Desi multi copii nascuti prematuri se dezvolta normal din punct de vedere psihologic, exista totusi un procent important al acestora care prezinta anumite intarzieri in dezvoltare in masura in care le afecteaza performanta scolara si adaptarea sociala de mai tarziu.
Riscul este mai mare atunci cand copiii prematuri au avut o greutate foarte mica la nastere sau au suferit inainte, in timpul sau dupa nastere diverse traumatisme sau afectiuni medicale care le-au afectat, direct sau indirect, functionarea neurologica.
Atunci cand nasterea prematura este insotita si de probleme de vedere, de auz sau ale altor simturi, lucrurile se complica si mai mult, copiii avand din start un deficit in procesarea si mai ales in integrarea la nivelul creierului a informatiei primite prin organele senzoriale.
Este foarte greu de estimat evolutia in timp a acestor copii, existand variatii destul de mari de la caz la caz, si se impune o monitorizare periodica (o data la 3 luni in primul an de viata, apoi o data la 6 luni) a evolutiei dezvoltarii lor psihomotrice pentru a lua din timp masurile corective necesare.
Chiar daca dezvoltarea extrauterina pare a evolua in parametri normali, aceasta nu poate compensa in totalitate o dezvoltare intrauterina intrerupta prematur.
Astfel, nu de putine ori, copiii nascuti prematur au dificultati de autoreglare senzoriala si rutine instabile de alimentatie si de somn.
Copilul poate fi extrem de sensibil, selectiv, mofturos, plangacios, greu de linistit si impredictibil.
Ulterior, aceste probleme se transfera in plan comportamental si emotional, construind tabloul unui “copil dificil” cu dificultati de adaptare la schimbare, reticent la situatii sau persoane noi, opozitionist si cu frecvente crize de afect, hiperactiv si cu dificultati de concentrare a atentiei.
Adesea, parintii nu inteleg corect sursa problemelor de comportament ale copilului si nu adopta masurile necesare pentru remedierea acestora, accentuandu-le si mai mult prin practici parentale incorecte.
De multe ori insa, dificultatile copilului prematur incep sa devina evidente abia pe la 5 - 7 ani, in special in sfera abilitatilor motorii sau a celor de dezvoltare a limbajului.
In consecinta, chiar si atunci cand depasesc cu bine din punct de vedere medical si al dezvoltarii fizice intrarea “grabita” in viata, exista unele riscuri ca, din punct de vedere al abilitatilor motorii, cognitive si deseori si al celor emotionale si sociale, copiii prematuri sa manifeste la varsta scolara unele probleme, cele mai frecvent raportate fiind:
- Dificultati de a intelege si opera cu conceptele matematice
- Scris urat, dezorganizat, probleme de incadrare in pagina si, uneori, dificultati de a citi
- Concentrare deficitara a atentiei si abilitati reduse de organizare si planificare (functionarea “executiva”)
- Hiperactivitate si dificultati de control al impulsului (autocontrol dezvoltat insuficient)
- Probleme de orientare in spatiu (par dezorientati, confunda directiile, incurca dreapta cu stanga etc)
- Probleme de coordonare motorie si de performanta motorie fina (par “impiedicati”, evita activitatile sportive, in special pe cele de grup, sunt neindemanatici)
- Uneori prezinta intarzieri in dezvoltarea limbajului sau probleme de exprimare verbal
Toate aceste dificultati nu se datoreaza unui coeficient de inteligenta (IQ) redus, din acest punct de vedere copiii nascuti prematur - care nu au avut probleme neurologice semnificative la nastere care sa justifice un IQ deficitar - avand o evolutie similara cu a celor nascuti la termen.
Vorbim mai degraba de deficite cognitive specifice, in anumite arii de functionare cognitiva, uneori foarte “fine” si vizibile abia la varsta scolara.
In toate cazurile, parintii pot preveni si remedia aceste tipuri de dificultati atunci cand iau din timp masurile necesare de interventie (ex: kinetoterapie, logopedie, terapie ocupationala, terapie multimodala de stimulare senzoriala, etc) in primii 6 ani de viata, cand plasticitatea creierului este maxima.
Evaluarea psihologica a nivelului de dezvoltare este posibila inca de la nastere cu ajutorul unor instrumente psihometrice specifice, iar dupa varsta de 3 ani se poate efectua evaluarea neuropsihologica a functiilor cognitive cel mai frecvent afectate de o nastere prematura.
Text: Psih. Monica Bolocan, Psiholog clinician si educational adulti si copii
Pentru orice viitoare mamă sau părinte la început de drum, vestea unei nașteri premature poate aduce teamă și multe întrebări. Este firesc. Fiecare săptămână petrecută în uter contribuie la maturizarea organelor, iar diferența dintre 35 și 29 de săptămâni poate însemna nevoi medicale complet diferite.
Vestea bună este că medicina neonatală a evoluat mult. Astăzi, majoritatea copiilor născuți înainte de termen au șanse bune de supraviețuire și dezvoltare, dacă primesc îngrijire adecvată și monitorizare atentă. Ca părinte informat, poți observa semnele de alarmă, poți colabora activ cu medicii și poți susține recuperarea copilului tău. Iată ce trebuie să știi!
Programări la dr. Lucica Ghiță
Medic primar Neurologie pediatrică
Programează-te
Ce înseamnă prematuritatea și de la câte săptămâni vorbim despre naștere prematură?
Medicii definesc nașterea prematură ca fiind orice naștere care are loc înainte de 37 de săptămâni de sarcină. În funcție de vârsta gestațională, prematuritatea se împarte în mai multe categorii:
- prematuritate tardivă: 34-36 de săptămâni;
- prematuritate moderată: 32-33 de săptămâni;
- prematuritate severă: 28-31 de săptămâni;
- prematuritate extremă: sub 28 de săptămâni.
Această clasificare nu este doar teoretică. Ea ghidează deciziile medicale și tipul de monitorizare necesar.
De exemplu, un copil născut la 35 de săptămâni poate avea doar dificultăți temporare de alimentație și reglare a temperaturii, în timp ce unul născut la 29 de săptămâni poate avea nevoie de suport respirator și supraveghere în terapie intensivă neonatală.
Plămânii, creierul, ficatul și sistemul digestiv continuă să se maturizeze până aproape de termen. De aceea, fiecare săptămână câștigată în sarcină contează [1][2][3].
Cauzele nașterii premature
În majoritatea cazurilor, prematuritatea apare ca urmare a unei combinații de factori. Uneori cauza este clară. Alteori, travaliul începe spontan, fără un motiv evident.
Factori legați de sănătatea mamei
Anumite afecțiuni cresc riscul de naștere prematură:infecții urinare sau vaginale netratate;preeclampsia (hipertensiune asociată sarcinii, însoțită de afectarea unor organe);diabet gestațional sau preexistent;boli cardiace sau renale cronice.
De exemplu, o infecție urinară aparent banală, netratată la timp, poate declanșa contracții premature. De aceea, controalele prenatale regulate și analizele recomandate de obstetrician sunt importante.
Fumatul, consumul de alcool sau droguri cresc riscul de complicații. Vârsta sub 17 ani sau peste 35 de ani, precum și stresul intens, pot influența evoluția sarcinii.
Factori legați de sarcină
Sarcina multiplă (gemeni sau tripleți) se asociază frecvent cu nașterea înainte de termen. Un interval mai mic de 18 luni între două sarcini poate lăsa corpul fără timp suficient pentru refacere.
Problemele colului uterin, cum este incompetența cervicală (col care se scurtează sau se deschide prea devreme), sângerările în sarcină, placenta praevia sau dezlipirea prematură de placentă pot impune intervenții rapide.
Naștere prematură indicată medical
Există situații în care echipa medicală decide să provoace nașterea înainte de termen pentru a proteja mama sau copilul. De exemplu, în preeclampsia severă sau în caz de suferință fetală, continuarea sarcinii poate deveni mai riscantă decât nașterea. Decizia se ia individual, pe baza evaluării obstetricale și neonatale [1][2].
Simptomele nașterii premature - când trebuie să mergi urgent la medic?
Dacă ești însărcinată și nu ai ajuns la 37 de săptămâni, acordă atenție următoarelor semne:contracții regulate, la intervale de 10 minute sau mai des;presiune pelviană intensă;durere lombară persistentă;crampe abdominale similare celor menstruale;modificarea scurgerilor vaginale (apoase, cu sânge sau mucus abundent);ruperea membranelor, cu scurgere de lichid.
Dacă observi aceste simptome, contactează imediat medicul sau mergi la spital!
Medicul va evalua colul uterin, va efectua ecografie pentru măsurarea lungimii acestuia și va monitoriza contracțiile și ritmul cardiac fetal. Uneori se fac teste pentru infecții sau analize suplimentare. Intervenția rapidă poate amâna nașterea sau poate pregăti echipa medicală pentru îngrijirea imediată a copilului [1][2][3].
Cum arată și cum se comportă un copil născut prematur?
Aspectul depinde de vârsta gestațională. Cu cât nașterea are loc mai devreme, cu atât diferențele sunt mai vizibile. Copiii foarte prematuri pot avea: greutate mică la naștere; piele subțire, roșie, cu vasele de sânge vizibile; tonus muscular redus; reflexe de supt și înghițire insuficient dezvoltate; dificultăți în menținerea temperaturii corporale.
Plămânii imaturi pot duce la sindrom de detresă respiratorie, deoarece lipsește surfactantul - substanța care menține alveolele deschise. Unii copii prezintă episoade de apnee (pauze în respirație).
Copiii născuți după 34-35 de săptămâni, fără complicații, pot necesita doar supraveghere de scurtă durată și sprijin pentru alimentație. Externarea se face atunci când copilul respiră fără suport, își menține temperatura și se alimentează eficient [1][2].
Complicațiile prematurității
Nu toți copiii prematuri dezvoltă complicații. Riscurile cresc odată cu scăderea vârstei gestaționale și a greutății la naștere.
Complicații pe termen scurt
Printre cele mai frecvente se numără:sindromul de detresă respiratorie;infecții neonatale (sepsis, pneumonie);hemoragie intraventriculară (sângerare în creier);enterocolită necrozantă (inflamație severă a intestinului).
Hemoragia cerebrală poate influența dezvoltarea neurologică și necesită urmărirea de către un medic neurolog.
Unii copii pot avea probleme cardiace, inclusiv persistența canalului arterial sau alte malformații cardiace congenitale, care necesită evaluare cardiologică.
Complicații pe termen lung
Pe termen lung, pot apărea:întârzieri în dezvoltarea motorie sau cognitivă;paralizie cerebrală;epilepsie;tulburări de atenție;probleme de vedere, inclusiv retinopatie de prematuritate;tulburări de auz;displazie pronho-pulmonară (dezvoltare incompletă a plămânilor);boală metabolică osoasă asociată prematurității (oase fragile pentru că nu au reușit să acumuleze suficient calciu și fosfor în timpul sarcinii).
În unele cazuri, hemoragia cerebrală severă poate duce la acumulare de lichid în creier, situație cunoscut drept hidrocefalie la copii, care necesită tratament neurochirurgical. Prognosticul depinde de mai mulți factori: vârsta gestațională, greutatea la naștere, complicațiile asociate și calitatea îngrijirii primite [1][2][3].
Monitorizarea neurologică a copilului prematur
Creierul se dezvoltă intens în ultimele săptămâni de sarcină. Nașterea înainte de termen poate întrerupe acest proces. Un consult la medicul specializat în neurologie pediatrică ajută la identificarea timpurie a eventualelor întârzieri. Medicul evaluează tonusul muscular, reflexele, controlul capului, postura și achizițiile motorii.
Un concept important este vârsta corectată. Până la 2 ani, dezvoltarea se raportează la această vârstă, nu la cea cronologică. De exemplu, dacă un copil s-a născut cu 8 săptămâni mai devreme și are 6 luni, medicul îl va evalua ca pe un copil de 4 luni.
Tratamentul în prematuritate
Tratamentul începe uneori înainte de naștere. Dacă există risc de travaliu prematur, medicul poate administra corticosteroizi pentru a accelera maturarea pulmonară a fătului. În anumite situații, se folosesc medicamente care reduc temporar contracțiile, pentru a câștiga timp.
După naștere, îngrijirea depinde de starea copilului:suport respirator (CPAP sau ventilație);administrare de surfactant;nutriție prin sondă sau intravenos;antibiotice, dacă există suspiciune de infecție;monitorizare continuă a funcțiilor vitale.
Echipa neonatală urmărește evoluția zilnic și adaptează intervențiile [1][2].
Poți preveni prematuritatea?
Nu toate cazurile pot fi prevenite. Totuși, poți reduce riscul prin:controale prenatale regulate;tratarea infecțiilor la timp;renunțarea la fumat și alcool;monitorizarea tensiunii și glicemiei;respectarea recomandărilor obstetricianului.
Dacă ai avut anterior o naștere prematură sau ai col uterin scurt, medicul poate recomanda monitorizare suplimentară și tratament preventiv [1][2].
Îngrijirea copilului prematur acasă
După externare, respectă programul de controale. Medicul neonatolog și, ulterior, medicul pediatru vor urmări creșterea, dezvoltarea și eventualele semne de alarmă.
Menține poziția pe spate în timpul somnului. Evită expunerea la persoane bolnave și respectă schema de vaccinare stabilită de medic. Observă comportamentul copilului. Dacă apar semn precum dificultate respiratorie, refuz persistent al alimentației, letargie sau convulsii, solicită ajutor medical imediat!
Sprijinul emoțional contează. Cere ajutor atunci când simți că oboseala sau anxietatea te copleșesc [1][2][3].
Întrebări frecvente
- Cât timp rămâne internat un copil prematur?
- Durata internării depinde de vârsta gestațională și de complicații. În general, copilul rămâne în spital până când respiră independent, se alimentează eficient și ia constant în greutate. Unii copii pot merge acasă aproape de data probabilă a nașterii.
- Cum știu dacă dezvoltarea copilului meu prematur este normală?
- Evaluează progresul raportat la vârsta corectată. Dacă ai îndoieli legate de tonus, mișcare, limbaj sau interacțiune, discută cu pediatrul și solicită o evaluare neurologică.
- Prematuritatea afectează inteligența copilului?
- Majoritatea copiilor prematuri au dezvoltare cognitivă normală, mai ales cei născuți după 32-34 de săptămâni. Riscul de dificultăți crește la vârste gestaționale foarte mici sau în prezența complicațiilor neurologice.
Ace este un articol informativ și nu înlocuiește vizita la medic. Pentru decizii individuale, discută cu medicul obstetrician, neonatolog sau pediatru.
Programează un consult în clinica de pediatrie Yuno pentru evaluarea și monitorizarea copilului tău!
Maternitatea din România în care medicii fac minuni pentru copiii prematuri
Îngrijire și intervenții specifice: ghiduri utile pentru părinți
Surse de informare:[1] Mayo Clinic; [2] Cleveland Clinic; [3] World Health Organization.
Procesul de îngrijire include evaluări neurologice, respiratorii, nutriționale și de susținere realizate de o echipă multidisciplinară.
Îngrijire și nutriție în NICU
Laptele matern joacă un rol crucial în oferirea unei protecții suplimentare împotriva infecțiilor, motiv pentru care mamele sunt adesea încurajate să își pompeze laptele și să îl aducă la spital pentru hrănirea bebelușilor lor.
Laptele donator este utilizat în anumite cazuri prin rețele specializate, sub supravegherea medicală, pentru a sprijini prematurii atunci când laptele matern nu este disponibil în cantități suficiente.
Alimentația prematurului poate implica folosirea laptelui fortificat sau formule speciale pentru prematuri pentru a asigura un aport caloric și proteic adecvat, în funcție de recomandările echipei medicale.
tags: #oameni #nascuti #prematur
Postări populare:
- Sistemul imunitar la copii, explicat de un pediatru: cum funcționează
- Servicii ginecologice în București – centrele de referință, inclusiv Spitalul St. Ioan
- Traiectoria lui Mircea Rădulescu Chicco, antrenor emblematic
- Utilitatea și limitele amniocentezei în identificarea autismului
- Ghid complet despre cezariană