Cubul reprezintă o metodă activ-participativă prin care se evidenţiază activitățile şi operațiile de gândire implicate în învăţarea unui conţinut.

Se realizează un cub, iar pe fiecare fațetă a cubului sunt prezentate diferite sarcini de tipul: DESCRIE, COMPARĂ, ANALIZEAZĂ, ASOCIAZĂ, APLICĂ, ARGUMENTEAZĂ.

Se recomandă ca fațetele cubului să fie parcurse în ordinea prezentată, urmând pașii de la simplu la complex.

Asociați - La ce vă face să vă gândiţi? Ce vă inspiră?

Aplicați: - Cum poate fi utilizat?

Argumentează - pro sau contra. Luaţi o poziţie şi folosiți orice fel de argumente logice pentru a pleda în favoarea sau împotriva subiectului.

Ne-am strâns cu toți în cerc și am lăsat balonul să zboare. Cine îl prindea, alegea un cuvânt, iar eu îi explicam sarcina.

Le-am explicat mai întâi ce înseamnă cuvintele și ce aștept de la ei.

Analizează: Exemplu, dacă ai o casă pe deal, ne spui din ce e făcută, de ce ai construit-o acolo….

Textul Ionel, un băiețel a fost primit cu umor de către copii. Mi-a plăcut în mod deosebit ideea lor pentru Compara - Compara textul cu un alt text cunoscut. Iar ei au comparat cu Jack și vrejul de fasole! Minunat!

Asociați - La ce vă gândiți când citiți despre Ionel? Hmmmm….

Metoda poate fi realizată și în scris, pe grupe de elevi sau individual.

Așa cum spuneam în articolul precedent, pentru aprofundarea conținutului textului ”Degețica” după Hans Christian Andersen am apelat la metoda cubului.

Povestea merge mai departe nu doar prin faptul că textului din manual i-am adăugat un nou moment, ci și prin complexitatea sarcinilor de lucru.

Așadar, cele șase exerciții corespund celor șase operații specifice acestei metode, scrise pe fețele unui cub.

Activitatea se poate desfășura frontal sau în echipă (se pot forma șase echipe, câte una pentru fiecare cerință scrisă pe cub).

Metoda cubului. Sarcini de lucru După citirea textului din manual și formularea de răspunsuri la întrebări prin care am verificat înțelegerea conținutului textului citit, am distribuit copiilor o fișă pe care apare o scurtă continuare a poveștii.

După ce am citit noul text și am clarificat aspecte ce țin de vocabular și de întâmplările prezentate am trecut la aplicarea metodei cubului: Degețica. Metoda cubului

1. Descrie - Cum era broscoiul? Desenează-l!

2. Compară - Prin intermediul diagramei Venn am pus în evidență însușirile comune, dar și deosebirile dintre Degețica și broscoi.

3. Asociază - Aici avem două situații: punerea în corespondență a unor cuvinte ce se regăsesc în textul din manual și asocierea cuvintelor ”într-o”, ” într-un”, ”dintr-o”, ”dintr-un” cu substantivele date.

Precizez că textul din manual se regăsește în documentul atașat la finalul articolului intitulat ”Degețica, după Hans Christian Andersen”.

4. Analizează - Având la îndemână cele două Texte, copiii vor selecta obiecte, ființe sau întâmplări fantastice. Exemplu: Din bobul de orz a răsărit o lalea.

5. Aplică - Se cere elevilor să citească ultimul enunț al textului de pe fișă și să creeze un scurt dialog între peștișori și Degețica.

6. Argumentează - A procedat corect broasca atunci când a răpit-o pe Degețica? De ce? Fiecare copil își va exprima argumentat propria părere.

Acesta este doar un exemplu de abordare a textului/textelor prin metoda cubului. Am considerat necesară continuarea textului din manual pentru a putea construi cerințele specifice metodei cubului.

De asemenea, dacă se optează pentru o abordare frontală sau individuală a metodei, am conceput o fișă de lucru care cuprinde cele șase exerciții menționate mai sus.

Este o metodă care presupune explorarea unui subiect, a unei situații din mai multe perspective, permițând abordarea complexă și integratoare a unei teme. Metoda are ca scop fixarea, sistematizarea cunoștințelor.

Prin utilizarea acestei metode Cowan, G. & Cowan, E. Este o metodă care presupune explorarea unui subiect, a unei situații din mai multe perspective, permițând abordarea complexă și integratoare a unei teme. Metoda are ca scop fixarea, sistematizarea cunoștințelor.

Anunțarea temei, a subiectului pus în discuție. Cerințe sunt: Descrie: Ce este? Cum este? Ce însușiri are? Ce formă are? Cum se definește? Compară: Găsește și menționează un element de comparație. Ce este asemănător? Ce este diferit? Analizează: Din ce este alcătuit? Din ce se compune? Care sunt părțile constitutive? Aplică: Ce poți face cu aceasta? La ce poate fi folosită? Cum se folosește? Asociază: La ce te îndeamnă să te gândești? Exemplifică. Ce similitudini, ce experiențe te determină să faci această asociere? Argumentează: pro sau contra și enumeră motivele care vin în sprijinul afirmației tale.

Exista multiple variante de aplicare. Se pot utiliza diferite modalități de distribuire a sarcinilor de lucru. Profesorul le poate distribui în funcție de potențialul de învățare a fiecărei grupe, ținând cont că sarcina Descrie e cea mai simplă și Argumentează e cea mai complexă.

Fiecare grupă va examina tema din perspectiva unei cerințe de pe una dintre fațetele cubului, fiecare grup poate rezolva toate sarcinile sau grupurile își pot alege una din cerințe.

Împărtășirea/discutarea răspunsurilor asociate fiecărei fațete, după alocarea unui timp bine stabilit pentru elaborarea acestora. Împărtășirea opiniilor poate lua forma unei treceri în revistă a răspunsurilor asociate fiecărei fațete.

Recomandări: Timpul alocat utilizării acestei metode se stabilește în funcție de complexitatea temei, dar trebuie avut în vedere că abordarea din cele 6 perspective necesită o activitate susținută.

Pentru a compara și a asocia, recomandați studenților să găsească elemente din afara disciplinei din care face parte tema abordată. În felul acesta se dezvoltă creativitatea și se realizează un obiectiv al activității academice: interdisciplinaritatea.

La fel de bine poate fi folosită această metodă, în activitate în grupuri mici, în care fiecare grup are de realizat toate cele 6 sarcini.

Poate fi folosită și în evaluare, fiecare student având de realizat cele 6 sarcini.

Avantaje Metoda permite asimilarea și procesarea pe diferite paliere, conform taxonomiei lui B. BLOOM, a următoarelor categorii de cunoștințe: Contribuie la dezvoltarea gândirii critice și a creativității. Oferă posibilitatea interdisciplinarității. Face posibilă diferențierea învățării.

Dumitru, I. Al. (2000). Dezvoltarea gândirii critice și învățarea eficientă. Cowan, G. & Cowan, E. (1980). Writing.

Cubul este o tehnică prin care se evidențiază activitățile şi operațiile de gândire implicate în învăţarea unui conţinut. Metoda cubului este o metodă de învățare prin cooperare ce presupune explorarea unui subiect din mai multe perspective, permițând abordarea complexă și integratoare a unei teme.

Există mai multe modalități de stabilire a celor șase grupe. Sarcinile de pe fețele cubului sunt invariabile din perspectivă acțională: descrie, compară, explică (asociază), argumentează, analizează, aplică.

1. Descrie numerele care au exact doi divizori. Cum se numesc ele? Descrie numerele care au exact 3 divizori? Câte astfel de numere există? Care este forma generală a numerelor care au exact n divizori, unde n este un număr prim?

2. 3. 4. 5. 6.

[1] R. GAVRILĂ, C. [3] ***, Formarea continuă a profesorilor de matematică în societatea cunoașterii- Program de formare continuă

În cadrul activității instructiv-educative, metodologia didactică trebuie să se desfășoare în deplină armonie și concordanță cu schimbările și noutățile survenite în ceea ce privește finalitățile educației, conținuturile învățământului și nu în ultimul rând, noile cerințe ale copiilor și ale societății.

„Metoda de învățământ/ pedagogică/ de predare-învățare/ de instruire/ didactică reprezintă o modalitate/ un mod de cunoaștere și acțiune, un instrument cu ajutorul căruia, elevii, sub îndrumarea profesorului sau în mod independent, își însușesc și aprofundează cunoștințe, își formează și dezvoltă priceperi și deprinderi intelectuale și practice, capacități, competențe, comportamente, aptitudini, atitudini etc.”

În provocările lumii contemporane ne confruntăm tot mai des cu necesitatea de a utiliza în activitatea didactică și metode moderne de lucru, metode activ-participative, lucruri inovative, care reprezintă o provocare atât pentru noi, cadrele didactice, cât și pentru copii.

Utilizarea unei metode tradiționale sau moderne nu poate eticheta o activitate instructiv-educativă ca fiind bună sau rea, motiv pentru care în reușita unei activități deseori îmbinăm metodele tradiționale cu cele moderne, activ-participative.

Avem nevoie de un cub din carton sau din material textil cu toate fețele colorate în diferite culori. Metoda se poate pune în practică atât utilizând-o pe grupe, cât și individual.

În cele ce urmează, voi descrie felul în care am aplicat metoda cubului la grupă, lucrând frontal. Copiii au stat pe scăunele în semicerc. Cubul era pe o măsuță alături de un coșuleț cu sarcinile de lucru pentru fiecare copil și pentru fiecare față a cubului. Sarcinile de lucru erau scrise pe foi de diferite culori, aceleași culori precum fețele cubului ( fața cubului roșie - bilețel roșu cu sarcină de lucru).

Pe fețele cubului am trecut și cele 6 sarcini mari de la care pornim în activitatea noastră - descrie, compară, analizează, asociază, aplică, argumentează.

În concluzie, în ceea ce privește activitatea desfășurată, pot să afirm faptul că preșcolarilor le-a plăcut foarte mult activitatea, au fost încântați de rostogolirea cubului, de alegerea bilețelului din coșuleț, a fost un joc antrenant, iar copiii au dat dovadă de interes sporit.

1. Mușata Bocoș, Dana Jucan, Teoria și metodologia instruirii.

2. Silvia Breben, Elena Gongea, Georgeta Ruiu, Mihaela Fulga, Metode interactive de grup, Editura Arves, p. 3.

Imagine ilustrativ: cubdidactic

tags: #metoda #cubului #sarcini #de #lucru

Postări populare: