Nurca europeană (Mustela lutreola): informații despre specie și măsuri de conservare în Delta Dunării

După tonusul de viață pe care îl are această mică și simpatică viețuitoare, nici nu ai zice că Nurca Europeana (Mustela lutreola) este un animal din familia Mustelidae și una dintre cele mai rare mamifere de pe continentul european. În prezent, mai există populații izolate în Spania, Franța, Belarus, Estonia, Ucraina, Rusia și România. Este similară la înfățișare cu nurca americană. Delta Dunării este unul dintre ultimele refugii ale acestei specii.

Distribuția, habitatul și vizuina

Aici există o populație cu șanse mari de supraviețuire, însă odinioară înregistra o distribuție largă în România și Europa. Specialiștii apreciază că în Delta Dunării populația de nurcă numără în prezent la minim 1.130 de exemplare, respectiv maximum 2.280 de exemplare. În Delta Dunării, nurca se stabilește în zonele înalte unde își construiește vizuina. Nurca are blana în totalitate maro, cu excepția buzelor. Acestea prezintă niște pete albe. Dimensiunea și dispunerea lor variază.

Morfologia și identitatea

Nurca europeană este o specie de mustelid de talie medie, cu un corp suplu, alungit, cap mic și aplatizat. Blana este de culoare maroniu închis (cu variabilitate individuală), lucioasă, cu alb în jurul gurii. Se deosebește de dihor prin prezența membranei interdigitale. Craniul este ușor alungit și turtit, urechile sunt mici și rotunde, coada reprezintă circa 40% din lungimea corpului (cap și trunchi), iar membrele sunt relativ scurte, iar diferența față de dihor se face prin marcarea mai accentuată a construcției postorbitale.

Dimensiuni și talie

Dimensiuni: lungimea capului și a trunchiului, 349-430 mm pentru masculi și 320-400 mm pentru femele. Greutatea medie, 739 g la masculi și 440 g la femele (Murariu și Munteanu, 2005).

Hrana și strategie trofică

În privința hranei, nurca nu prezintă o specializare strictă. De regulă apelează la hrana care se poate obține cel mai facil. În unele zone, până la 85% din hrana este formată din amfibieni (broaște și tritoni), dar și pești, crustacee și mamifere mici. În Delta Dunării, spectrul de hrană al nurcilor din Delta Dunării variază funcție de sezon, dar este reprezentat în general de pești de talie mică și medie, amfibieni și mamifere mici (șoareci de câmp, șobolani, șobolani de apă, bizami). Necesarul de hrană zilnică este de cca. 140-180 de grame.

Comportament, reproducere și strategie de conservare

Animal predominant nocturn, terestru şi acvatic, nurca înoată prin mișcări ale tuturor celor patru picioare. Duce o viață solitară sau, temporar, în familie, iar iarna nu hibernează. Nurcile au fost observate în timpul zilei atât în sezonul rece, cât şi în cel cald. Își fac adăposturile în galeriile lărgite ale șobolanilor de apă sau ale bizamilor, de obicei lângă arborii de pe malul apei, preponderent salcii. Uneori și în scorburi, pe sol, stufăriș sau desişuri de vegetație ierboasă. Preferă habitate cu ape curgătoare sau stagnante, cu tufişuri, stufării, păpurişuri întinse şi vegetaţie deasă. Partenerii se întâlnesc pentru reproducere în lunile februarie-martie. Maturitatea sexuală este atinsă de la vârsta de nouă luni. Fătările au loc în iunie-iulie şi există o singură reproducere pe an, în urma căreia femela naşte de la patru până la şapte pui. Dacă în captivitate nurcile europene pot trăi 10-12 ani, în sălbăticie trăiesc șapte-opt ani.

Conservare și amenințări

Cauzele care determină dinamica mărimii populaţiei de nurică europeană se împart în cele naturale, abiotice şi biotice, şi cele provocate direct sau indirect de intervenția umană. Printre dușmanii naturali ai nurcii se numără păsările mari răpitoare. Uneori nurca e atacată și de vidră. Nurca a fost vânată mulți ani pentru blana sa frumoasă. Astăzi vânarea nurcii este interzisă, însă există cazuri de braconaj asupra speciei. Nurca se află sub protecția mai multor legi internaționale și ocrotită total de legislația cinegetică română. Printre cele mai importante amenințări la adresa populației de nurică europeană din țara noastră se numără: reducerea, degradarea și fragmentarea habitatului (îndeosebi desecările mlaștinilor, despădurirea luncilor, incendierea stufului și poluarea apelor); variabilitatea genetică scăzută și consangvinizarea; introducerea speciei invazive reprezentate de nurca americană.

Planuri de salvare în Delta Dunării

Ce facem pentru salvarea acestei specii? Nurca europeană, una dintre cele mai rare şi periclitate specii de mamifere din Europa, va avea insule artificiale construite special pentru ea în Delta Dunării, acestea realizându-se în cadrul unui proiect finanțat prin Programul Operațional Infrastructură Mare 2014-2020, inițiat de Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării (ARBDD).

Surse și confirmări

M. Nurca europeană (Mustela lutreola) este un animal din familia Mustelidae ce trăiește în unele regiuni din Spania, Franța, România, Ucraina, Estonia și Rusia. În trecut trăia în regiuni din întreaga Europă. Nurca europeană are blana în totalitate maro, cu excepția botului. Nurcile se împerechează în lunile februarie-martie. În Rezervația Biosferei Delta Dunării, prezența speciei a fost confirmată în majoritatea zonelor (Marinov M., 2011), astfel că populația de nurcă europeană în această arie protejată a fost evaluată la minim 1.130 de exemplare, respectiv maximum 2.280 de exemplare. Nurca europeană este o specie de mustelid de talie medie... Dimensiuni: lungimea capului și a trunchiului, 349-430 mm pentru masculi și 320-400 mm pentru femele. Greutatea medie, 739 g la masculi și 440 g la femele (Murariu și Munteanu, 2005). În privința hranei, nurca nu prezintă o specializare strictă. De regulă apelează la hrana care se poate obține cel mai facil. În unele zone, până la 85% din hrana este formată din amfibieni (broaște și tritoni), dar și pești, crustacee și mamifere mici. în urma studiilor de trofobiologie (Marinov M., 2011), spectrul de hrană al nurcilor din Delta Dunării variază funcție de sezon, dar este reprezentat în general de pești de talie mică și medie, amfibieni și mamifere mici (șoareci de câmp, șobolani, șobolani de apă, bizami). Necesarul de hrană zilnică este de cca.

• Habitaturi preferate: ape curgătoare și stagnante, stufăriș, lunci mlăștinoase, vegetație densă.
• Principala sursă de hrană: pești mici și amfibieni, urmate de mamifere mici și crustacee.
• Perioadele de reproducere: februarie-martie; fătările în iunie-iulie.

tags: #nurca #europeana #mustela #lutreola

Postări populare:

• Dr. Balog Rita în Oradea: pediatrie la Calea Clujului
• Tehnici de dilatare a colului uterin în avortul chirurgical
• Procedură dublu test la Arcadia Suceava: ghid esențial pentru screening prenatal
• Utilizarea aspirinei în sarcină: avertismente și sfaturi medicale
• Ciorbă pentru copii: rețete variate și alimentație sănătoasă