În ciuda evoluției tehnologiei medicale și a îmbunătățirii îngrijirilor medicale, sarcina oprită din evoluție rămâne o problemă complexă și emoțională pentru mulți viitori părinți.
Ce este sarcina oprită din evoluție?
Oprirea sarcinii din evoluție este o condiție în care fătul încetează să mai crească sau să se dezvolte la un anumit stadiu, fără să se producă eliminarea acestuia din uter în mod spontan. Această situație poate apărea în primul sau al doilea trimestru și este adesea detectată prin absența bătăilor cordului fetal la ecografie. Sarcina oprită din evoluție este sinonimă cu decesul intrauterin al produsului de concepție, după vârsta de 20 săptămâni de sarcină. În cazul în care vârsta sarcinii nu este cunoscută, medicul consideră că este vorba despre o sarcină oprită din evoluție dacă fătul cântărește mai mult de 400 g.
După 24 de săptămâni, când fătul este viabil, această situație poartă numele de mortalitate fetală antenatală. Aproximativ 2-3% dintre sarcini se vor opri din evoluție în al doilea trimestru, rata fiind mult mai mică decât în primul trimestru. Odată ce femeia ajunge la aproximativ 20 de săptămâni de gestație, decesul fetal apare în mai puțin de 0,5% din cazuri.
Un caz aparte îl reprezintă sarcina gemelară cu un embrion oprit din evoluție. În această situație, sarcina debutează normal, însă unul dintre embrioni se oprește complet din procesul de dezvoltare.
Cauzele sarcinii oprite din evoluție
Cauzele sarcinii oprite din evoluție sunt diverse și pot implica factori genetici, probleme medicale sau alte condiții care afectează dezvoltarea normală a embrionului. Cauzele sarcinii oprite din evoluție pot fi numeroase.
Anomalii cromozomiale: Cea mai frecventă cauză, reprezentând aproximativ 50% din cazuri. Aceste anomalii pot apărea întâmplător în timpul diviziunii celulare și sunt incompatibile cu viața. Un procent de 10% dintre sarcinile oprite din evoluție sunt determinate de anomalii congenitale și probleme legate de bebeluș. Unele anomalii de creștere sunt atât de grave încât sunt incompatibile cu viața.
Probleme hormonale: Deficiența de progesteron sau alte dezechilibre hormonale pot împiedica menținerea sarcinii.
Afecțiuni materne: Boli cronice precum diabetul necontrolat, hipotiroidismul sau boli autoimune (lupus) pot contribui la oprirea sarcinii. Sănătatea maternă reprezintă un factor de risc pentru oprirea sarcinii din evoluție.
Infecții: Infecțiile severe (de exemplu, toxoplasmoza, listerioza) pot afecta dezvoltarea. Unele infecții ale mamei, bebelușului sau placentei pot determina oprirea din evoluție a sarcinii.
Probleme legate de placentă: Placenta este responsabilă cu oxigenarea și hrănirea bebelușului în perioada vieții intrauterine. Orice factor care interferează cu buna funcționare a placentei poate pune bebelușul în pericol. Aceste complicații legate de placentă includ un flux de sânge nesatisfăcător, inflamații și infecții.
Probleme anatomice: Anumite probleme anatomice ale uterului sau ale cervixului pot afecta sarcina, ducând la avort spontan.
Factori de mediu și stil de viață: Stilul de viață și factorii de mediu, cum ar fi fumatul, consumul excesiv de alcool sau expunerea la substante toxice, pot avea, de asemenea, un impact negativ asupra sarcinii și pot crește riscul de avort spontan.
Factori de risc asociați cu sarcina oprită din evoluție
În continuare, veți descoperi factorii de risc asociați și posibilele cauze ale sarcinii oprite din evoluție. De la factorii genetici și patologii preexistente până la factorii de mediu și stilul de viață, vom analiza diversele aspecte care pot contribui la acest eveniment tragic.
Vârsta maternă avansată: Vârsta maternă avansată este unul dintre cei mai importanți factori de risc asociați cu sarcina oprită din evoluție. Femeile în vârstă de peste 35 de ani prezintă un risc crescut de avort spontan, în comparație cu femeile mai tinere.
Istoricul de avorturi spontane anterioare: Istoricul de avorturi spontane anterioare este, de asemenea, un factor important de risc. Femeile care au experimentat unul sau mai multe avorturi spontane în trecut sunt mai susceptibile să aibă o altă sarcină oprită din evoluție.
Afectiuni medicale preexistente: Prezența unor afecțiuni medicale preexistente, cum ar fi diabetul zaharat sau hipertensiunea arterială, poate crește, de asemenea, riscul de sarcină oprită din evoluție.
Factori genetici: Factorii genetici pot juca, de asemenea, un rol semnificativ în riscul de avort spontan.
Stilul de viață și factorii de mediu: Stilul de viață și factorii de mediu, cum ar fi fumatul, consumul excesiv de alcool sau expunerea la substanțe toxice, pot avea, de asemenea, un impact negativ asupra sarcinii și pot crește riscul de avort spontan.
Greutatea mamei: Un alt factor de risc ar putea fi greutatea mamei.
Rolul glandei tiroide în sarcină
Glanda tiroidă este o glandă endocrină cu forma de fluture care este situată la baza gâtului, sub "mărul lui Adam" și deasupra claviculelor. Tiroida produce 2 hormoni, T3 (triiodotironina) și T4 (tiroxina), care au rol în reglarea metabolismului. Funcția glandei tiroide este controlată de hipofiza, o glandă endocrină situată la baza creierului care produce TSH, un hormon care stimulează secreția T3 și T4.
Hormonii tiroidieni sunt esențiali pentru dezvoltarea prenatală a sistemului nervos fetal. În primele trei luni de sarcină, tiroida fetală nu funcționează, funcția acesteia începând din trimestrul II și abia de la 20 de săptămâni tiroida fetală funcționează eficient. În primele 20 de săptămâni de sarcină, fătul este dependent de aportul transplacentar de hormoni tiroidieni, motiv pentru care, în mod normal, tiroida maternă trebuie să funcționeze mai intens.
Placenta secretă un hormon de stimulare a tiroidei (gonadotropina corionică), iar nivelul hormonilor tiroidieni totali crește, în vreme ce fracțiunea liberă de hormoni tiroidieni rămâne normală. Nivelurile de hormoni care caracterizează funcția tiroidei în sarcină sunt ușor diferite față de cele din afara sarcinii.
Femeile care au probleme cu tiroida au nevoie de o monitorizare atentă în sarcină. Hormonii tiroidieni sunt esențiali pentru dezvoltarea normală a creierului și a sistemului nervos al fătului. Concret, dacă o femeie are o afecțiune tiroidiană netratată, în timpul sarcinii, aceasta poate afecta dezvoltarea fătului. Mai mult, poate crește riscul de avort spontan, naștere prematură sau probleme de sănătate la copilul nou-născut.
Hipotiroidismul și sarcina
Hipotiroidismul este o disfuncție a glandei tiroide care presupune existența unui deficit de hormoni tiroidieni. Boala apare atunci când glanda tiroidă nu produce suficienți hormoni, ai căror rol, printre altele, este de a controla felul în care organismul stochează și utilizează energia. Deficitul hormonilor tiroidieni afectează toate sistemele organismului.
Hipotiroidismul reprezintă condiția medicală în care glanda tiroidă nu produce destul hormon tiroidian. Un nivel scăzut de hormoni tiroidieni afectează întregul corp. Persoanele cu hipotiroidism experimentează senzații de slăbiciune și oboseală. Atunci când afecțiunea nu este tratată, este posibil să apară creșterea nivelului de colesterol. Astfel se măresc riscurile de atac de cord sau accident vascular cerebral.
În timpul sarcinii, hipotiroidismul netratat poate afecta sănătatea copilului dumneavoastră. Cea mai bună dietă pentru gestionarea hipotiroidismului include consumul anumitor produse alimentare și eliminarea altora. Dieta mai trebuie să conțină suplimente naturale specifice și remedii pe bază de plante care ajută la diminuarea...
Afectiunile legate de glanda tiroidă pot fi cauzate de hipotiroidism sau hipertiroidism. În caz de hipotiroidism, tiroida nu produce o cantitate suficientă de hormoni tiroidieni. Glanda tiroidă este responsabilă de producerea hormonilor tiroidieni, care au rolul de a regla metabolismul. În ceea ce privește hipotiroidismul, el poate fi cauzat de o serie de factori, inclusiv de o afecțiune autoimună, numită tiroidită autoimună, sau de o deficiență de iod.
Femeile care au hipotiroidism și rămân însărcinate trebuie să își monitorizeze nivelul de hormoni tiroidieni și să primească tratament adecvat. Dacă nivelurile de hormoni tiroidieni sunt prea scăzute, medicul poate prescrie o formă sintetică a hormonului tiroidian. O tiroidă subactivă (hipotiroidism) poate duce la o fertilitate scăzută. Și asta deoarece glanda tiroidă este responsabilă de ciclul de ovulație, iar nivelurile scăzute de hormoni tiroidieni pot interfera cu ovarele.
În cazul în care te-ai confruntat anterior cu o sarcină oprită în evoluție, dr. Denisa Nica, medic ginecolog în cadrul Ana Medical Center, recomandă ca odată cu analiza pentru hormonii care arată funcționalitatea tiroidei, să urmezi și alte teste pentru a exclude trombofilia.
Hipertiroidismul și sarcina
Hipertiroidismul înseamnă producția în exces de hormoni tiroidieni, care poate preceda sarcina, fiind cunoscută de pacientă, sau poate apărea în cursul acesteia. Principalele cauze de hipertiroidism în cursul sarcinii sunt boala Basedow-Graves și tiroidita autoimună cu hipertiroidie.
În boala Basedow-Graves există niște anticorpi denumiți imunoglobuline tirostimulante care stimulează funcția tiroidiană, rezultând hipertiroidia. Manifestările acesteia sunt reprezentate de creșterea pulsului (tahicardia), anxietate, tremurături.
Hipertiroidismul netratat în sarcină poate determina: avort, naștere prematură, greutate mică la naștere, preeclampsie, insuficiență cardiacă maternă. Imunoglobulinele tirostimulante pot traversa placenta și pot determina gușă și hipertiroidie fetală.
Pacientele care sunt deja diagnosticate cu hipertiroidie și planifică o sarcină trebuie să avertizeze medicul pentru a trece pe utilizarea unui medicament antitiroidian, care reduce funcția tiroidei fără a afecta dezvoltarea fetală în primele patru luni de sarcină, și pentru a fi monitorizate atent pentru concentrația imunoglobulinelor tirostimulante și dezvoltarea fătului.
Statisticile arată că femeile sunt de 5 ori mai predispuse să dezvolte o afecțiune a glandei tiroide, spre deosebire de bărbați. Femeile care sunt diagnosticate cu afecțiuni tiroidiene înainte de a rămâne însărcinate trebuie să trateze și să monitorizeze boala pe toată durata sarcinii. Dacă nivelul hormonilor nu este ținut sub control, poate apărea riscul pierderii sarcinii.
Prevenirea și managementul sarcinii oprite din evoluție în contextul afecțiunilor tiroidiene
Prevenirea completă a unei sarcini oprite din evoluție poate fi dificilă, deoarece unele cauze pot fi inevitabile sau greu de controlat. Cu toate acestea, există anumite măsuri pe care femeile le pot lua pentru a reduce riscul de avort spontan.
Prevenirea infecțiilor: Infecțiile, în special cele cu transmitere sexuală, pot crește riscul de avort spontan.
Îngrijire prenatală adecvată: În plus, pentru a reduce riscul de sarcină oprită din evoluție, este important ca sistemul de sănătate să le ofere femeilor îngrijire prenatală adecvată și acces la servicii medicale de calitate.
Educație și conștientizare: De asemenea, educația și conștientizarea publică joacă un rol crucial în prevenirea sarcinii oprite din evoluție. Informarea corectă a femeilor despre factorii de risc, despre modul de prevenire și despre semnele și simptomele care ar trebui să le atragă atenția în timpul sarcinii pot ajuta la reducerea numărului de cazuri de avort spontan.
Monitorizarea afecțiunilor tiroidiene: Femeile care au o formă ușoară de hipotiroidie vor merge lunar la medicul endocrinolog pentru a stabili ce tratament trebuie să urmeze. Tratamentul se va prescrie în urma analizelor hormonale pe care medicul endocrinolog le va indica. Dacă doza zilnică de hormoni tiroidieni este prescrisă corect, nu vor exista efecte adverse.
Analize recomandate: Dacă te-ai confruntat anterior cu o sarcină oprită în evoluție, dr. Denisa Nica, medic ginecolog în cadrul Ana Medical Center, recomandă ca odată cu analiza pentru hormonii care arată funcționalitatea tiroidei, să urmezi și alte teste pentru a exclude trombofilia.
Tulburări tiroidiene în timpul sarcinii: principii și elemente esențiale
De multe ori, se întâmplă ca după naștere, o hipotiroidie ușoară sau o tiroidită autoimună să se agraveze și să se instaleze permanent. După naștere, glanda tiroidă trebuie monitorizată la fel de atent ca înainte. De cele mai multe ori, această afecțiune nu poate fi tratată definitiv. În cazul hipotiroidei, tratamentul poate fi administrat și în timpul alăptării. El nu afectează în niciun fel sugarul. Alăptarea este permisă și în cazul unei hipertiroide, medicamentele trecând prin lapte în cantități foarte mici, fără să afecteze apoi tiroida copilului. Doar în cazul unei hipertiroide tratate cu iod radioactiv nu este permisă alăptarea.
Chiar dacă tehnicile bazate pe imagistică pot fi benefice pentru un diagnostic corect, acestea ar trebui să fie folosite în sarcină doar dacă potențialele beneficii întrec potențialele riscuri.
Diagnosticare
Testul folosit pentru a verifica decesul fetal în al doilea trimestru este o examinare cu ultrasunete pentru a vedea cum se dezvoltă copilul. Analizele recomandate după o sarcină oprită din evoluție includ ecografia și probele de sânge. Valorile beta HCG în sarcina oprită din evoluție scad progresiv.
Tratament
Există două tipuri principale de tratament pentru sarcina oprită din evoluție (avort spontan): nechirurgical și chirurgical.
În multe cazuri, corpul femeii elimină în mod natural tot țesutul de sarcină. Acest lucru poate dura de la câteva zile până la câteva săptămâni și nu este nevoie de tratament. Dacă durează mult, medicul poate administra medicație care ajută la eliminarea fătului. Procesul poate implica sângerări, crampe, diaree și greață.
De cealaltă parte, tratamentul chirurgical se face dacă există complicații cu avortul spontan.
Tratamentele chirurgicale comune includ:
- Aspirația cu vid (pentru sarcinile în primul trimestru): în timpul acestei proceduri, un tub subțire este introdus în uter și este conectat la un dispozitiv de aspirare. Țesutul de sarcină este aspirat din corp. Procedura se face sub anestezie locală.
- Dilatare și chiuretaj: această procedură deschide colul uterin, iar cu un instrument se îndepărtează țesutul de sarcină. Procedura se face, de obicei, sub anestezie locală sau generală.
După tratament, medicul poate recomanda evitarea introducerii de tampoane în vagin, precum și contactul sexual, pentru a preveni infecția.
În cazul unei sarcini oprite din evoluție lăsate să se manifeste natural, organismul va elimina, la un moment dat, produsul de concepție. Există, însă, un risc de hemoragie și infecție dacă lucrurile sunt lăsate să decurgă de la sine, complicațiile survenite putând pune în pericol viața mamei sau fertilitatea acesteia.
Dilatare și chiuretaj - este o intervenție chirurgicală în timpul căreia medicul forțează deschiderea cervixului și elimină țesuturile din uter, inclusiv placenta și endometrul îngroșat.
Inducerea travaliului este soluția utilizată cel mai des. Gravidei i se administrează medicamente care declanșează contracțiile pentru deschiderea cervixului, astfel încât sarcina să fie eliminată similar unei nașteri.
Foarte multe dintre cauzele unei sarcini oprite din evoluție sunt în afara controlului individual, așadar acest eveniment nu poate fi prevenit întotdeauna. Recuperarea fizică după o sarcină oprită din evoluție poate dura câteva luni; recuperarea psihică poate fi mai de durată și poate necesita susținerea unui specialist.
Experiența unei sarcini oprite din evoluție, cunoscută și sub numele de avort spontan, este una profund dureroasă, atât fizic, cât și emoțional. Este important ca femeile care trec prin această situație să nu se simtă singure. Ele pot beneficia de sprijinul partenerului, al familiei și al prietenilor apropiați. Există, de asemenea, grupuri de sprijin și resurse online unde pot împărtăși experiențele cu alte femei care au trecut prin situații similare.