Lipsa formulării unei pretenții prematurității sau nulitatea cererii de chemare în judecată reprezintă două aspecte distincte, dar conectate, ale procesului civil. Art. 196 din Codul de procedură civilă stabilește că cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele şi prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părţi, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia este nulă. Dispoziţiile articolelor ulterioare prevăd însă că lipsa semnăturii poate fi acoperită în tot cursul judecăţii în faţa primei instanţe. Dacă se invocă lipsa de semnătură, reclamantul care lipseşte la acel termen va trebui să semneze cererea cel mai târziu la primul termen următor, fiind înştiinţat în acest sens prin citaţie.
Prematuritatea ca excepție de ordine privat sau ordini publică în arbitraj și în fața instanței
Încă de la început trebuie subliniat aspectul că excepția prematurității este de ordine privată. Fie că vorbim de termen sau condiție suspensive, argumentul este că părțile pot deroga și pot executa obligația oricând, chiar și anterior împlinirii termenului. De asemenea, condițiile de exercitare nu sunt de ordine publică; capacitatea de exercițiu, spre exemplu, este, în principiu, de ordine privată. Prematuritate vs. Procedura prealabilă reglementată de contracte are natura juridică a unei condiții, iar dacă aceasta nu este îndeplinită, este afectat însuși dreptul la acțiune.
Din punct de vedere practic, distincția prematurității față de inadmisibilitate nu este întotdeauna extrem de relevantă, deoarece regimul juridic din perspectiva posibilităților de invocare a excepției, a momentului până la care poate fi invocată și a faptului că numai partea este îndreptățită să o facă urmărește aceleași principii. În materia litigiilor arbitrale, importanța procedurilor prealabile și a excepțiilor pe care partea le poate invoca atunci când nu este parcursă procedura prealabilă (prematuritate vs. inadmisibilitate) apare cu pregnanță. La încheierea contractelor FIDIC, părțile stabilesc să parcurgă proceduri prealabile obligatorii (mecanismul multi-tier), iar despre disputele adjudicării (DAB) vorbim ca despre o procedură prealabilă esențială.
Opțiunile tribunalelor arbitrale și instanțelor statale
Din perspectiva soluționării excepției, cererea de arbitrare ar trebui să fie respinsă ca inadmisibilă sau ca prematur introdusă dacă procedura prealabilă nu a fost parcursă. Jurisprudența arbitrală s-a dovedit variată, cu tribunale care au recatalogat excepția din prematuritate în inadmisibilitate, dar soluțiile au fost în egală măsură emise. În această chestiune, pronunțarea incidentului suspendării în baza art. 43 RPA coroborat cu art. 411 Cod. proc. poate oferi o soluție flexibilă, permitând, în anumite circumstanțe, acordarea unui termen sau suspendarea judecății pentru conservarea drepturilor subiective ale părților.
Dat fiind că excepția prematurității poate avea efect peremptoriu în mod firesc, flexibilitatea în arbitraj poate fi extinsă și în fața instanței statale pentru a asigura echitatea procesuală. De regulă, judecătorul statal poate respinge cererea, însă această soluție poate fi considerată echitabilă dacă este raportată la principiile de ordine publică și la regimul nulității actelor de procedură, în special art. 177 Codul de procedură civilă, care prevede că actul de procedură nu poate fi anulat dacă până la soluționarea excepției a dispărut cauza de nulitate a acestuia. Astfel, soluția corectă poate implica raportarea la momentul soluționării excepției, cu flexibilitatea specifică arbitrajului, pentru a nu compromite salvgardarea actului de procedură.
Impresiile practice despre impreviziune, proceduri prealabile și excepția prematurității
Instituția impreviziunii, prevăzută în Codul civil la art. 1271 alin. (3), ridică discuții privind neparcurgerea procedurilor prealabile ca apărare de fond sau ca excepție. În contextul impreviziunii, negocierile privind adaptarea rezonabilă și echitabilă a contractului ar trebui să aibă loc înainte de a se recurge la instanță. În situațiile în care excepția prematurității este invocată la momentul întâmpinării, termenul rezonabil indicat de legiuitor poate fi deja depășit. Spre deosebire de somația de plată unde neparcurgerea poate fi invocată prin întâmpinare sub sancțiunea decăderii, în cazul impreviziunii primul pas este analiza pe fond de către judecător.
Pe de altă parte, dacă instanța statală oferă flexibilitate în privința prematurității, o procedură prevăzută în contract, dar neprevăzută de lege, ar trebui să beneficieze de o flexibilitate similară, iar excepția rămâne de ordine privat. În concluzie, arbitrii, chiar dacă nu judecă mereu în „echitate”, trebuie să manifeste flexibilitate și să armonizeze interesele ambelor părți, respectând bună-credința în analiza comportamentelor procesuale și extraprocesuale. Aceasta poate însemna, în situații determinate, acordarea unui termen sau suspendarea judecății pentru a evita încălcarea drepturilor subiective.
Aplicarea practică în contextul contractelor FIDIC și a litigiilor arbitrale
În cadrul contractelor FIDIC, exigențele procedurale prealabile pot fi însoțite de o serie de reguli privind admisibilitatea cererilor, iar lipsa parcursului acestor etape poate genera nevalidări ale cererilor de arbitraj, afectând astfel cursul procesual. Examinarea cauzelor de nulitate a actelor de procedură rezidă în modul în care tribunalele arbitrale sau instanțele naționale interpretează excepția prematurității și dacă această excepție poate fi practic utilizată pentru a salva drepturile părților în condițiile unei proceduri complexe.
De asemenea, este esențial să se analizeze dacă lipsa semnăturii poate fi acoperită în tot cursul judecății în fața primei instanțe, precum și efectele celorlalte neregularități în legătură cu semnarea cererii de chemare în judecată, conform alin. menționat anterior.
Relația dintre nulitatea cererii și excepția de prematuritate în contextul art. 196
Art. 196 stabilește nulitatea cererii de chemare în judecată în cazul lipsei elementelor esențiale: nume și prenume (sau denumire), obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia sau semnătura părții sau a reprezentantului acesteia. Dispozițiile ulterioare prevăd posibilitatea acoperirii lipsei semnăturii în totalitatea procedurii în fața primei instanțe, oferind o cale de salvare procedurii. În această dimginea, excepția prematurității poate avea o influență semnificativă asupra modului în care cererea este tratată în fața instanței sau a arbitrului, însă nu poate înlocui necesitatea respectării cerințelor minimale ale cererii, decât în condițiile prevăzute de lege.
În concluzie, soluția corectă în multe situații poate implica o analiză flexibilă a excepției prematurității în raport cu temeinicia cererii și cu respectarea normelor de ordine publică, având în vedere particularitățile fiecărui dosar, inclusiv natura contractelor (FIDIC) și regimul procedurilor prealabile.
tags: #lipsa #formularii #unei #pretentii #prematuritate #sau
Postări populare:
- Analiză Scutece Eco by Naty
- Proprietățile ceaiului Rooibos pentru gravide
- Cabinetul medical al Dr. Zamfira Petrosani: servicii oferite si detalii
- Obligațiile asistentului maternal în contextul alimentației și consumabilelor copilului
- Informații utile despre Secția de Pediatrie a Spitalului Județean de Urgență Piatra Neamț