„Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima ; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre”. Ce înseamnă a învăţa (pe cineva) ? A-l face să înţeleagă o anumită învăţătură. Iov spunea : „Învăţaţi-mă, şi voi tăcea ; faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit”. De la cine pot să învăţ ? Omul credincios ia lecţii zi de zi de la Învăţător, de la Domnul Isus.
Semnificaţia cuvântului „învăţaţi” în context biblic
Învăţaţi, are două sensuri. I. 1. Vechiul Testament : „Moise a chemat pe tot Israelul şi i-a zis : „Ascultă, Israele, legile şi poruncile pe care vi le spun astăzi în auzul vostru. Învăţaţi-le şi împliniţi-le cu scumpătate”.
Faptele apostolilor 5 : 28 „Nu v-am poruncit noi cu tot dinadinsul să nu învăţaţi pe norod în Numele acesta? Şi voi iată că aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră şi căutaţi să aruncaţi asupra noastră sângele acelui Om”.
2. „Să învăţaţi pe copiii voştri şi să le spuneţi : „Israel a trecut Iordanul acesta pe uscat”. 3. Cum să trăim (comportamentul adoptat). II. 1. „În Proroci este scris: „Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.” Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl şi a primit învăţătura Lui vine la Mine”.
2. „Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre”. „Dar voi n-aţi învăţat aşa pe Hristos ; dacă, cel puţin, L-aţi ascultat şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus, aţi fost învăţaţi cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare ; şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre, şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul”.
Pe cine trebuie să învăţăm şi cine este discipolul?
Să-i educ pe cei de care mă ocup (ucenicii mei). Domnul Isus a poruncit: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Amin”.
În Scripturile greceşti creştine, cuvântul tradus prin „discipol“ se referă, în esenţă, la o persoană care învaţă sau care îşi concentrează mintea asupra unui anumit lucru. În evanghelii, cuvântul „discipol“ este folosit de obicei cu privire la continuatorii apropiaţi ai lui Isus, care l-au însoţit în călătoriile de predicare şi care au fost instruiţi de el.
Dacă suntem discipoli ai lui Isus şi dacă am învăţat de la el, atunci ceilalţi ar trebui să se simtă învioraţi spiritualiceşte în prezenţa noastră. Ei ar trebui să sesizeze că avem un temperament mai blând şi o inimă mai umilă.
Imaginea jugului: sensuri practice şi metaforice
Un jug este un cadru de lemn fixat peste gâtul a două animale și atașat la un plug sau la o căruță. Un jug permite celor două animale să împartă o sarcină și să tragă împreună. În vremurile biblice, jugurile erau folosite în primul rând cu taurii sau boii pentru a ara câmpurile și a trage căruțele.
În Biblie, jugul este uneori menționat metaforic pentru a descrie greutatea unei sarcini sau a unei obligații. De exemplu, regele Roboam a încercat să insufle respect față de el însuși amenințându-și supușii cu "un jug greu" (1 Împărați 12:11). Oamenii din vremea lui Isus înțelegeau cu ușurință analogiile care folosesc un jug. Ei știau la ce Se referea Isus când a spus: "Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.
Un alt loc din Scriptură folosește imaginea unui jug pentru a-i descuraja pe creștini să intre în relații apropiate cu necredincioșii: "Nu vă înjugați la un jug nepotrivit cu cei necredincioși. Căci ce legătură este între neprihănire și fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? Ce înțelegere poate fi între Cristos și Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? Cum se împacă templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem templul Dumnezeului celui Viu." (2 Corinteni 6:14-16)
A fi "înjugați la jug" înseamnă a fi într-o relație obligatorie. Avertismentul din acest pasaj este că un creștin nu ar trebui să intre într-un aranjament personal sau profesional compromițător cu un necreștin. Două animale înjugate în mod inegal ar sfârși prin a se lupta și între ele și cu jugul. Atunci când israeliții alergau după idoli, se spunea că se înjugau cu Baal (Psalmul 106:28; Numeri 25:5).
Jugul lui Hristos: de ce este „bun” şi „ușor”?
Mântuitorul lumii vorbeşte despre jugul Său şi povara Sa, şi spune că jugul meu e bun şi povara mea este uşoară (Mat. 11:29). El, din milă şi dragoste, îi cheamă pe oameni la Sine, ca întru Dânsul să se înveţe şi să se odihnească. Veniţi, spune, către mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi eu vă voi odihni pre voi. Oare aţi cugetat vreodată adânc la cuvintele lui Hristos mai înainte-pomenite? La deosebirea dintre jugul şi povara cu care oamenii se împovărează singuri, şi jugul şi povara lui Hristos? Deosebirea este, cu adevărat, nespus de mare.
Jugul oamenilor lumeşti este că aceştia cred că pot împlini orice cu puterea lor, fără ajutorul dumnezeiesc. Jugul lui Hristos este însă neîncetata încredere în Tatăl ceresc cel atotputernic. Care jug este mai bun şi care povară e mai uşoară?
Jugul Lui este bun. De ce este bun? Fiindcă El este cu noi în jug şi acolo unde nu vom putea noi, ne va ajuta El. Aceasta nu înseamnă că vom fi scutiţi de greutaţi şi necazuri, dar că ne va da har îndeajuns pentru orice vreme de nevoie (Evr. 4:16). Jugul Lui este ajustabil după mărimea şi puterea fiecăruia. Nu i se cere nimănui să facă mai mult decât tot ce poate, ca în pilda semănătorului, unde sămânţa căzută în pământ bun a rodit una o sută, alta şaizeci şi alta treizeci (Matei 13:8).
Apoi drumul celor înjugaţi cu El duce la viaţă. El este pentru aceştia un sfătuitor, un model pe cale, în cuvinte şi exemplu practic. Cei care intră în jug cu El o fac de bunăvoie, din recunoştinţă (precum leprosul vindecat din pildă) pentru ceea ce a făcut El pentru ei, şi doresc să coopereze cu El în a ajuta şi pe alţii să fie vindecaţi de păcat şi eliberaţi din moarte (Apoc. 21:1-5), „ca să se bucure de libertatea slavei copiilor lui Dumnezeu.”
Matei 11:28-30 - Sarcina si jugul lui Isus
Învăţătura practică a lui Isus - exemplu, compasiune, unitate
ISUS CRISTOS a gândit, a predat şi a acţionat întotdeauna într-un mod potrivit. Isus a făcut discipoli şi i-a învăţat cum să i se închine lui Dumnezeu, cum să-i iubească pe oameni şi cum să învingă lumea (Ioan 16:33). El a sădit în inima lor speranţă şi „a revărsat lumină asupra vieţii şi a nedescompunerii prin intermediul veştii bune“ (2 Timotei 1:10).
Un discipol este o persoană care învaţă. În evanghelii, continuatorii apropiaţi ai lui Isus l-au urmat, au fost instruiţi de el şi au fost încurajaţi să se păzească. Dacă sunteţi discipolii săi, ce înseamnă în opinia voastră a fi discipol? Aceasta presupune să ne însuşim punctul său de vedere şi să aplicăm unele principii fundamentale.
De ce nu este greu să cunoaştem cum i-a tratat Isus pe oamenii care se confruntau cu probleme? Este necesar să cunoaştem cum i-a tratat Isus pe oameni, îndeosebi pe cei ce se confruntau cu probleme mari. Biblia conţine multe relatări despre felul cum îi trata Isus pe oamenii pe care îi întâlnea, unii dintre aceştia fiind foarte necăjiţi.
Isus a fost un om plin de compasiune. El a înţeles starea în care se afla femeia şi a sesizat durerea ei sufletească. Isus voia s-o ajute. El i-a spus: „Păcatele îţi sunt iertate“. Apoi a adăugat: „Credinţa ta te-a salvat; du-te în pace“ (Luca 7:48-50). Relatarea se termină aici. Unii ar putea obiecta că Isus nu a ajutat-o prea mult. De fapt, el a binecuvântat-o şi i-a dat drumul să plece.
Isus i-a mustrat aspru pe scribi şi pe farisei numindu-i ipocriţi. „Ei leagă sarcini grele şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei înşişi nu vor să le clintească nici măcar cu degetul.“ Da, sarcina era grea, iar jugul pus asupra oamenilor era aspru. Isus i-a mai numit pe scribi şi pe farisei „nebuni“, iar un nebun este periculos într-o comunitate. De asemenea, Isus i-a numit „călăuze oarbe“, afirmând că ei au „neglijat lucrurile mai importante ale Legii, adică justiţia, îndurarea şi fidelitatea“.
Aplicare practică: cum ne învaţă Isus să trăim?
Cei care au ascultat de Isus devenind discipolii săi au înţeles cât de adevărate erau cuvintele rostite de el: „Jugul meu este bun şi sarcina mea este uşoară“ (Matei 11:30). Isus nu i-a făcut niciodată pe oameni să se simtă împovăraţi ori agasaţi sau să simtă că li s-ar face permanent morală. Ei erau mai liberi, mai fericiţi şi mai încrezători în relaţiile lor cu Dumnezeu şi cu semenii (Matei 7:1-5; Luca 9:49, 50).
Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră. Dacă doreau să aibă succes ca miniştri şi slujitori ai lui Dumnezeu, ei trebuiau să aplice cu sârguinţă ceea ce învăţaseră de la Isus, atât în lucrarea de predicare şi de predare a minunatei veşti bune a lui Dumnezeu, cât şi în modul de a se purta cu membrii familiei şi cu prietenii.
| Aspect | Jugul lumii | Jugul lui Hristos |
|---|---|---|
| Origine | Autonomie, mândrie | Încredere în Tatăl ceresc |
| Natură | Aspra, greu de purtat | Bun, ajustabil la puterea fiecăruia |
| Scop | Satisfacţie proprie, conformare lumii | Sfinţenie, slujire, odihnă sufletească |
| Rezultat | Fricţiuni, epuizare | Viaţă, bucurie, libertate |
Îndemnuri finale pentru discipoli
Prima constatare este un fapt afirmat deseori în Evanghelii şi în scrierile Apostolilor: nimeni nu poate trăi în afara unei vasalităţi care obligă. A doua constatare: "jugul lui Hristos" este luat întotdeauna prin liberă voinţă. Acesta este "bun".
Instinctiv, mulţi ar crede că jugul este anevoios, ceea ce este fals; menirea lui fiind tocmai de a ajuta, de a nu fi el însuşi o greutate. Dar nu numai că jugul "e bun" (adică înlesneşte căratul poverii), dar însăşi "povara Mea este uşoară". Pe scurt, în Hristos nimeni n-are de ce să se teamă. Greu nu este purtatul poverii; grea este, în mod paradoxal, decizia de a schimba un jug cu altul.
„Învăţaţi-vă de la Mine” este un îndemn care nu trimite atât la învăţătura lui Hristos, cât mai ales la viaţa Sa. El însuşi a dus jugul supunerii faţă de Tatăl pentru ca restul pământenilor să afle ce înseamnă acest lucru. Dacă ştiţi aceste lucruri, fericiţi sunteţi dacă le faceţi!
tags: #luati #jugul #meu #ca #este #bun