Afecțiunile respiratorii sunt boli care se manifestă la nivelul aparatului respirator și includ, în funcție de severitate și evoluție, forme ușoare, cum este răceala comună, sau grave, precum cancerul pulmonar sau boala pulmonară obstructivă cronică. Afecțiunile respiratorii pot fi clasificate pe baza mai multor criterii: durata evoluției, mecanismul de apariție, localizarea și cauza. Rinita cronică, sinuzita cronică, rinosinuzita, faringita și laringita fac parte din categoria de afecțiuni respiratorii superioare. Virusurile, precum cel gripal, SARS-COV-2, VSR, bacteriile, spre exemplu pneumococul, fungii, cum este aspergillus, sau paraziții pot cauza boli ale sistemului respirator. Alergiile pot de asemenea cauza afecțiuni ale aparatului respirator. Mutațiile celulare induse de fumat, poluanți sau factori genetici cauzează mai frecvent afecțiuni respiratorii la vârstnici, precum tumorile pulmonare sau metastazele. Cel mai important factor de risc pentru producerea bolilor pulmonare este reprezentat de fumatul activ sau pasiv.
Clasificare și manifestări ale afecțiunilor pulmonare la copii
Manifestările bolilor respiratorii diferă în funcție de tipul și gravitatea afecțiunii, dar majoritatea au un set comun de simptome. Bolile respiratorii ale căilor respiratorii superioare se manifestă prin congestie nazală, rinoree, durere în gât, tuse sau răgușeală. În bolile acute, simptomele pot fi însoțite de febră, în special în cazul infecțiilor. În bolile cronice, pot să apară semne sistemice precum scăderea în greutate - în tuberculoză sau cancer pulmonar. Infecțiile respiratorii superioare banale se pot extinde la tractul respirator inferior, ducând la apariția unei bronșite sau pneumonii. Insuficiența respiratorie acută poate să complice evoluția oricărei boli pulmonare, manifestându-se prin dificultăți în respirație, scăderea saturației de oxigen și creșterea dioxidului de carbon.
Diagnosticul bolilor respiratorii este realizat prin anamneză, examen clinic și investigații paraclinice. Anamneza implică discuția cu pacientul privind simptomele și identificarea factorilor de risc. Testele alergologice sunt recomandate în cazul suspiciunii de boală respiratorie cu declanșare alergică. Analiza gazelor sangvine măsoară nivelul oxigenului și al dioxidului de carbon din sânge. Radiografia pulmonară este cel mai utilizat tip de investigație imagistică, iar spirometria măsoară capacitatea pulmonară și fluxurile respiratorii, ajutând în diagnosticul de astm bronșic.
Proba de funcție respiratorie la copii
Probele funcționale includ mai multe teste, folosite în funcție de vârstă și de suspiciunea clinică:
- Spirometria: măsoară volume și debite pulmonare; utilizată în diagnosticarea și monitorizarea afecțiunilor cronice (astm, fibroză, displazie bronho-pulmonară). Este posibilă la copii peste 5 ani; rezultatele cer confirmare clinică, iar o valoare normală nu exclude boala.
- Body-plethysmografia: investigație mai complexă decât spirometria, utilă când spirometria este normală sau inconcludentă; oferă informații despre volume reziduale și rezistența căilor aeriene; necesită centru specializat.
- FeNO (oxidul nitric în expirație): probează inflamarea căilor aeriene; utilă în susținerea diagnosticului de astm și monitorizarea sub tratament; de obicei pentru copii peste 5 ani în funcție de înțelegerea manevrei.
- Oxidul nitric în aer expirat - FeNO: determină inflamația căilor aeriene și ajută la încadrarea pacienților într-un nivel de control al astmului.
- Testul de efort: indicat când se suspectează astm indus de efort; se evaluează parametrii înainte și după efort; scăderea anumitor parametri indică pozitiv spasmele căilor respiratorii.
- Aerosoli terapeutici: nu este o probă, dar terapia cu aerosoli poate însoți investigația, aducând claritate în tratament și indicații de medicație.
De remarcat că existenta unei spirometrie anormale poate plasa pacientul într-o categorie de boli, iar o spirometrie normală nu exclude boala pulmonară; în cazul astmului, rezultatele pot sprijini diagnosticul, coro-borat cu date clinice. Contraindicațiile pentru spirometrie includ recentul istoric de intervenții chirurgicale majore, sângerări nazale semnificative sau hipertensiune arterială necontrolată.
Progrese în diagnosticul și tratamentul afecțiunilor respiratorii pediatrice
Tratamentul este individualizat, în funcție de tipul afecțiunii. Infecțiile bacteriene, precum pneumonia, sunt tratate cu antibiotice și antiinflamatoare. Siropurile și pastilele mucolitice pot fluidifica secrețiile și facilita eliminarea lor. Medicamentele bronhodilatatoare sunt utilizate în tratamentul astmului bronșic, împreună cu corticosteroizi inhalatori sau sistemici. Oxigenoterapia este administrată în situații de insuficiență respiratorie. Afecțiunile pot fi prevenite prin renunțarea la fumat, evitarea fumatului pasiv, evitarea poluării, vaccinarea antigripală și pneumococică. La SANADOR, investigațiile moderne asigură diagnosticarea precisă, iar pacienții au acces la consultații de specialitate, în funcție de indicație, cu o abordare medicală multidisciplinară. În cazul unor boli respiratorii cronice, pacienții beneficiază de monitorizare periodică și ajustări ale tratamentului după necesitate. SANADOR dispune de tehnologie medicală de ultimă generație pentru diagnostic avansat și tratament eficient.
Dezvoltarea aparatului respirator la copii
Dezvoltarea aparatului respirator începe intrauterin și continuă mult timp după naștere. În prima etapă se realizează formarea și creșterea în dimensiuni a structurilor anatomice. În a doua etapă se produce adaptarea respiratorie la viața postnatală: producerea surfactantului, transformarea plămânului din organ secretor în organ de schimb gazos și apariția circulației pulmonare. În etapa a treia, după naștere, continuă dezvoltarea aparatului respirator până la aproximativ 8 ani. De aceea, un copil născut prematur este mai predispus să aibă probleme de respirație atât la naștere, cât și în primii ani de viață, deoarece plămânii săi nu sunt dezvoltati suficient.
Plămânii susțin viața după naștere; oxigenul este inspirat, dioxidul de carbon este eliminat, iar schimburile de gaze au loc la nivelul alveolelor prin difuziune între aer și sânge. Probarea funcțională respiratorie în pediatrie cuprinde, printre altele, pulsoximetria, gazometria, spirometria și alte teste adaptate vârstei.
Prevenție și stil de viață în afecțiunile respiratorii pediatrice
Prevenția este esențială și cuprinde vaccinări (gripă, antineumococică), evitarea expunerii la fum de tutun, gestionarea mediului împotriva poluanților, alimentația echilibrată, somnul de calitate și activitatea fizică regulată. Expunerea la aerul condiționat necesită măsuri pentru a evita răcirea excesivă a aerului asupra copiilor, iar curățarea filtrelor este importantă pentru a preveni dispersia microbilor. La copii, obiceiurile de igienă și monitorizarea simptomelor pot preveni evoluția unor infecții în complicații mai severe. De asemenea, monitorizarea de la medicul specialist în ORL poate identifica posibile obstrucții nazale sau polipi, iar tratamentul este adaptat individual.
Fenomenologia și cazuri practice în pediatrie
Infecțiile respiratorii virale sunt de departe cele mai frecvente, reprezentând până la 70-90% dintre etiologia infecțiilor acute respiratorii la copii. Bronsiolita acuta este cea mai obișnuită infecție a căilor respiratorii inferioare la copii mici. Este dificilă prevenția completă a acestor infecții, însă întărirea imunității prin alimentația bogată în vitamine, cum ar fi vitamina C, și o hidrație adecvată contribuie la rezistență. În contexte de expunere la colectivitate, infecțiile pot fi recurente, iar definirea IRR depinde de vârsta copilului și de frecvența episoadelor infecțioase în perioade scurte de timp.
În cazul patologiilor cronice, cum ar fi fibroza chistică, observația multidisciplinară este esențială pentru monitorizarea clinică și adaptarea tratamentelor. Sinuzita, rinita și alergiile pot coexista și agrava simptomele la copii. În situații de dificultăți persistente de respirație, consultul ORL poate identifica obstacții de căi aeriene superioare, cum ar fi polipii, necesitând intervenții corespunzătoare.
PNEUMONIE | Ce este PNEUMONIA? | Boli respiratorii | Emisiunea Dr. Binocs | Peekaboo Kidz
Rezumat practic pentru părinți
- Monitorizați simptomele respiratorii și solicitați consult pediatru pentru orice semn de dificultăți de respirație, febră persistentă sau tuse care durează peste câteva zile.
- Îmbunătățiți igiena, hidratarea și alimentația copiilor; evitați expunerea la fum de tutun și la poluanți agresivi.
- Urmați schemele de vaccinare recomandate și consultați medicul pentru eventuala alergie sau astm.
- În caz de infecții recurente sau simptome persistente, se poate indica evaluare funcțională respiratorie pentru a clasifica boala și a ghida tratamentul.
tags: #pediatrie #aparat #respirator #pe #scurt