Textul analizat prezintă un parcurs complex privind reglementarea paternalității și filiației în contextul maternității de substituție (surrogate motherhood) în cadrul Uniunii Europene și, în particular, problematici ce țin de dreptul român, opinii doctrinare și jurisprudență internațională, cu repercusiuni asupra dreptului la viața privată, identitatea copilului și interesul superior al copilului.
Context legislativ și doctrinar în UE referitor la RUAM
Problemele de infertilitate/sterilitate sunt probleme de sănătate fizică majoră, Statele trebuind să profite de rezultatul progreselor medicale în domeniu pentru a le rezolva, sens în care sunt evocate Convenţia Europeană pentru protecţia drepturilor Omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinei, ratificată de România prin Legea nr. g) Un ultim argument al instanţei de recurs vizează acceptarea de către instanţa de apel a petitului privind tăgada, respectiv stabilirea paternităţii minorilor în cauză - ceea ce reprezintă o jumătate de adevăr, în condiţiile în care nu s-au infirmat convenţiile de gestaţie.
În contextul dreptului internațional, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a dezvoltat un corp de drepturi ce preocupă în mod central identitatea copilului, dreptul la viața privată și familiară, precum și dreptul la cunoașterea originii. Prin hotărâri precum Mikulić c. Croația, Odièvre c. Franța sau Evans c. Marea Britanie, se subliniază necesitatea unui echilibru între interesul copilului și drepturile părinților de intenție, iar, în multe cazuri, statele au marje de apreciere în reglementarea tehnicelor de reproducere asistată medical (RUAM).
Jurisprudența CEDO și implicațiile pentru maternitatea de substituție
Curtea a reiterat importanța interesului superior al copilului în contextul RUAM și a arătat că dreptul la identitatea biologică este parte a dreptului la viață privată (art. 8 CEDO). În spețe precum Paradiso și Campanelli c. Lituania și alte cazuri similare, CEDO a analizat dacă refuzul recunoașterii filiației poate fi justificat de motivele de ordin intern sau de reglementări naționale; în multe situații, Curtea a subliniat că dreptul copilului la identitate trebuie să primeze, iar statul are obligația pozitivă de a facilita stabilirea filiației în funcție de circumstanțe. Totodată, în cazul Mennesson și Labassee c. Franța, Curtea a subliniat că refuzul de a recunoaște filiația pe baza deliberării juridice poate încălca art. 8, dacă nu există mecanisme adecvate pentru a facilita această legătură parentală în spațiul juridic național.
În acest context, condamnarea discriminării între tipuri diferite de părinți (de exemplu, tatăl biologic vs. mama purtătoare) apare ca obiect principal în numeroase spețe, iar marja de apreciere a statelor implică reglementări variate în materie de RUAM, cu recomandări de alineare la standardele internaționale și la drepturile copiilor la identitate, cetățenie și protecția demnității.
Rolul legislativelor naționale în reglementarea RUAM
La nivel intern, legislațiile naționale au rămas adesea neclare sau insuficiente în ceea ce privește maternitatea de substituție. În România, de exemplu, singurele dispoziții legale despre reproducere asistată se regăsesc în Codul Civil (art. 441-447) referitoare la situațiile de reproducere cu terți donatori, iar proiecte legislative legate de RUAM au fost respinse ulterior de Curtea Constituțională în 2005. Aceasta a generat incertitudine juridică privind filiația rezultatului unei sarcini prin maternitate de substituție.
Există însă două poziții doctrinare majore: una susține permisivitatea maternității de substituție în anumite condiții, pe baza principiului libertății contractuale și a rațiunilor de public policy; cealaltă o contestă, argumentând că filiația este o instituție de ordine publică și că orice contract care ar facilita această practică ar fi nul absolut. Interpretările au fost influențate de reglementări precum Ordinul Ministrului Sănătății nr. 964/2022 și de idei despre autonomia corporală și dreptul la familie, cu privire la dreptul femeii de a alege să aibă copii și la dreptul copiilor de a cunoaște originea și de a avea o structură familială clar definită.
Reglementări internaționale utile pentru armonizare
Mai multe dispoziții internaționale, inclusiv Convenția ONU cu privire la drepturile copilului (art. 7-9), protejează dreptul copilului la identitate, naștere și cetățenie, iar Carta drepturilor fundamentale a UE, art. 7 și art. 24, evidențiază importanța drepturilor copiilor în situațiile de reproducere asistată. În acest cadru, standardele CEDO privind art. 8 trebuie aplicate în mod direct în cazul RUAM, iar judecătorii naționali au obligația de a interpreta drepturile fundamentale în cadrul blocului de convenționalitate, potrivit art. 20 din Constituția fiecărui stat membru și art. 11 alin. (2) din Constituție.
Consecințe pentru filiație și succesiune
O parte importantă a discuției este modul în care succesiunea și drepturile copiilor pot fi influențate de filiația stabilită prin maternitate de substituție. În spețe comparative, când mai multe entități - donator de spermă, donator de ovule, mama-surogat, părinții de intenție - sunt implicați, pot apărea probleme legate de succesiune, drepturi ale copiilor și statutul parental. Pe de altă parte, evoluția dreptului de familie în UE indică o tendință de recunoaștere a drepturilor copiilor, indiferent de tipul de maternitate, cu precauții legate de interesele legitime ale mamelor donatoare sau ale părinților de intenție.
Observații asupra reglementării românești în contextul UE
În România, practicile clinicilor de RUAM apar în fonul normativ existent, iar criticile se îndreaptă asupra lipsei unui cadru legislativ clar pentru maternitatea de substituție și asupra necesității unei reglementări armonizate cu standardele UE. Se subliniază că, în lipsa unei reglementări clare, instanțele naționale trebuie să aplice direct standardele CEDO în temeiul art. 20 din Constituție, cu accent pe dreptul copilului la identitate și la respectarea vieții private, precum și pe interesul superior al copilului.
Concepte cheie, precum „mater semper certa est, pater incertus”, continuă să reprezinte puncte de pornire în dezbaterile despre filiație în mediul românesc, dar se recunoaște necesitatea reglementării speciale care să abordeze situații de RUAM, inclusiv cele cu terți donatori, și să ofere soluții clare pentru recunoașterea filiației în statul de cetățenie sau rezidență a părinților de intenție.
Consecințe practice pentru instanțe și pentru dreptul de familii
Judecătorul român, în astfel de cauze, are sarcina de a identifica faptul că legislația națională nu conține prevederi despre maternitatea de substituție, constatând că dreptul subiectiv al stabilirii/filiarizării are consacrare în dreptul internațional prin art. 8 CEDO. Totodată, instanța trebuie să analizeze dacă există o reglementare națională adecvată pentru stabilirea legăturii parentale în contextul nașterii prin RUAM și să aplice standardele internaționale pentru a asigura protecția copilului, a mamei și a grupurilor implicate în procedură.
Principii-cheie pentru o armonizare legislativă în UE
- Respectarea dreptului copilului la identitate, naștere și cetățenie, conform Convenției ONU și art. 8 CEDO.
- Recunoașterea principiului interesului superior al copilului, indiferent de jurisdicția națională a părinților.
- Necesitatea unei reglementări clare pentru RUAM, inclusiv pentru cazuri cu mame purtătoare, donatori și părinți de intenție.
- Asigurarea unui echilibru între autonomia corporală a femeii și protecția vieții private a copilului și a mamelor.
- Prevederea mecanismelor de remediere în cazul inacțiunilor autorităților naționale, pentru a evita situațiile de apatridie sau incertitudini juridice extinse.
Educație juridică online. Ep.5. Despre Drepturile Copilului.
Concluzii operaționale pentru practică
În lipsa unui cadru legislativ național clar pentru maternitatea de substituție, instanțele pot aplica standardele CEDO direct, iar rezultatul trebuie să respecte dreptul copilului la identitate și la viața privată, să țină seama de interesul superior al copilului și să asigure o recunoaștere rapidă și clară a filiației, în măsura posibilităților. În acest sens, reglementările internaționale și principiile comune ale UE pot servi drept ghid pentru reforme legislative în statele membre, facilitând o armonizare care să asigure protecția drepturilor copiilor și echilibrul între valorile publice și drepturile private ale părinților de intenție și ale mamelor purtătoare.
tags: #maternitatea #de #substitutie #uniunea #europeana