Sărbătorirea Sfinților Mari Împărați Constantin și mama sa, Elena, a prilejuit organizarea mai multor evenimente dedicate hramului istoric al Catedralei patriarhale.
Încă din primele ore ale dimineții, pe esplanada Catedralei patriarhale, pelerini de toate vârstele și din toate locurile s-au așezat în rând pentru a se închina cinstitelor moaște ale Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, ale Sfinților Împărați Constantin și Elena și ale Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina, Vindecătorul de boli.
Vremea ieri în București a fost foarte călduroasă, dar numeroși pelerini au urcat Dealul Patriarhiei, nădăjduind să primească, prin mijlocirea sfinților, ajutor, har și lumină de la Bunul Dumnezeu și să participe la Sfânta Liturghie.
„Am venit la sfintele moaște cu un nepot, care vreau să fie împărtășit, întrucât este o zi mare, iar pe mama lui o cheamă Elena. Vin la biserică pentru că fără Dumnezeu nu se poate nimic. Dacă nu vin o zi, mă simt foarte greu, fiindcă Dumnezeu este Cel care ne ține, ne dă de toate, ne întărește, ne dă sănătate și ne ajută în toate probleme pe care le avem.”
Pelerinii care s-au așezat în rând nu au așteptat mult, iar motivul pentru care ei au venit să se închine la raclele cu sfintele moaște l-a mărturisit un alt credincios din București.
„Biserica este totul pentru noi. Sfinții sunt prietenii lui Dumnezeu, care L-au slujit o viață întreagă, cu credință mare și pe care Dumnezeu i-a înzestrat cu mari daruri, adică sunt făcători de minuni. De aceea venim să le sărutăm moaștele cu toată dragostea și cu toată încrederea că vom primi și noi ajutorul, fiindcă suntem păcătoși și neputincioși. Trebuie doar să cerem ajutorul.”
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat în cuvântul de învățătură, rostit după Sfânta Evanghelie, că evlavia poporului român pentru Sfinții Împărați Constantin și Elena este foarte mare și din cele mai vechi timpuri, de aceea, domnitorii români, urmând exemplul lor, au ridicat biserici și au fost apărători și ajutători ai Bisericii.
Întâistătătorul Bisericii noastre a arătat că Sfântul Împărat Constantin se aseamănă în râvnă Sfântului Apostol Pavel, care a văzut și el în amiaza mare un semn ceresc, Sfânta Cruce.
Acest moment providențial din viața Sfântului Constantin a determinat schimbarea istoriei lumii, pentru că Imperiul Roman din prigonitor devine un imperiu creștin.
Tot datorită Împăratului Constantin cel Mare s-a dat Edictul de toleranță religioasă de la Milano, din 313, potrivit căruia fiecare cetățean roman avea dreptul să urmeze credința și să se închine „Divinității din cer” așa cum dorește.
„Prin aceasta vedem că era o libertate religioasă pentru toți credincioșii, dar aceasta îi cuprindea în primul rând pe creștini.”
Preafericitul Părinte Patriarh a subliniat și purtarea de grijă a Sfântului Împărat față de regiunea natală, în a cărei capitală, Naisus, azi orașul sârb Niș, a fost născut.
„Regiunea în care s-a născut el s-a numit Dacia Mediteraneea, ceea ce înseamnă că era o regiune locuită de daco-romani. Sfântul Împărat Constantin a avut o deosebită preocupare și simpatie pentru teritoriul țării noastre, de aceea, el a recucerit Dacia după ce împăratul Aurelian a părăsit-o din cauza invaziilor popoarelor migratoare, barbare. De asemenea, trebuie să amintim, ceea ce se amintește foarte rar, interesul său pentru regiunea Dacia, adică partea de sud a Țării Românești. La Sucidava, Celei, Corabia de astăzi, a fost construit un pod, mai mare decât cel al lui Traian, «Podul lui Constantin», care ar trebui mai bine cunoscut. Acest pod, cu o lungime de peste 2 km, a fost o punte de legătură și o facilitate de a se ocupa mai mult de teritoriul acesta, care a fost oarecum pierdut și recâștigat prin Imperiul Roman.”
În țara noastră sunt peste 1 milion 700 de mii de români care poartă numele sau derivate ale Sfinților Împărați Constantin și Elena.
La finalul cuvântului de învățătură, Preafericirea Sa a arătat importanța educației din familie și a subliniat că Sfinții Împărați sunt modele pentru fiecare creștin, modele de stăruință în credință, de apărare și sprijinire a lucrării misionare a Bisericii, întrucât, în secolul al IV-lea, Sfântul Constantin, învățat de mama sa, Elena, a fost un mare civilizator.
La sfârșitul Sfintei Liturghii au fost premiați câștigătorii concursurilor naționale „Părintele Dumitru Săniloae - 110 ani de la naștere și 20 de ani de la trecerea la cele veșnice” și „Alege școala!”, organizate de Sectorul teologic-educațional al Patriarhiei Române.
Primul concurs se înscrie în cadrul evenimentelor prilejuite de Anul comemorativ „Părintele Dumitru Stăniloae” în Patriarhia Română și s-a desfășurat pe două secțiuni: Seminarii și licee teologice ortodoxe și Facultăți de teologie ortodoxă, în trei etape: eparhială, mitropolitană și națională.
La etapa națională au participat 12 concurenți pentru ambele secțiuni.
La prima secțiune, dedicată învățământului teologic preuniversitar, premiul I a fost câștigat de Eusebiu Damian Vlaicu de la Seminarul Teologic Ortodox „Neagoe Vodă Basarab” din Curtea de Argeș (îndrumat de pr. prof. Vasile Dumitrescu); premiul II a fost obținut de Cristian Iosub de la Liceul Teologic Ortodox „Episcop Melchisedec” din Roman (îndrumat de prof. Eduard Cozma), iar premiul III a fost obținut de Petru-Mihai Rădulescu de la Liceul Teologic Ortodox „Sfântul Nicodim” din Târgu-Jiu (îndrumat de pr. prof. Nicușor Popescu).
La secțiunea dedicată învățământului teologic universitar, premiul I a fost câștigat de Nicolae Muntean de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca (îndrumat de pr. prof. univ. Valer Bel); premiul II a fost obținut de Cristian Țuțuroi de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Ilarion V. Felea” din Arad (îndrumat de pr. prof. univ. Ioan Tulcan); iar premiul III a fost obținut de Ciprian Costin Apintiliesei de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București (îndrumat de pr. prof. univ. Ștefan Buchiu).
Concursul „Alege școala!” a fost dedicat în acest an Sfinților Împărați Constantin și Elena și a fost împărțit în trei secțiuni: artistică, literară și multimedia.
Din cei 161 de copii din 19 eparhii care au participat la etapa națională, 9 au fost premiați ieri de către Patriarhul României.
La Secțiunea artistică, premiul I a fost obținut de Mihai Vlad Marincu, îndrumat de prof. Irina Letea; premiul II a fost obținut de Mălina Flavia Oana, îndrumată de prof. Mariana Pop; iar premiul III a fost obținut de Mădălina Maria Deaconu, îndrumată de prof. Teodor Anton Tăbăcuțu.
La Secțiunea literară, premiul I a fost obținut de Natalia Ramona Trif, îndrumată de prof. Giorgia Voichița Groza; premiul II a fost obținut de Rodica Florentina Constantin, îndrumată de pr. Ciprian Catană; iar premiul III a fost obținut de Teodora Caragață, îndrumată de pr. Mihai Ciprian Duca.
La Secțiunea multimedia, premiul I a fost obținut de Andreea Iuliana Moisei, îndrumată de prof. Angela Gabor; premiul II a fost obținut de Oana Mungiu, îndrumată de pr. Bănică Sică; iar premiul III a fost obținut de Gheorghe Florin Lazăr, îndrumat de pr. Octavian Sorin Iliescu.
Ieri, Sala „Europa Christiana” din Palatul Patriarhiei a găzduit vernisajul unei expoziții și o festivitate de premiere, organizate cu prilejul celei de-a doua ediții a Concursului național „Icoana ortodoxă - lumina credinței”.
Manifestarea a fost deschisă printr-un cuvânt de bun-venit rostit de Dan Mihai Ivanovici, consilier patriarhal de la Sectorul cultură și patrimoniu religios.
A urmat pr. prof. dr. Constantin Pătuleanu, consilier patriarhal de la Sectorul teologic-educațional, care a citit lista cu cei opt câștigători, selectați dintr-un total de 26 de pictori, 20 la Secțiunea A (tehnica frescă) și 6 la Secțiunea B (tehnica mozaic).
Manifestarea a fost marcată de prezența Preafericitului Părinte Daniel care, în cuvântul său de binecuvântare, a ținut să sublinieze: „Cine nu știe picta icoana Schimbării la față după normele ortodoxe nu poate fi un pictor ortodox desăvârșit. Nu se începe cu această icoană, dar icoana Schimbării la față este însăși învățătura despre iconografie a Ortodoxiei, a transfigurării. Se pune întrebarea de ce? Pentru că niciodată în cele patru Evanghelii nu se spune cum a fost fața pământească a lui Hristos. Singura descriere a feței lui Hristos în Noul Testament este fața Lui transfigurată. Acea față o vom vedea, cea de pe pământ nu o vom mai vedea niciodată”.
Ca o concluzie a celor expuse de către Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, reținem că icoana ortodoxă „numai în al patrulea rând este o realitate estetică. În primul rând, ea este o mărturisire de credință. Apoi, icoana este o chemare la rugăciune, nu doar la admirație. În al treilea rând, icoana ne cheamă la frumusețea spirituală, să ne înfrumusețăm sufletul cu virtuți”.
Biserica aflată în incinta Maternității Cuza Vodă din Iași și-a serbat ieri hramul.
Cu acest prilej, marți, 30 iunie 2009, după slujba Vecerniei unită cu Litia, un grup de membri ai Fundației „Casa Speranței“ a organizat o expoziție de obiecte lucrate manual.
În calendarul creștin ortodox au fost prăznuiți ieri, alături de Sf. Leontie de la Rădăuți, Sfinții Mucenici, Doctori fără de arginți, Cosma și Damian.
Aceștia din urmă ocrotesc biserica din incinta Maternității Cuza Vodă din Iași, care poartă, totodată, hramul „Nașterea Domnului“.
Programul liturgic dedicat hramului a început cu slujba Vecerniei, oficiată de pr. Constantin Andrei, protoiereul Protopopiatului Iași 1, ca delegat din partea Înalt Preasfințitului Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, înconjurat de alți preoți.
La final, copiii din cadrul Fundației „Casa Speranței“ - care sprijină integrarea în societate a persoanelor cu handicap neuro-psiho-motor și social - au expus câteva dintre obiectele de artizanat confecționate de ei.
„Am avut o mică expoziție în care am încercat să demonstrăm că și persoanele cu dizabilități pot fi utile și se pot integra în programe, pot confecționa diferite obiecte prin care să-și câștige existența. Unii dintre ei sunt olimpici. Pentru că membrii asociației noastre au dizabilități severe, avem un centru pentru terapie ocupațională, în care ei lucrează tot felul de obiecte mărunte. Prin aceste expoziții încercăm să ne autogospodărim și, totodată, să ne autofinanțăm. Din păcate, societatea respinge, de cele mai multe ori, asemenea inițiative.”
Ieri-dimineață, pr. Dănuț Damaschin, misionar de caritate la biserica Maternității Cuza Vodă din Iași, a oficiat o slujbă de Te Deum în spital, pentru binecuvântarea personalului medical.
A urmat slujba Utreniei, a Acatistului și Sfânta Liturghie, oficiate în biserică, la finalul cărora a fost rostită o rugăciune de mulțumire, fiind pomeniți toți cei 600 de angajați ai Maternității Cuza Vodă.
Biserica de la Maternitatea Cuza Vodă din Iași este cunoscută datorită programelor și activităților extra-liturgice pe care le desfășoară.
Amintim programul de prevenire și combatere a avortului, care se desfășoară în parteneriat cu mai multe asociații creștine.
Prin acesta, biserica oferă: consiliere spirituală și materială (tratament, bani pentru întreținere, cazare) mamelor însărcinate ce vor renunța la avort; activități educative în liceele și școlile din municipiul și județul Iași, conferințe cu studenții ieșeni, diverse activități de sensibilizare a opiniei publice; distribuire de pliante și broșuri informative privind urmările avorturilor.
De asemenea, tot prin intermediul bisericii din incinta Maternității Cuza Vodă, se derulează programul de sprijin al mamelor cu mulți copii, în colaborare cu Serviciul de asistență socială al spitalului și cu sprijinul credincioșilor din parohiile ieșene.
Constantin cel Mare, primul împărat roman creștin, a introdus Crăciunul ca sărbătoare fixă.
Tot el a introdus și Duminica a 7-a zi din săptămână, ca zi de sărbătoare, și sărbătoarea mobilă, Paștele (Învierea Domnului).
În 354, Episcopul Romei Iberius, a ordonat credincioșilor săi să celebreze Nașterea lui Iisus pe 25 decembrie.
Împăratul Constantin cel Mare a manifestat o deosebită cinstire și față de Apostolii și Martirii Mântuitorului nostru, astfel că Orașul sfânt a fost închinat și venerării lor.
Sfântul Constantin cel Mare e primul împărat creștin care scoate Biserica din catacombe, la lumină, și care schimbă ireversibil fața istoriei umanității.
Marile binecuvântări divine primite direct de la Dumnezeu, schimbă radical soarta celor Aleși, oferindu-le menirea de a se împleti, de a se întrupa în cele mai mari destine ale omenirii, slujind deopotrivă Cerului și Pământului.
„La fel ca unii dintre voi, sunt un iubitor de animale. Așa sunt și mulți norvegieni.”
„Cu ajutorul Domnului plecăm, împreună cu Alin și Florina Jivan spre Belgia.”
„Părinte, zise copilul îngenunchind în fața Muntelui, am venit să mă spovedesc. De multe ori am greșit Luminii și nevrednic m-am făcut înfloritului ei.”
„Vezi, Părinte, aici e problema că „parcă n-am fost niciodată/ călător prin anii mei,/ de-am trăit un timp de tei/ altu-mi vine la socoată”.
„Suntem convinși că poemele din această carte („Cântec spre seară”) vor avea ecouri în...”
„Pofta îți vine mâncând”, se spune, și cu dreptate. Vorba aceasta este valabilă mai ales...
„Omul este o ființă duminicală”, spunea Blaga, menit, destinat sărbătorii, condamnat la sărbătoare.
„Omul se poate înălța până la Dumnezeu prin dragoste și poate coborî până în tenebrele iadului, prin urată.”
Harul ne redéșteaptă permanent conștiința păcatului.
„... Putea-voi duce austeritatea persoanei mele după pilda Prototipului nostru, măcar până la drumul arzător al apostolatului zilnic, cu resemnare la auzirea vorbelor de ocară și chiar la primirea de lovituri și scuipări pentru învățătura Evangheliei ?...Căci de o încoronare de spini și de întinsul mâinilor pe cruce...”
„... „Iată, de acum mă vor ferici toate neamurile. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic și sfânt este numele Lui”.
„Trebuie să alegi să fii ori mândru, ori sărac în duh.”
„Cine nu iubește femeia a supt de la scroafă”.
„O sută de bărbați pot ridica o tabără, dar e nevoie de-o femeie ca să faci o casă”.
„... știți că ocârmuitorii neamurilor domnesc peste ele și cei mari le stăpânesc. Nu tot aşa va fi între voi, ci care între voi va vrea să fie mare să fie slujitorul vostru. Și care între voi va vrea să fie întâiul să vă fie vouă slugă. După cum și Fiul Omului n-a venit să i se slujească, ci ca să slujească El și să-și dea sufletul răscumpărare pentru mulți".
Sfinții Părinți, raportându-se la Chipul lui Dumnezeu dăruit omului la facerea sa, spun că Tatăl Atotcreatorul, de fapt și-a contemplat Arhetipul Fiului Său preaiubit.
„Dumnezeu n-a făcut-o pe femeie din capul bărbatului, ca să nu-l conducă; nici din picioare ca să nu-i fie sclavă; a făcut-o din coasta lui, ca să-i fie aproape de inimă".
„Oricine nu știe picta icoana Schimbării la față după normele ortodoxe nu poate fi un pictor ortodox desăvârșit. Nu se începe cu această icoană, dar icoana Schimbării la față este însăși învățătura despre iconografie a Ortodoxiei, a transfigurării.
Se pune întrebarea de ce? Pentru că niciodată în cele patru Evanghelii nu se spune cum a fost fața pământească a lui Hristos. Singura descriere a feței lui Hristos în Noul Testament este fața Lui transfigurată.
Acea față o vom vedea, cea de pe pământ nu o vom mai vedea niciodată”.
„În primul rând, ea este o mărturisire de credință. Apoi, icoana este o chemare la rugăciune, nu doar la admirație. În al treilea rând, icoana ne cheamă la frumusețea spirituală, să ne înfrumusețăm sufletul cu virtuți”.
În ideologia teocratică dostoievskiană nu există nimic deosebit de original. Ideea teocratică este în esența sa testamentară, o idee iudaică, interpretată ulterior de spiritul roman.
„Creștinătatea s-a lepădat de creștinism, fără să-și fi dat ea singură seama.”
„Dacă nu ar exista Răsăritul Ortodox, Apusul catolico-protestant ar fi apus de mult. După sucombarea sub huni în anul 476 d. Hr., Apusul și-a ridicat pleoapele abia în secolul al XVI-lea, dar tot grație cârjei bizantine.”
Prin el, omul, a realizat prea puțin în planul sensului, destinului său.
„Ca să înțelegem în cheie mistică Creația, pentru că numai mistica ne ajută să ne debarasăm de logica orizontală, specifică omului, apropiindu-ne prin verticalitatea ei de gândul și logica lui Dumnezeu.
Deci, se spune că Dumnezeu a luat un boț de pământ și a suflat asupra lui.
Iată primul om - Adam.
Suflarea Divină i-a dat viață (energie, sănătate..).
Pentru că Suflul venea de la Dumnezeu, era purtător de eternitate.”
„Omul este o ființă duminicală”, spunea Blaga, menit, destinat sărbătorii, condamnat la sărbătoare.
„Omenirea se materializează, se mecanicizează. Creștinii au pierdut dimensiunea mesianică, în timp ce evreii pompează ateismul pentru a dizolva toată cultura creștină".
Prăpastia ce se cască între noi și realitatea cotidiană în ciuda marilor angajări religioase se adâncește în mod evident, direct proporțional cu trecerea timpului.
Experiența religioasă este insuficientă?
De fapt în ce constă experiența religioasă?
După ce Dumnezeu l-a creat pe primul om, pe Adam, i-a făcut cel mai prețios dar: femeia.
Influența exercitată de intelectualii laici, cei care și-au tăiat rădăcinile religioase ale spiritului divino-străbun, a sporit continuu în ultimele două secole.
„Cu acest titlu se deschide cel de-al treilea volum de haikuuri al poetului și...”
„Orice zi e prilej de bucurie, de sărbătorire, de a ține un discurs...”
„De 8 Martie, vă invităm la o seară în care muzica simfonică prinde o formă nouă. Young...”
„În urma unei grele şi îndelungate suferinţe, pastorul Moise Lucaci, a plecat la Domnul.”
„Sali Sabri 🔴 E oficial. Inedit! Și exemplar!”
„Peter Costea 🔴 Catolicii îl pun la punct pe domnul Biden.”
„Peter Costea 🔴 Made în China: Covid 19.”
„Dr. Biserica Peniel Bistrița a fost vandalizată!”
„Ovidiu Patrick 🔴Trump ARS PE RUGUL inchiziţiei democraţiei...”
„UPDATE: Apel la rugăciune pentru pastorul Daniel Brânzei!”
„Nicolae Geantă 🔴 Fratele Costică Mincu - simplu, smerit, sfânt.”
„Nicolae Geantă 🔴 Covidul ne-a unit.”
„Otniel Bunaciu 🔴 ȘI EU MĂ VACCINEZ!”
„Ted Pope 🔴 Îmi pare rău, dar ai probleme!”
„Nicolae Geantă 🔴 Un an de Covid.”
„În periodicul „Lupta” (an. III, nr. 216, din 5/18 decembrie 1909), ce apărea la Budapesta...”
„Rodica Fercana este un romancier care trebuie pus în lumină. Cărţile sale o pun dar şi...”
„În periodicul „Lupta” (an. III, nr. 176, din 2/15 octombrie 1909), ce apărea la Budapesta...”
„În urma unei grele şi îndelungate suferinţe, pastorul Moise Lucaci, a plecat la Domnul.”
În „Introducere" la volumul „Taina Iubirii", introducere care se întinde pe 50 de pagini, marele teolog Paul Evdokimov, ne aduce informaţii extrem de preţioase.
Este vorba de duşmanii familiei.
Începe cu exemplul „encratiţilor", adică a „abstinenţilor", care tratează căsătoria ca pe un adulter.
Ei înlocuiau vinul cu apa în serviciul euharistic şi de aceea se numeau şi secta „acvarienilor".
Un asemenea tip de ascet, refuză să-şi vadă chiar şi propria mamă, fiind femeie şi sexul „blestemat" îl nelinişteşte chiar şi în lumea animală.
„În clasicul studiu “Mirenii în Biserică”, eminentul canonist român Liviu Stan era cât se poate de tranşant: „Convins că Biserica nu-şi poate manifesta din plin viaţa prin mădularele sale legate şi imobilizate...”
Studiul operei eminesciene, şi când spunem asta nu ne gândim numai la poezie, ci la întreaga producţie literară pe care o găsim consemnată în manuscrisele sale, în articolele apărute în presa timpului, ne descoperă o personalitate cu o neostoită sete de cunoaştere, dornică de a-şi însuşi tot ceea ce oferea gândirea omenească în cele mai variate domenii de manifestare a spiritului.
E greu să fii preot în România.
Preotul paroh este asemenea unui copac.
Cu rădăcini adânci în comunitate şi sub bătaia vremuirii.
Când îl sapă unul, când îl udă altul…
Prins între rigorile cultului pe care îl predică, îl propagă şi îl apără şi între presiunea superiorilor şi tradiţiile populare interpretate în spiritul dogmei, preotul este adesea ţinut în afara marilor taine ale neamului, pe care în cele din urmă le află trăind o profundă experienţă personală.
În calendarul popular, ziua de 24 iunie este cunoscută şi sub denumirea de Sânziene sau Drăgaica.
Deşi sunt asociate sarbătorii creştine a Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul şi a Aducerii Moaştelor Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, Sânzienele îşi au originea într-un străvechi cult solar.
Probabil că denumirea este preluată de la Sancta Diana, zeiţa silvestră.
Sânzienele erau considerate, încă din vremea lui Cantemir, ca reprezentări fitomorfe (Florile de Sânziene) şi divinităţi antropomorfe.
Există (şi a existat întotdeauna) o tensiune: între real şi ireal, istorie şi Împărăţia Lui Dumnezeu.
Sau, mai concret, între idealul creştin: care este viaţa în Iisus Hristos şi viaţa pământească pe care o trăim cu toţii.
Rezolvarea acestei antinomii, contradicţii nu implică numai acţiunea umană ci şi cea divină.
5 octombrie: Astăzi a început viaţa mea.
Părinţii mei încă nu ştiu.
Sunt mai mică decât un sâmburaş de măr, dar de acum sunt eu însămi, o fiinţă umană.
Şi, deşi sunt atât de puţin formată, e sigur să voi fi o fetiţă.
19 octombrie: Am mai crescut puţin, dar sunt încă prea mică şi nu pot face nimic.
Mama face aproape totul pentru mine.
Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât şi pe Fiul Său, Cel Unul-Născut L-a dat (spre jertfă) ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.
Înainte de crearea omului, Dumnezeu-Tatăl a binevoit Întruparea Fiului Său, a Cuvântului, fiindcă indiferent de calea aleasă de Adam, de păcatul sau nepăcatul strămoşesc, îndumnezeirea omului nu se putea face decât de o Persoană în care sunt unite fără schimbare şi fără amestecare cele două naturi-firi, dumnezeiască şi omenească, adică în Persoana Fiului.
Unul dintre cel mai contestat eveniment al istoriei, Învierea lui Iisus este pe de-o parte subiectul unei inepuizabile literaturi critice de senzație, dar și precursorul celor mai pline de vervă mărturii.
Sâmbăta lui Lazăr din ajunul sărbătorii Floriilor mai este cunoscută şi ca Moşii de Florii, când se fac plăcinte de post şi se dau de pomană de sufletul rudelor plecate în altă lume.
În prima zi a creației, Dumnezeu a separat lumina de întuneric, creând astfel ziua și noaptea.
„În început este Cuvântul și Cuvântul este la Dumnezeu și Dumnezeu este Cuvântul.
Acesta este întru început la Dumnezeu.
Toate prin El s-au făcut; și fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.
Întru El este viață și viața este lumina oamenilor.” (Sf. Ioan 1, 1-4)
„Viu sunt Eu !-zice Domnul-Tot genunchiul să Mi se plece și toată limba să dea slavă lui Dumnezeu !”
Am fost creați pentru a preamări în permanență Ilustrul Creator, Cerescul Părinte.
Chiar dacă protopărinții noștrii Adam și Eva au căzut în păcatul neascultării, Pronia Divină a continuat să fie alături de om.
Semne și minuni se realizează iar mintea umană, lăsându-se călăuzită de valorile creștine, contribuie la binele comun.
Pr. Trebuie să înțelegem în cheie mistică Creația, pentru că numai mistica ne ajută să ne debarasăm de logica orizontală, specifică omului.
Ce frumoasă este limba noastră daco-română.
„Înmormântare sau incinerare?...”
După ce Dumnezeu l-a creat pe primul om, pe Adam, i-a făcut cel mai prețios dar: femeia.
„După cum și Fiul Omului n-a venit să i se slujească, ci ca să slujească El și să-Și dea sufletul răscumpărare pentru mulți".
„Mai ieri auzeam de te miri unde „slavă Ucraina” şi „bravo Trump”, însă de la atacarea Iranului, adoratorii Marelui Blond îl trimit la origini cu MAGA-oaia lui cu tot!”
Constantin cel Mare explicat în 10 minute
tags: #damian #constantin #avortul #crestin