Specialitatea de pediatrie implică foarte multă responsabilitate, empatie și acuratețe în afirmarea unui diagnostic, dar și în monitorizarea tratamentului. A fi pediatru este o onoare, o mare responsabilitate și nu este simplu, nu este facil și doar o placere.

Simplu spus, medicul pediatru este specialistul care s-a pregătit, în urma unui examen de rezidențiat, timp de 5 ani pentru a trata pacienți de la ziua 0 și până la majorat. Evident, el este mult mai mult decât atât.

Pediatria începe cu neonatologia și continuă cu rolul pe care îl are medicul de familie, cu vizite la cabinet și la domiciliu pentru a supraveghea evoluția nou-născuților; specialistul în pediatrie lucrează fie într-o policlinică, fie într-un spital. El nu face vizite la domiciliu, aceasta este exclusiv responsabilitatea medicului de familie.

Atunci când medicul de familie se simte depășit de o situație, în raport cu pacientul, în funcție de ghiduri, de indicații sau circumstanțe de severitate a bolii, face o trimitere la specialist în spital sau alte cabinete.

În ultima perioadă, în pediatrie s-au dezvoltat sub-specialități precum: cardiologie, pneumologie, imunologie, nefrologie, gastroenterologie, oncologie hepatologie, boli genetice, neurologie, psihiatrie etc.

În general, spațiile nu diferă prea mult, în puține locuri se acordă atenție nevoii de a oferi siguranță, puțină veselie, culoare, deoarece copilul nu înțelege ce se întâmplă și, în mod normal, copilăria lui ar trebui să fie lipsită de boală. În același timp, se impune un mediu auster, fără posibilitatea de transmitere a infecției.

Există locuri unde doctorul nu îmbracă neapărat halatul alb, care uneori creează panică, dar la noi regulamentul este să nu se renunțe la măsurile de igienă sau austeritate în cabinetele medicale. De pildă, nu e voie cu multe jucării, pentru că ele pot fi depozite pentru microbi. Cele mai practice, mai eficiente și fără risc sunt ecranele cu desene animate, pentru că acelea nu transmit microbii.

Niciun copil nu este fericit să meargă la doctor, doar dacă, eventual, este mai mare și a mai fost sau dacă este foarte mic, un sugar, care nu știe despre implicații și injecții. Dar până și ei, mai ales dacă au mai fost și au experiența unei recoltări de probe sau a unui tratament, recunosc mediul și plâng. Uneori sugarii surprind prin inteligență și memorie. Cei de peste 6 luni, deja intră în panică.

Pentru ca întâlnirea cu medicul să decurgă fără probleme, părinții ar trebui să evite să îi mai sperie pe copii amenințând că îi duc la doctor să le facă injecție, dacă sunt neascultători sau obraznici.

În primul rând, este un spațiu foarte curat, bine adaptat vizitei unui copil, este cald, luminos, spațios și sigur prin măsuri de igienă, mai ales. Vizita în cabinet este limitată la 30 de minute, timp în care medicul face întâi o anamneză, pentru a afla de ce a fost copilul adus, iar aici sunt mai multe variante. Poate fi vorba de o evaluare inițială, pentru o stare de boală acută sau pentru o boală cronică pentru care a fost la mai mulți medici, mai multe cabinete, în mai multe spitale sau poate fi doar un control.

Este foarte important ca medicul să vorbească cu familia, să știe exact care este starea de sănătate a părinților sau chiar a bunicilor, mai ales dacă este vorba de o boală alergică, de exemplu.

După anamneza, care durează aproximativ 5 minute, timp în care specialistul află ceea ce are nevoie să știe despre pacient de la naștere și până în momentul vizitei la cabinet, începe să aprecieze niște date somatometrice, de dezvoltare a copilului.

Urmează examenul clinic propriu-zis, după o discuție și cu copilul. Dacă este mai mare, se recomandă să fie chiar întrebat dacă este de acord.

Pentru a-l convinge, pot fi folosite tot felul de tehnici, în funcție de experiența și îndemânarea doctorului. Însă copilul se dezbracă totdeauna cu familia alături.

La examinare trebuie să fie prezenți părinții, unul dintre ei. Niciodată nu se examinează un copil singur.

Părintele semnează și un consimțământ, pentru examenul clinic, pentru investigare, pentru tratament.

După examenul clinic, copilul este îmbrăcat, iar medicul explică într-un mod cât mai concis familiei ce a aflat în urma examinării și ce planuri sunt pentru elucidarea diagnosticului și tratament.

Este foarte important să li se spună părinților de ce investigații are nevoie copilul și să le fie înmânată o listă.

Dacă este vorba de un control, familia este informată de diferențele față de controlul anterior, ce pune probleme acum sau, dimpotrivă, ce este bine.

Medicul trebuie să conducă dialogul deoarece de multe ori se direcționează discuția pe alte planuri și se pierde timp esențial.

Sunt și cazuri dificile, când doar un interval scurt nu este suficient. Este greu să obții avizul următorului pacient pentru a prelungi o vizită.

În cazul în care se presupune că vor fi făcute investigații medicale, iar vizita este programată dimineața, pe cât posibil, copilul ar trebui să fie adus nemâncat.

Dacă este vorba de recoltare de sânge, este bine să fie făcute pe nemâncate. Valorile normale de referință sunt la un organism care nu a mâncat.

În principiu, copilul trebuie pregătit mai mult psihic, decât fizic, dacă nu sunt situații speciale, de urgență.

Din păcate, rar se întâmplă, și de obicei doar în cazul sugarilor, să fie adus un copil la pediatru pentru o simplă evaluare. Un copil sănătos, cu vaccinurile la zi, poate fi văzut de medic o dată pe an, dar nu sunt obligatorii investigații medicale.

De obicei sunt mai dese vizitele la medic până la vârsta școlară, când are nevoie de mai multă atenție.

După cum se știe, toamna, odată cu (re)intrarea în colectivitate, începe și sezonul virozelor respiratorii. Sistemul imunitar al copiilor, spre deosebire de cel al adulților, este în dezvoltare, cei mai vulnerabili fiind copiii preșcolari.

Pentru a trece mai ușor peste această perioadă, Dr. O alimentație sănătoasă și echilibrată întărește imunitatea. Este important ca cei mici să consume zilnic legume și fructe crude, proaspete, colorate, bogate în vitamine și minerale.

Somnul fortifică imunitatea. Fără odihnă suficientă, copiii sunt mai susceptibili la îmbolnăviri.

Pentru a opri răspândirea germenilor este bine să învățăm copilul să se spele corect pe mâini, folosind apă curată și săpun, timp de minim 20 de secunde.

Unii zic: ”Toate siropurile și pastilele de imunitate, așa zis naturiste sunt inutile”. Și au dreptate parțial! Alții zic: ”Tratamentele naturiste, călirea orgnismului și alimentația de calitate sunt cheia sănătății. Nu mai avem nevoie de vaccinuri și imunizare” Și au parțial dreptate!

Studiul științific al imunității și impactul ei asupra sănătății umane se află abia la început. Din această cauză, noi medicii, nu avem dreptul să dăm verdicte și soluții ultimative. Răspunsul nostru trebuie să fie prudent și nuanțat, în funcție de ceea ce se știe deocamdată, de copilul din fața noastră, de starea lui de sănătate sau de istoricul lui de boală, de ambientul în care trăiește, de etapa de creștere în care se află (există susceptibilități legate de vârstă), de reacțiile lui particulare la boală și tratament.

Ce sunt toate aceste alergii asociate și intoleranțe alimentare nespecifice cu care ne confruntăm în toate țările dezvoltate? La un nivel fin probabil că stimulentele din plante alături de o dietă personalizată cu alimente funcționale, adaptate nevoilor particulare ale unui anume copil, ajută în modularea nespecifică a răspunsului la ”provocări”. Atât!

Alt aspect! Prevenția nespecifică ideală: izolarea totală și sterilizarea mediului. Prevenția specifică ideală: vaccinarea pentru fiecare boală infecțioasă…Posibil?

E adevărat că prevenția nespecifică (asta ce o știm noi părinții) nu produce anticorpi specifici pentru boli, dar se pare că întărește și pregătește organismul pentru răspunsul lui specific la boală, crează premisele de evitare a bolii, minimalizează efectele. Atât!

Căliți organismul copilului cu metode naturale, bine adaptate vârstei, anotimpului și profilului său imunitar. Formați deprinderi sănătoase de viață și alimentație. Aveți grijă ce dați! Apelați la specialiști când echilibrul se strică. Atât!

Lămurim ce e neclar! Dărâmăm ”mituri populare” despre sănătate și boală la copil!

Evoluția în virozele respiratorii este de regulă favorabilă în 7-10 zile.

Tratamentul cu antibiotic nu e necesar, chiar dăunător la un copil fără dovezi de suprainfectare bacteriană (confirmate prin analize sau consult medical).

Aerosolii de obicei nu sunt necesari dacă infecția este localizată la nivelul nasului sau faringelui și în cazul în care copilul nu este în evidență cu o boală cronică respiratorie cum e astmul bronșic sau wheezingul recurent. Atenție la substanțele folosite în nebulizator!

În colectivitate virusurile se transmit cu ușurință indiferent cât de bine se dezinfectează suprafețele și oricât am încerca să triem copiii în fiecare zi, unii copii pot fi și purtători asimptomatici.

Copilul are alt tip de imunitate decât adultul.

Prof. Dr. Articol realizat dr. Specialitatea de pediatrie implica foarte multa responsabilitate, empatie si acuratete in afirmarea unui diagnostic, dar si in monitorizarea tratamentului.

"In primul rand as vrea sa plec de la semnificatia pe care o are alimentatia in starea de sanatate, dar si de boala a copilului. Alimentatia este un factor esential pentru supravietuire si reprezinta o prioritate in existenta umana. Senzatia de foame este inaintea oricaror alte prioritati. Alimentatia are mai multe aspecte, ne asigura nutrientii de care avem nevoie. Prin alimentatie asiguram cresterea normala a copilului, asiguram o imunitate corespunzatoare. Mancam pentru sanatatea noastra si atunci trebuie sa avem in vedere ca, in planul de alimentatie sa fie toate vitaminele, mineralele, glucidele, proteinele, carbohidratii si lipidele. La ora actuala, exista o tendinta de a simplifica foarte mult alimentatia, care a ajuns sa fie bazata pe produse lactate, fainoase, banane si aici se cam inchide cercul. Dar daca nu aducem toate culorile in alimentatie, apar dezechilibre nutritionale, consecinte asupra imunitatii si a sanatatii. Copilul va raci mai des si de aici pornesc cercurile vicioase (tratamente, antibiotic) care perturba si mai mult imunitatea. E bine de stiut ca mancam nu doar pentru noi, ci pentru acel organism care reprezinta flora microbiana intestinala. Am peste o suta de trilioane de bacterii in intestin, numeric sunt mai multe decat propriile celule, ca diversitatea ADN-ului nostru. Iar organismul ne influenteaza pentru ca are anumite nevoi."

"Depinde foarte mult de ceea ce mancam pentru ca fiecare tip de aliment hraneste un anumit tip de bacterii. De aceea, persoanele care au alimentatie predominant carnivora, au predominant un anumit tip de bacterii intestinale, lacto-vegetarienii au altele, veganii altele. Fiecare clasa de bacterii e favorizata de un anume tip de alimentatie. Nu intamplator se spune ca alimentatia ar trebui sa fie ca un curcubeu, sa ai toate culorile in farfurie. Nu ajunge doar o alimentatie de tip dieta alba, care contine lactate, faina alba rafinata - biscuiti, galuste, zahar si banana. De altfel, am observat ca aceste alimente nu sunt bine tolerate de copii, in special in primii ani de viata. Copiii trebuie sa manance zilnic proteine fiindcă ei se afla zilnic in ritm de crestere. Nu cred ca din dieta copiilor (cu exceptia unor familii care au in obisnuinta lor dieta vegana) ar trebui sa lipseasca carnea. Pe langa proteine, avem nevoie de carbohidrati intrucat ei sunt sursa noastra principala de energie. Sunt carbohidrati buni si rai: cei buni elibereaza energia lent, iar cei rai (dulciurile concentrate) elibereaza o cantitate mare de glucoza in sange si predispun la oscilatii glicemice foarte mari. In momentul in care glicemia creste brusc, organismul secreta insulina. Iar insulina scade glicemia astfel ca, la o ora, o ora si jumatate dupa o masa bogata in carbohidrati, se instaleaza hipoglicemia, care ne stimuleaza senzatia de foame, ne face mai agitati. Apare si o secretie de adrenalina, iar oscilatiile glicemice din cursul zilei (datorate si consumului frecvent de carbohidrati rapizi) duc la deficit de atentie. Si atunci putem intelege ca acele fibre pe care le gasim in fructe si legume sunt foarte importante si duc la un echilibru alimentar."

De la debutul său și până în zilele actuale, pandemia s-a dovedit a fi o perioadă destul de dificil de gestionat, din punctul de vedere al menținerii stării de sănătate fizică, dar și psihică. Raportându-ne la cei mici, această perioadă a avut o deosebită importanță, întrucât fiecare părinte își dorește sănătatea și bunăstarea permanentă a copilului/copiilor săi. Cu siguranță ți-ai pus problema cum să asiguri sănătatea copilului tău și cum să îmbunătățești imunitatea acestuia. De multe ori, poate că intuiția ta a fost una bună.

Copil la medicul pediatru

Covid 19 la copii - semne și simptome

Atunci când au apărut primele informații valide referitoare la infecția cu Sars-Cov-2, virusul responsabil pentru producerea Covid 19, s-a considerat că tabloul clinic la copii este unul particular. Acest fapt nu este întru totul adevărat, întrucât semnele și simptomele ce pot alcătui un tablou clinic al bolii sunt comune atât adulților, cât și copiilor.

Ce poate să difere, în schimb, este frecvența apariției fiecărei manifestări în parte. Astfel, spre deosebire de adulții care prezintă în special formele respiratorii ale bolii, copiii au un tablou clinic orientat majoritar către formele digestive ale acesteia.

Printre semnele și simptomele ce pot fi întâlnite într-un tablou clinic al Covid 19 se numără:

  • Febra;
  • Tusea;
  • Scurtarea respirației;
  • Rinoreea (secrețiile nazale abundente);
  • Durerile abdominale - asociate sau nu cu diareea;
  • Greața și vărsăturile;
  • Starea de oboseală accentuată;
  • Mialgiile (durerile musculare);
  • Anorexia;
  • Starea generală nesatisfăcătoare.

Nu orice simptom izolat este obligatoriu o certitudine a infectării. În general, prezența a cel puțin trei simptome din lista de mai sus (ex: rinoree, febră și tuse) ridică suficient de mult suspiciunea pentru ca medicul pediatru să solicite efectuarea unui test RT-PCR.

Grafic cu simptome COVID-19 la copii

Principalele cauze ale infecției cu Sars-Cov-2 la copii

Deși te-ai putea gândi că principalul mod de infectare a copiilor cu virusul apare ca urmare a neglijenței lor, soldate cu un contact direct cu un alt copil infectat, acest fapt este departe de a fi adevărat.

Majoritatea infectărilor (dacă nu aproape toate) în cazul copiilor sunt cauzate de un purtător preexistent, simptomatic sau asimptomatic, din cadrul familiei. În general, acesta este unul dintre părinți, însă există cazuri în care bunicii, unchii, mătușile sau bonele au reprezentat sursa infectării cu virusul Sars-Cov-2 la copil.

Acest fenomen poate apărea din câteva motive:

  • Părinții/alți membri ai familiei sunt bine intenționați, dar nu suficient de bine informați - în acest caz, aceștia se pot regăsi în situații de risc epidemiologic crescut, fără să își dea seama (petreceri, mese în familie, mese cu prietenii de familie);
  • Părinții se pot expune la birou, în special în pauzele de masă;
  • Părinții pot organiza aniversarea copiilor și pot lua contact cu alți părinți; de asemenea, copiii pot lua virusul de la părinții prietenilor de joacă.

Dat fiind faptul că pauzele copiilor la școală și liceu sunt scurte, iar în timpul orelor sunt obligați să poarte masca, aceștia nu ajung să se infecteze reciproc, întrucât transmiterea infecției presupune un contact fără mască de cel puțin 15 minute. Astfel, principala sursă de apariție a infecției la copii o reprezintă familia.

Infografic despre transmiterea COVID-19 în familie

5 metode pentru întărirea imunității împotriva Covid 19

Dacă te afli în postura de părinte, cu siguranță îți dorești tot ce este mai bun pentru copilul tău. Prin urmare, este important să menții legătura cu medicul sau pediatrul și să îi ceri sfaturi ori de câte ori simți nevoia, nu doar când este necesar.

Pentru asigurarea unei imunități optime a copilului pe toată perioada pandemiei, sfaturile medicului pediatru sunt mai importante ca niciodată. Printre ele, cinci se vor afla cu siguranță în lista de metode profilactice.

1. Explică-i copilului despre importanța purtării măștii

Copilul își pune toată încrederea în părinți. Astfel, dacă tu îți dorești ca acesta să rămână protejat, asigură-te că înțelege de ce este important să poarte masca și cu ce îl va ajuta acest obicei.

2. Asigură-te că alimentația lui este corespunzătoare

Unii copii pot accepta alimentele sănătoase mai ușor decât alții. Totuși, este important să nu încerci să îl mulțumești pe copil doar cu produse de tip paste, orez și cartofi. Ai grijă să introduci cel puțin cinci porții de fructe și legume crude în dieta lui zilnică. Acest fapt îi va suplini necesarul zilnic de nutrienți, în special de vitamine esențiale pentru combaterea infecțiilor virale.

Copil mâncând fructe și legume

3. Informează-te despre ce suplimente sunt necesare

Anumite vitamine și minerale sunt utile pentru aproape toți copiii de orice vârstă. Un bun exemplu este vitamina D, supliment pe care cu toții trebuie să ni-l administrăm. Altele sunt reprezentate de vitamina C, zinc, calciu și magneziu.

Nu uita că suplimentarea nu se realizează oricând și în orice doze. Medicul pediatru este cel care evaluează starea copilului și stabilește nevoile lui nutriționale particulare.

4. Protejează-ți copilul prin vaccinare

Schema completă de vaccinare, formată atât din vaccinurile obligatorii, cât și din cele opționale, este ideal să fie la zi. Nu uita și de vaccinarea antigripală, care se realizează cu o frecvență mai mare decât restul vaccinurilor. Orice infecție scade imunitatea. Dacă acea infecție este diferită de cea cu Sars-Cov-2, nu va face decât să îl predispună la dezvoltarea Covid 19 și să îi scadă mecanismele de apărare.

Calendar de vaccinare pentru copii

5. Verifică starea de sănătate psihică, nu doar pe cea fizică

Uneori, sănătatea mintală poate fi trecută cu vederea. Cu toate acestea, ea este în strânsă legătură cu cea fizică și poate afecta chiar și copiii, nu doar adulții. Adolescenții reprezintă grupul cel mai vulnerabil la destabilizarea stării optime de sănătate psihică. Prin urmare, este crucial să li se răspundă tuturor nelămuririlor legate de pandemie și de importanța aplicării măsurilor de protecție, pentru ca aceștia să înțeleagă de unde provine sacrificiul vieții lor sociale și care este rolul important pe care aceștia îl joacă în combaterea răspândirii infecției.

Astfel, reține că, pentru protecția imunității copilului tău pe parcursul acestei perioade mai dificile, este crucial să te protejezi, în primul rând, pe tine.

Cum pregătim copiii pentru sezonul rece - sfatul medicului

tags: #medicul #pediatru #imunitate

Postări populare: