Placenta este un organ (anexa fetală, ca și lichidul amniotic de exemplu) temporar care se dezvoltă în cavitatea uterină pe perioada sarcinii.

Apare atașată de uter printr-o interfață numită „deciduă” ce are atât componentă maternă (endometru), cât și fetală, iar vasele placentare ajung în intim contact cu cele materne datorită invaziei țesutului precursor placentei - trofoblastul.

Placenta are aspectul unui disc extrem de bine vascularizat ce crește pe perioada sarcinii, dar își poate schimba poziția odată cu mărirea dimensiunii uterului, astfel încât fătul să nu fie afectat și să aibă loc suficient pentru a se dezvolta.

Placenta are un rol extrem de important în furnizarea oxigenului și substanțelor nutritive fătului și elimină produșii de degradare și pe cei toxici din sângele acestuia cum ar fi, de exemplu, dioxidul de carbon și alți produși de metabolism.

Conexiunea dintre placentă și făt este realizată de cordonul ombilical.

Placenta începe să se formeze la scurtă vreme după concepție, imediat ce ovulul fertilizat s-a implantat în uter, la aproximativ 10 zile după fertilizare.

Acest organ temporar se dezvoltă de la nivelul câtorva celule până la un organ independent, cu dimensiuni de 20-30 centimetri, iar în unele cazuri și mai mult.

Practic, placenta se dezvoltă pe tot parcursul sarcinii, astfel încât fătul să fie protejat și să se poată dezvolta constant.

La 9 - 10 zile după fecundare, placenta începe să producă hormonii de care fătul are nevoie pentru a se dezvolta.

Unul dintre acești hormoni este b-HCG, al cărui nivel crește până la începutul trimestrului II de sarcină, apoi începe să scadă ca ulterior să formeze un platou al valorii sale.

Funcții esențiale ale placentei

Placenta este un organ esențial pentru dezvoltarea și supraviețuirea fătului în timpul sarcinii.

Funcția de nutriție: Placenta joacă un rol crucial în asigurarea unui aport constant de substanțe nutritive pentru făt, esențiale pentru creșterea și dezvoltarea sa.

Acest transfer are loc prin difuzie sau transport activ, în funcție de natura substanțelor.

Substanțele nutritive care trec prin placentă includ: Glucoza, care este principala sursă de energie pentru făt; Aminoacizii, necesari pentru sinteza proteinelor; Lipidele, care furnizează energie și sunt esențiale pentru dezvoltarea sistemului nervos al fătului; Vitaminele și mineralele, esențiale pentru metabolismul fetal.

Mecanismele de transport placentar sunt reprezentate de: Difuzia simplă; Transportul activ; Endocitoza și exocitoza.

Funcția respiratorie: Placenta acționează ca un „plămân” pentru făt, având rolul de a furniza oxigen și de a elimina dioxidul de carbon, întrucât fătul nu are încă plămâni funcționali.

Transferul oxigenului: oxigenul din sângele mamei trece prin placenta în sângele fătului, folosind diferențele de concentrație ale oxigenului între sângele matern și sângele fetal.

Eliminarea dioxidului de carbon: dioxidul de carbon trece din sângele fetal în sângele matern, unde este transportat la plămânii mamei pentru a fi expirat.

Funcția excretorie: Placenta ajută la eliminarea deșeurilor metabolice produse de făt, deoarece fătul nu poate excreta aceste substanțe prin rinichi, care nu sunt încă complet funcționali în timpul sarcinii.

Substanțele reziduale produse de făt, cum ar fi ureea și creatinina, sunt transferate prin placenta în sângele mamei, unde sunt ulterior eliminate prin rinichii mamei.

Funcția hormonală: Placenta produce o gamă largă de hormoni esențiali pentru menținerea sarcinii și susținerea dezvoltării fătului.

Hormonii produși de placentă includ hCG, Progesteronul, Estrogenii, Relaxina, Somatropina corionică umană (hCS).

Funcția imunitară: Placenta acționează ca o barieră imunitară, protejând fătul de infecții, dar permite transferul anticorpilor IgG din sângele mamei către făt pentru protecție fetală.

Funcția barieră: Placenta formează o barieră semipermeabilă, protejând fătul de substanțe toxice, alcool, droguri și alte agenți dăunători dezvoltării sale.

Protecția fătului față de substanțele toxice: Placenta reglează pătrunderea multor substanțe nocive în sângele fetal.

Poziția placentei, monitorizare și complicații

Placenta se poate atașa în diferite locuri ale uterului: posterioară, anterioară, fundică sau laterală; rareori poate fi atașată în zona inferioară, ceea ce poate duce la placenta previa.

Placenta previa reprezintă o anomalie în care placenta acoperă colul uterin, necesitând de obicei cezariană.

Diagnosticul placenta previa se obține prin investigații ecografice, adesea în al doilea trimestru; în unele situații este necesară o ecografie transvaginală.

Placenta abruption (decolare prematură a placentei) este o complicație gravă în care placenta se desprinde parțial sau total de peretele uterin, provocând sângerare și lipsă de oxigen pentru făt.

Placenta accreta apare când placenta se fixează adânc în peretele uterin; poate necesita transfuzie de sânge sau histerectomie în naștere.

Retenția placentară poate apărea când placenta nu este expulzată la timp după naștere; poate necesita tratament medicamentos sau chiuretaj pentru îndepărtarea tuturor resturilor placentei.

Monitorizarea ecografică a placentei la 20, 32 și 36 de săptămâni ajută la evaluarea dezvoltării normale și a poziției acesteia.

În sarcinile gemelare, placenta poate fi monocorială sau fiecare făt poate avea propria placentă; această situație nu este, în general, o problemă medicală.

Este recomandat consult medical de specialitate pentru a preveni complicațiile din inserția anormală a placentei sau alte semne de problemă în sarcină, cum ar fi sângerări, dureri abdominale, contracții intense.

Placenta previa, placentă abruption și placenta accreta au ca risc comun sângerarea vaginală masivă și necesitatea intervențiilor medicale rapide.

Printre factorii care pot afecta sănătatea placentei se numără vârsta mamei, antecedentele de afecțiuni placentare, hipertensiunea arterială, diabetul gestațional, intervențiile chirurgicale anterioare la nivelul uterului și traumatismele abdominale.

În cazul placentei anterioare, amniocenteza poate fi mai dificilă, iar nașterea prin cezariană poate avea riscuri crescute de sângerare dacă incizia intersectează polul placentar inferior.

Monitorizarea ecografică la controlul de rutină ajută la planificarea nașterii și a regimului de supraveghere în funcție de poziția placentei.

Placenta și placentofagia: controverse și studii

Încapsularea placentei a devenit o mini-industrie în SUA; placentofagia implică deshidratarea placentei pentru a o transforma în capsules, tincturi sau alte produse.

Laboratorul Lancaster Placenta Company deshidratează placenta, o transformă în capsule și o trimite mamelor; unele reportaje menționează că au produs sute de mii de capsule.

American College of Obstetricians and Gynecologists nu are îndrumări specifice privind placentofagia; nu există dovezi științifice clare despre beneficii clinice.

Un studiu din 2017 recomandat publicat de The Guardian a afirmat că nu există dovezi științifice ale unui beneficiu clinic al placentofagiei la oameni.

Un studiu ce analizase aproximativ 23.000 de nașteri nu a detectat risc crescut pentru copiii mamelor care își mâncau placenta.

Există riscuri în placentofagie, deoarece nu știm exact ce conține placenta și la ce se expune proaspăta mamă, deoarece poate include metale grele sau bacterii.

Rețete pentru placentă includ consum crud, sucuri sau capsule; majoritatea mamelor aleg encapsularea pentru siguranță și conservare a nutrienților.

Infographic despre rolul placentei în sarcină: transfer nutrițional, respirație fetală, imunitate

Detalii despre colonizarea placentei, formarea cordonului ombilical și dezvoltarea organelor fătului dau context biologic acestei structuri temporare.

Placenta este atașată de peretele uterului, iar cordonul ombilical conectează fătul la placentă, furnizând oxigen și nutrienți, în timp ce elimină deșeurile metabolice.

Placenta poate fi localizată în partea superioară, laterală, anterior sau posterioară a uterului; placenta praevia poate bloca canalul de naștere.

În cazul nașterii prin cezariană, placenta este îndepărtată în timpul intervenției, iar echipa medicală e gata să gestioneze eventuale complicații.

Placenta: Dezvoltarea și funcția sa

Celulele stem hematopoietice pot fi colectate din sângele placentar, oferind nutrienți pentru tratamente în boli grave și utilizări în medicina regenerativă.

Cord Blood Center oferă posibilitatea de a recolta placenta, sângele ombilical și țesutul de cordon pentru aplicații medicale viitoare.

tags: #placenta #bebelusului #vindeca

Postări populare: