datelor, cu excepția cazurilor în care mama se află sub anestezie, confirmarea urmând a fi efectuată ulterior. Ulterior, în foaia nou-născutului se vor consemna sexul, data și ora nașterii, iar persoana responsabilă va semna lizibil.
Pentru copiii născuți la domiciliu, atașarea brățărilor la antebrațul copilului și al mamei, cu datele menționate, este responsabilitatea personalului medical calificat. În cazul nou-născuților transferați din alte unități sanitare, care dețin deja brățara de identificare, verificarea identității și confruntarea cu documentele medicale și cu declarația mamei se fac de către persoana din serviciul de neonatologie care primește copilul. Aceasta va consemna în foaia de observație a copilului sexul, data și ora nașterii, declarate de mamă sau rezultate din documentele de transfer, și va semna lizibil.
Dreptul la Identitate Biologică și Jurisprudența CEDO
În ultimul deceniu, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), în aplicarea art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (dreptul la respectarea vieții private și de familie), a conturat o nouă componentă a noțiunii de viață privată: dreptul la cunoașterea identității biologice. CEDO a abordat această problemă atât în situațiile în care descendenții doreau să afle identitatea genitorilor, cât și în cazurile în care tații contestau sau solicitau stabilirea paternității.
Deși întreruperea legăturii biologice dintre părinți și copii și substituirea acesteia cu legături create artificial (precum adopția) este un fenomen vechi, interesul pentru stabilirea adevărului biologic a crescut progresiv, impulsionat de progresul biomedicinei. Testele ADN permit acum stabilirea legăturii de maternitate și paternitate cu o precizie de 99,99%.
CEDO a analizat numeroase cazuri în care a pus în balanță dreptul unei persoane de a-și cunoaște identitatea biologică cu dreptul prezumtivului tată de a refuza supunerea la testul ADN, protejat de art. 8 din Convenție. Instanța europeană a clarificat că dreptul la cunoașterea propriei identități biologice intră sub umbrela noțiunii de viață privată, cu condiția ca între copilul care caută adevărul legăturii sale de sânge și genitor(i) să nu se fi stabilit deja legături specifice unei vieți de familie.
Dezvoltarea Fizică și Senzorială a Nou-născutului
La naștere, micuții au vederea neclară, dar pot vedea. Această condiție este normală, având în vedere că nou-născuții nu au încă un control deplin asupra mușchilor oculari. De asemenea, oasele craniului sunt moi și formate din cartilaj, permițând flexibilitate și adaptare în timpul nașterii, precum și pusee de creștere în primele luni de viață. Capul poate prezenta asimetrii, bose sanguinolente sau pete roșii, iar "moalele capului" (fontanela anterioară) nu este atât de vulnerabil pe cât pare.
Culoarea ochilor este, în general, albastră la naștere. Privirea încrucișată (strabismul) este normală până la 3-4 luni, datorită imaturității mușchilor oculari. Aparatul vizual se dezvoltă complet în jurul vârstei de 2 ani. Dacă strabismul persistă după 6 luni, este recomandat un control oftalmologic. Umflarea pleoapelor, cauzată de presiunea la naștere, dispare rapid. Nou-născuții văd bine, dar procesarea vizuală completă a imaginilor în obiecte se realizează după aproximativ 2 luni.
Fetițele pot prezenta scurgeri vaginale, uneori sanghinolente, iar la mulți băieți, testiculii nu sunt încă coborâți în scrot, acesta putând fi mare și tumefiat. Fimoza este, de asemenea, frecvent întâlnită. Trecerea din mediul lichid în mediu uscat determină diverse reacții cutanate, precum pete roșii, descuamări sau erupții, care, de obicei, nu au semnificație patologică. Miliaria nou-născutului, o erupție punctiformă albă, apare pe față și are o cauză hormonală. Unii nou-născuți prezintă puf pe corp (lanugo), mai pronunțat la prematuri.
Semnele din naștere, precum petele roșii (pete materne) pe pleoape, frunte, ceafă (care dispar după 1 an), semnele în formă de căpșună (angiom) sau pata cafenie (pata mongoloidă) la nivelul spatelui, au semnificații diverse și trebuie evaluate împreună cu pediatrul. Mâinile și picioarele reci, uneori cu tentă albăstruie, nu indică neapărat că îi este frig. Mucoasa limbii poate apărea albicioasă din cauza laptelui regurgitat, nefiind neapărat o infecție. Limba poate părea legată de planșeul bucal prin frenul limbii.
Cordonul ombilical, prin care fătul se hrănește în uter, se taie la naștere și se vindecă singur prin uscare, fără a necesita pansament sau tratament special. Nou-născuții pot avea până la 5 scaune pe zi, cu diverse consistențe și culori, ceea ce este considerat normal.
Îngrijirea Nou-născutului și Sănătatea sa
Este esențială asigurarea confortului propriu și al celorlalte mame din salonul de spital, respectând dreptul la liniște, pace și intimitate. Dacă mama nu se simte în stare să primească vizite, are dreptul să refuze. Vizitele la spital ar trebui limitate, iar în cazul în care nu te simți pregătită să primești vizitatori, ai dreptul să spui „nu”.
Primele zile cu bebelușul sunt momente importante, dar și dificile. După naștere, mama și copilul au nevoie de liniște. Îngrijirea unui nou membru al familiei necesită adaptare. Se recomandă invitarea familiei la câteva zile de la naștere, mai ales dacă mama sau soacra pot oferi ajutor. Prietenii pot fi invitați după câteva săptămâni. Pentru a evita aglomerația, vizitele trebuie planificate, limitate la două-trei persoane și să nu depășească o oră sau o oră și jumătate.
Rutina zilnică este extrem de importantă pentru nou-născuți. Nu ezitați să comunicați oaspeților oboseala și nevoia de a acorda atenție exclusivă bebelușului. Sănătatea nou-născutului este prioritară; sistemul său imunitar este în curs de maturizare, deci este important ca oaspeții să confirme că sunt sănătoși înainte de vizită. Refuzați vizitele persoanelor care prezintă simptome de răceală.
Spălatul pe mâini la sosirea acasă este un obicei bun. Mirosul de țigară, chiar și pe haine, poate irita sistemul respirator al nou-născutului. Un copil aparent sănătos poate fi în perioada de incubație a unei boli infecțioase. Când un copil mai mare vizitează un sugar, asigurați-vă că nu va speria sau agita bebelușul.
Tu decizi ce pot face oaspeții. Deși mama și soacra pot dori să ia sugarul în brațe, este important de reținut că sărutul nou-născutului poate fi periculos, deoarece adulții pot fi purtători de bacterii și viruși dăunători bebelușilor. Zgomotul, soneria telefonului sau tonul ridicat pot speria sau trezi copilul, suprastimulându-i sistemul nervos fragil.
Înainte de vizită, stabiliți împreună cu partenerul cum vă veți împărți sarcinile. Nu orice mamă dorește să alăpteze în prezența musafirilor; este normal să cereți un moment de intimitate cu bebelușul. Părinții și prietenii apropiați pot oferi ajutor practic, precum ordine, gătit sau schimbarea copilului; nu ezitați să acceptați.
Screeningul Nou-născutului
Medicul neonatolog este prima persoană care ia contact cu nou-născutul. Printre analizele esențiale se numără hemoleucograma, un test valoros pentru evaluarea compoziției sângelui. Screeningul auditiv, un test rapid și nedureros, se efectuează tuturor nou-născuților după primele 48 de ore de viață pentru a detecta eventuale probleme de auz. Testarea pentru fenilcetonurie, o boală metabolică rară, se realizează tot în primele zile de viață, iar diagnosticarea și tratamentul precoce asigură o dezvoltare normală.
Alte investigații importante includ screeningul metabolic extins la 50 de boli, evaluarea frenului lingual scurt (anchiloglosie) și a displaziei de șold, o anomalie a articulației șoldului. Aceste screeninguri sunt cruciale pentru depistarea și managementul precoce al unor afecțiuni.
Prematuritatea și Provocările sale
Luna noiembrie este dedicată copiilor născuți prematur. Unul din zece bebeluși la nivel european se naște înainte de termen, iar în România, acest procentaj se traduce în aproape 20.000 de copii anual. Prematuritatea reprezintă o provocare majoră pentru bebeluși, părinți și echipa medicală, creând legături emoționale puternice.
Prematuritatea se referă la nașterea înainte de săptămâna 37 de sarcină. Bebelușii prematuri se confruntă cu riscuri și complicații sporite. Cu sprijinul mamelor și al echipelor medicale dedicate, acești copii pot crește mari și puternici. Prematuritatea extremă se definește prin nașteri sub 28 de săptămâni de gestație, prematuritatea mare între 28-32 săptămâni, moderată între 32-34 săptămâni și tardivă între 34-36 săptămâni.
Bebelușii prematuri pot prezenta disfuncții organice severe, probleme cardiace, pulmonare, cerebrale sau hepatice. Afecțiuni frecvente includ apneea de prematuritate, displazia bronhopulmonară, hemoragia intraventriculară, enterocolita necrozantă, sepsisul neonatal, ductus arteriosus patent (PDA) și retinopatia prematurității. Nasterea prematură poate fi cauzată de diabetul sau infecțiile materne, sarcini multiple, preeclampsie, probleme uterine sau cervicale, intervale scurte între sarcini, sângerări sau infecții în timpul sarcinii, vârsta maternă (<20 sau >40 ani), antecedente familiale sau greutate mică a mamei.
Sugarii prematuri necesită îngrijiri specializate în unități de terapie intensivă neonatala, cu suport respirator, hranire adecvată și menținerea temperaturii corpului. De asemenea, aceștia pot beneficia de servicii de consiliere în alăptare și consiliere psihologică pentru mame, atât post-natal, cât și după externare. Legătura cu părinții acestor copii puternici rămâne intensă și apropiată în primii ani de viață.
Bebelușul prematur, Alfie, sosește cu trei luni mai devreme | Tiny Lives Sezonul 2 | BBC Scotland
Echipele de medici neonatologi demonstrează o experiență vastă în gestionarea cazurilor complexe de prematuri sau nou-născuți cu afecțiuni grave. Această specialitate necesită aparatură complexă și personal medical înalt calificat. Lupta, puterea și ambiția de a trăi a copiilor, chiar și în situații critice, sunt uluitoare și oferă medicilor o sursă fantastică de energie și satisfacție.
tags: #legitimitate #nou #nascut