Prezentăm simptomele, factorii de risc, cauzele, metodele de diagnostic, tratamentul medical şi chirurgical indicat în colica renală şi a celei mai frecvente cauze - litiaza renală.
Colica renală reprezintă o durere lombo-abdominală produsă de iritaţia renală sau uretrală (din cauza inflamaţiei, infecţiei sau calculilor) sub forma unei senzaţii dureroase puternice, care apare brusc în regiunea lombară, în zona rinichiului, sub ultima coastă.
Durerea resimţită iradiază spre abdomen, spre membrul inferior corespondent şi spre organele genitale externe.
Durerea are caracter alternativ şi evoluţie ondulantă.
Colica renală poate fi precedată uneori de prodroame, senzatia de plenitudine lombară, dureri la nivelul organelor genitale externe sau polakiurie (emisia repetată de urina în cantităţi reduse), aparitia durerii fiind favorizată de trepidatii, consumul crescut de lichide, efort fizic intens sau expunere la temperaturi ambientale crescute.
Durerea este localizată, de obicei, în zona lombară şi în flancuri.
Durerea din colica renală este accentuată de tuse, de strănut sau de respiraţia profundă.
Calculii renali reprezintă agregate constituite din cristale de oxalat de calciu în aproximativ 85% din situaţii, acid uric -10% şi cistină-2%.
În cazul calculilor renali, aceştia au o suprafaţă rugoasă, aspră, lezând uretra şi mucoasa căilor urinare pe parcursul migraţiei.
Litiaza renală poate evolua fără nicio simptomatologie, aşa cum se întâmplă în cazurile calculilor ficşi care nu împiedică scurgerea urinei.
Mobolizarea calculilor poate fi provocată brusc după trepidaţii, efort fizic, sărituri sau consumul exagerat de lichide, în urma unui tratament diuretic sau în absenţa oricărei cauze aparente, ducând la iritarea terminaţiilor nervoase de la nivelul uretrei şi deci, la apariţia durerii.
Radiografia abdominală oferă o imagine a rinichilor, a ureterelor şi a vezicii urinare; se pot identifica calculii renali sau alte surse ale durerii; acest test se poate efectua şi la câteva săptămâni după eliminarea unui calcul, pentru a vedea dacă întreaga piatră a fost eliminată sau dacă s-au produs leziuni ale tractului urinar.
Ecografia renală foloseşte ultrasunete care se reflectă pentru a oferi o imagine a rinichiului; la ecografie se pot, de asemenea, vedea calculii sau dilataţii renale sau ureterale.
Colica renală poate să dureze de la câteva minute până la câteva ore sau chiar zile.
Durerea poate fi combătută şi prin administrarea antispasticelor sau a analgezicelor sub formă de supozitoare, însă dacă senzaţia dureroasă nu dispare, doza medicamentoasă se va repeta după trei ore.
Blocantul canalului de calciu precum nifedipina care este indicată în angină, migrene, boala Raynaud, hipertensiune, poate fi indicată şi în acest caz, deoarece reduce spasmele musculare și durerea.
Prevalența recidivelor este de 50-70% din cazuri, astfel că este necesar a se avea în vedere măsurile de prevenţie ale eventualelor noi episoade de colică renală.
Măsurile de prevenţie sunt specifice fiecărui caz în parte, fiind dependente de compoziţia calculilor renali, însă în principiu se recomandă adoptarea unei diete bogate în lichide şi săracă în proteine, evitându-se alimentele precum carnea, peştele sau ouăle.
Dacă este cazul, regimul alimentar în colica renală trebuie să fie sărac în purine şi oxalaţi.
Prima măsură ce trebuie luată pentru prevenirea recidivelor de colică renală este renunţarea definitivă la fumat, din cauza faptului că elementul cadmiu regăsit în ţigări se depune la nivelul rinichilor, facilitând formarea calculilor atât la fumătorii activi, cât şi la cei pasivi.
De asemenea, se recomandă evitarea sau scăderea consumului alimentelor bogate în oxalaţi precum cacao, ciocolată, spanac, paste făinoase, smochine, roşii, măcriş și a alimentelor care determină producerea de acid uric, precum mezeluri sau băuturi carbogazoase.
În colica renală nu este recomandat nici consumul de băuturi fierbinţi, alcool, cafea.
Pentru forţarea eliminării calculilor sau a nisipului şi menţinerea funcţionarii eficiente a rinichiului, pacientului i se recomandă consumarea unui volum mai mare de lichide: 2 litri pe parcursul a 24 de ore.
Disconfortul algic care insoteste spasmul generat de pasajul calculului renal de-a lungul cailor urinare debuteaza brusc intr-una dintre regiunile lombare sub forma unei lovituri de pumnal si se extinde rapid pe traiectul ureterului si in teritoriul genito-crural al plexului lombar, interesand flancul, fosa iliaca, regiunea inghinala, micul bazin, organele genitale externe si fata interna a coapselor.
Durerea constanta este generata de distensia capsulei renale ca urmare a acumularii urinare retrograde, in timp ce caracterul colicativ al acesteia se datoreaza peristaltismului musculaturii netede ureterale, asociat pasajului calcului renal.
Din nefericire, intensitatea durerii nu poate fi corelata cu dimensiunea calcului renal si nici nu poate estima care este probabilitatea de eliminare spontana a acestuia.
Colica nefretică poate fi precedată uneori de prodroame, senzatia de plenitudine lombara, dureri la nivelul organelor genitale externe sau polakiurie.
Diagnosticul colicii renale începe cu o evaluare clinică amănunţită. Furnizorii de servicii medicale vor lua un istoric detaliat al pacientului, concentrându-se pe debutul, durata şi natura durerii, precum şi pe orice simptome asociate.
Analize de laborator: Analiza urinei poate detecta sânge, cristale şi semne de infecţie. Alte afecţiuni care pot imita colica renală includ apendicita, diverticulita, pancreatita şi sarcina ectopică.
Examinările imagistice includ: tomografia computerizată fără substanţă de contrast, ecografia şi radiografia abdominală simplă pentru evaluarea localizării calculilor şi a posibilelor complicaţii.
Analiza calculilor eliminaţi poate identifica compoziţia acestora şi ajuta la stabilirea unui plan de tratament care să prevină reaparitia episoadelor de colica renală acută.
Diagnosticul nefrolitiazei este stabilit de către urolog, cu ajutorul informaţiilor din anamneză, examenul clinic şi investigaţiile paraclinice.
Tratamentul poate include managementul durerii cu antiinflamatoare nesteroidiene sau opioide, medicamente antispastice, hidratare corespunzătoare şi, în cazuri de calculi mari sau obstacole persistente, intervenţii chirurgicale.
Tratamentul chirurgical radical clasic al nefrolitiazei are ca scop eliminarea activă a calculilor de la nivelul tractului urinar şi poate implica nefrolitotomie, pielolitotomie, calicotomie, ureterolitotomie, pieloureterolitotomie şi alte proceduri.
Litotritia cu unde de şoc, litotritoarele ultrasonice, electrohidraulice sau laser, extragerea ureteroscopică, nefrolitotomia percutanată reprezintă opţiunile minim-invazive sau neinvazive de tratament, în funcţie de dimensiunea şi localizarea calculilor.
Litotritia laser cu emisie pulsatilă oferă o eficacitate de 91-100% şi poate micşora fragmentarea fără a afecta excesiv ţesuturile.
Ureteroscopia este utilizată pentru calculii ureterali distali sau pentru calculii iliaci şi lombari, cu variantele rigidă sau flexibilă în funcţie de localizarea pietrelor.
Crizele de colică renală nu trebuie tratate cu superficialitate; evoluţia bolii poate duce la inflamaţie, obstrucţia căilor urinare, insuficienţă renală acută prin obstructie infrarenal sau alte complicaţii.
Profilaxia litiazei renale presupune adoptarea unor măsuri dietetice: consumul sporit de lichide, fibre, moderarea calciului din produse lactate, reducerea oxalaţilor şi a sodiului, precum şi evitarea alimentelor care contribuie la formarea calculilor.
ESWL este o metodă neinvazivă de tratament, care dizolvă cu succes majoritatea calculilor urinari, iar în unele centre pot fi oferite proceduri compatibile cu starea pacientului.
Intervențiile pot include montarea unui stent ureteral sau cistoscopie pentru accesul la vezică și la uretere.
Pietre la rinichi (nefrolitiază) - o previzualizare a osmozei
Primul ajutor în caz de colică renală include administrarea de analgezice și antiinflamatoare, administrarea orală sau rectală de antiinflamatoare nesteroidiene sau analgezice, hidratarea corespunzătoare și folosirea compresei calde pe zona lombară.
În cazul calculilor mari de peste 5 milimetri, este necesară extracția prin intervenție urologică.;
A se consulta rapid un medic urolog în cazul suspiciunii de colică renală, mai ales dacă durerea este severă, persistentă sau asociată cu febră, vărsături sau hematurie semnificativă.
Concluzia operativă nu este necesară în acest text, însă se reține că managementul adecvat, tratamentul simptomelor şi intervenţia corespunzătoare pot preveni complicaţiile şi pot menţine funcţia renală.
| Aspect | Descriere |
|---|---|
| Cauza principală | Nefrolitiaza (calcule renali) |
| Metode de diagnostic | CT fără contrast, ecografie, radiografie abdominală |
| Tratament medicamentos | Analgezice, antiinflamatoare, antispastice |
| Tratament chirurgical | Nefrolitotomie, ureteroscopie, litotriție |
Profilaxia litiazei renale include hidratarea corespunzătoare, o dietă echilibrată, evitarea fumatului, limitarea oxalaţilor, moderarea purinelor şi reducerea consumului de alcool, cafea şi băuturi carbogazoase.
Calendarele de recuperare depind de procedură: perioade de recuperare mai lungi pentru intervenții deschise și perioade mai scurte pentru intervenții minim invasiv-intrumentate.
Colica renală este o afecțiune dureroasă cauzată în principal de pietrele la rinichi; înțelegerea cauzelor, simptomelor și opțiunilor de tratament este crucială pentru o gestionare eficientă.
Acest articol este doar cu titlu informativ și nu înlocuiește sfatul medical profesional.
tags: #lucrare #de #licenta #colica #renala