Anexectomia este procedura chirurgicală care se realizează împreună cu histerectomia. Mai exact, după îndepărtarea uterului, se face o intervenție și pentru extirparea celorlalte structuri de reproducere, cum ar fi ovarele și trompele uterine. Anexectomie presupune îndepărtarea ovarului și a trompei uterine. După oricare dintre aceste intervenții chirurgicale, pacienta nu va mai putea concepe copii. Anexectomia este ultima soluție în tratarea unor afecțiuni ginecologice grave și presupune extirparea trompelor uterine și ale ovarelor: ovarectomia: este procedura chirurgicală pentru îndepărtarea unuia sau ambelor ovare; poate fi bilaterală (se îndepărtează ambele ovare) sau unilaterală (se îndepărtează doar un ovar).
Histerectomia și anexectomia sunt printre cele mai frecvente operații ginecologice la nivel mondial. În prezent, există mai multe abordări terapeutice: anexotomie abdominală deschisă; chirurgie laparoscopică minim invazivă; chirurgie robotică. Anexectomia este ea însăși o ultimă metodă de prevenție a unor afecțiuni grave. Denscy, Sebastian. “What Are the Commonly Seen Side Effects Associated with Adnexectomy?” Icliniq.com, iCliniq, 3 May 2023, www.icliniq.com/articles/womens-health/adnexectomy. Accessed 21 June 2024.
Salpingectomia: indepartarea trompelor uterine
Salpingectomia este o procedură chirurgicală prin care chirurgul îndepărtează una sau ambele trompe uterine, acele structuri tubulare care leagă ovarele de uter și permit ovului să ajungă în cavitatea uterină pentru o posibilă fecundare. La Spitalul Clinic SANADOR, salpingectomia este efectuată de ginecologi cu vastă experiență, care utilizează tehnici minim invazive și echipamente de ultimă generație. SANADOR dispune de tehnologie medicală de ultimă generație, pentru diagnostic avansat și tratament eficient. Îndepărtarea chirurgicală a trompelor uterine poate fi clasificată în funcție de numărul de trompe uterine îndepărtate și de contextul medical în care este realizată.
Intervenția de ablație chirurgicală a trompelor uterine poate fi indicată în diferite contexte clinice, în funcție de diagnosticul stabilit, starea generală de sănătate și de obiectivele tratamentului. În unele țări există și opțiuni transcervicale, precum dispozitive ce blochează trompele prin vizualizare endoscopică (Essure). Salpingectomia poate fi efectuată prin laparoscopie sau prin deschidere chirurgicală, în funcție de situație.
Indicatii comune pentru salpingectomie
- Sarcina extrauterină sau patologia tubară asociata;
- Boli inflamatorii pelvine cu afectare tubara;
- Ligatura trompelor uterine ca formă permanentă de contraceție;
- Cancer ovarian sau alte tumori care utilizează trompele ca arie de extinere;
- Hidrosalpinx sau blocaje tubare;
- Avorturi spontane repetate pot fi legate de afectiuni tubare.
Ca pregătire, pacientele sunt evaluate temeinic, iar medicii pot recomanda intreruperea anumitor medicamente care influențează coagularea sângelui. Salpingectomia se efectuează, de regulă, sub anestezie generală. Poate fi realizată prin intervenție deschisă sau laparoscopică, iar recuperarea variază în funcție de modelul ales. În cazul laparoscopiei, externarea poate avea loc în aceeași zi; în caz de laparotomie sau în contextul nașterii, perioada de refacere poate fi mai lungă (4-6 săptămâni).
Riscile și complicațiile includ infecție, sângerare, durere, cicatrizare etc. Riscuri mai rare includ leziuni ale organelor adiacente, complicații ale anesteziei și cheaguri de sânge. Pacientele sunt încurajate să se miște după operație pentru a reduce aceste riscuri și să participe la programările de urmărire.
Avortul: avort medicamentos vs avort chirurgical
Avortul medicamentos este o procedură nechirurgicală, prin care se folosesc diverse medicamente pentru a întrerupe o sarcină nedorită. Se poate realiza atât în unitate medicală, cât și la domiciliu, nu necesită anestezie și poate fi realizat doar în faza incipientă a sarcinii. Avortul medicamentos poate avea reacții adverse precum greață, diaree, febră etc. Filmele informative despre etapele acestei proceduri pot ajuta pacientele să înțeleagă riscurile și rezultatele posibile.
Există două metode de întrerupere a sarcinii pe cale chirurgicală: aspiratie (vacuum) și dilatare și evacuare. În România, reglementările prevăd ca avortul la cerere să fie posibil în condiții specifice, cum ar fi limita de 14 săptămâni, cu consimțământ scris, iar pentru cazuri speciale, intervenția poate avea loc și după acest prag. Au fost discutate indicații, contraindicații și etape ale ambelor metode, inclusiv pregătirea colului, dilatarea și evacuarea conținutului uterin.
Indiferent de tip, avortul poate genera reacții emoționale și psihice, iar decizia trebuie însoțită de consiliere și informare temeinică. O evaluare clinică și monitorizarea după procedură sunt esențiale pentru confirmarea reușitei și pentru detectarea eventualelor complicații, inclusiv sarcină extrauterină sau sarcină molară.
Roxana Jilavu, psihoterapeut „Experiența în consilierea prea-avort și post-avort a femeilor
Impactul contextelor medicale asupra fertilității
O sarcină extrauterină apare în aproximativ 2% din sarcini și poate necesita intervenție chirurgicală sau medicație (de ex. metotrexat) pentru a întrerupe evoluția acesteia. Dacă trompele sunt legate, fertilizarea poate fi influențată sau conservate prin metode precum FIV (fertilizare in vitro). De asemenea, ligarea trompelor poate fi reversibilă în unele cazuri, dar șansele de a concepe natural ulterior sunt reduse semnificativ, iar riscul de sarcină ectopică după dezlegarea trompelor este mai mare decât în mod obișnuit.
Contracepția modernă oferă alternative și opțiuni, precum DIU, sterilizarea feminină, sau alte metode, iar decizia trebuie să țină cont de dorința de a avea copii în viitor, de vârsta pacientei și de starea de sănătate. În cazul în care trompele sunt legate, FIV poate oferi cele mai mari șanse de succes pentru a obține o sarcină.
tags: #o #trompa #scoasa #se #poate #face