Florile sunt o operă de artă a naturii. Acestea au fost întotdeauna admirate de oameni și utilizate pentru a înfrumuseța mediul din jurul lor: în fotografii, în picturi, în cadouri și unele chiar și în alimentație. Plantele medicinale reprezintă leacuri naturale pentru o serie de afecțiuni ale organismului și ale pielii.
Florescența și rolul lor în tratarea afecțiunilor hepatice
In periodelor stresante, precum cele in care avem de dat examene sau cand avem de dus la bun sfarsit anumite proiecte profesionale, dar si cand apare „astenia de primavara”, este foarte important sa avem grija de sistemul nostru imunitar.
În scopuri terapeutice se folosesc florile de lavandă. Florile de mușețel au proprietăți terapeutice deosebite: analgezice, antiseptice, antiinflamatoare, antihistaminice, cicatrizante, gastrice, antiseptice, imunostimulatoare și tonice. Sunătoarea este o plantă medicinală răspândită prin grădini, pășuni sau la marginea drumurilor, în zona de câmpie sau deluroasă. Se recoltează în lunile iunie-august și se lasă la uscat într-un loc umbrit.
Utilizarea unui larg sortiment de plante medicinale, testate și recomandate de-a lungul timpului, cu proprietăți calmante, antispastice, antiinflamatoare, diuretice, coleretice (stimulează formarea bilei) și colagoge (facilitează evacuarea bilei), poate asigura ameliorarea sau vindecarea frecventelor boli de ficat. Sunt recomandate tratamente de lungă durată, cu infuzii sau decocturi calde, după care bolnavul va sta culcat pe partea dreaptă timp de 20 - 30 minute, pentru a permite ca lichidele ingerate să treacă ușor prin canalul coledoc.
Specii uzuale în medicina populară ardelenească
- Florile de albăstrele sunt bogate în poliene, substanțe amare, substanțe glicozide și antociani glicozidici.
- Arnica este o plantă medicinală cu flori galben-aurii, pe care o găsești în mai toate regiunile de munte, pe pășuni. Printre acțiunile specifice se numără: acțiune antiseptică și antiinflamatoare.
- Cimbrișorul este o plantă foarte mult utilizată în fitoterapie. Ceaiul de cimbrișor are o acţiune diuretică, coleretică, stomahică, antihelmintică şi antiseptică.
- Ciuboțica-cucului e o plantă medicinală răspândită prin pășuni și fânețe în zone de deal și munte. Planta are acțiune antispastică, emolientă, diaforetică, sedativă, cicatrizantă, calmantă, sudorifică.
- Coada șoricelului este o plantă care crește pe solurile aspre de pe pășuni sau pe marginea drumului. Florile de coada șoricelului sunt de culoare albă și sunt vizibile de la distanță mare, având un miros specific. Preparatele medicinale de coada-șoricelului conțin în mare parte florile, dar în unele cazuri este recoltată toată partea aeriană, incluzând frunzele și tulpina.
- În scopuri terapeutice se folosesc florile de lavandă. Florile de mușețel au proprietăți terapeutice deosebite: analgezice, antiseptice, antiinflamatoare, antihistaminice, cicatrizante, gastrice, antiseptice, imunostimulatoare și tonice.
- Sunătoarea este o plantă medicinală răspândită prin grădini, pășuni sau la marginea drumurilor, în zona de câmpie sau deluroasă. Se recoltează în lunile iunie-august și se lasă la uscat într-un loc umbrit.
- Ca în cazul tuturor plantelor medicinale sau a remediilor pe baza de plante, se recomanda sa le folosim sub supravegherea atentă a unui medic autorizat.
- In S.U.A., musetelul este folosit de obicei pentru anxietate și relaxare, în timp ce in Europa se utilizează pentru vindecarea rănilor și pentru a reduce inflamatia, dar și pentru proprietățile calmante. Topic, mușețelul poate fi utilizat pentru a trata iritația pielii, cauzată de radioterapie, în tratamentul împotriva cancerului.
Forme de preparare și recomandări practice
Infuzia se prepara din 30 g flori uscate la un litru de apa clocotita. Infuzia de siminoc creste secretia biliara si de suc gastric, scade colesterolul, diminueaza spasmele create de bila lenesa. Siminocul este, de asemenea, un bun diuretic, la nivelul aparatului urinar tratand retentia de apa. Ca remediu pentru rinichi se prepara o fiertura dintr-un sfert de litru de lapte in care se pune o lingurita de planta. Amestecul se fierbe cinci minute dupa care se strecoara. Se pot bea doua cani pe zi. Datorita proprietatilor sale antialergice, antiinflamatorii si astringente, siminocul se foloseste si pentru ingrijirea pielii, ajutand la indepartarea celulelor moarte si curatind pielea in profunzime. Infloreste din iunie, de la inceputul verii, si pana inspre mijlocul toamnei. Numit stiintific Helichrysum arenarium, siminocul se foloseste in tratarea unor boli ale aparatului digestiv, rezultate excelente constatandu-se in hepatita, insuficienta hepatica, dischinezie biliara, inflamatii ale vezicii biliare, colecistite cornice, hipoaciditate gastrica, tulburari digestive, helmintiaza. Florilor de siminoc li se mai spune si imortele pentru ca isi pastreaza culoarea vie chiar si dupa ce se usuca. Despre aparitia acestei flori pe pamant, legenda spune ca, pe cand Fecioara il plangea pe Iisus rastignit, langa piciorul Crucii a inflorit o buruiana, udata de lacrimile Mariei. Cand l-a inmormantat pe Iisus, Maria a impodobit mormantul cu florile acelea galbene. Infuzia se prepara din 30 g flori uscate la un litru de apa clocotita. In medicina populara, florile de siminoc se fierbeau in rachiu si bautura se administra intern pentru stimularea secretiei gastrice, combaterea parazitilor intestinali si in diferite boli, precum galbinare, guta sau reumatism. Infuzia de siminoc creste secretia biliara si de suc gastric, scade colesterolul, diminueaza spasmele create de bila lenesa. Siminocul este, de asemenea, un bun diuretic, la nivelul aparatului urinar tratand retentia de apa. Ca remediu pentru rinichi se prepara o fiertura dintr-un sfert de litru de lapte in care se pune o lingurita de planta. Amestecul se fierbe cinci minute dupa care se strecoara. Se pot bea doua cani pe zi. Datorita proprietatilor sale antialergice, antiinflamatorii si astringente, siminocul se foloseste si pentru ingrijirea pielii, ajutand la indepartarea celulelor moarte si curatind pielea in profunzime.
Icterul sau gălbinarea este o boală care poate să survină la orice vârstă, pe substratul unei anemii fiziologice şi patologice, congenitale sau dobândite. Boala se manifestă prin colorarea în galben a pielii, a ochilor şi a mucoaselor, mai intens "albuşul ochilor", datorită retenţiei în sânge a pigmenţilor biliari (bilirubină) blocaţi în canalul coledoc. Pentru tratament, se amestecă turiţa mare (10 g), coada şoricelului (10 g), rostopască (5 g), volbură (5 g), sunătoare (10 g), mentă (10 g), scoarţă de cruşin (5 g), fructe de măceş (10 g), rădăcini de păpădie (10 g) şi mătase de porumb (5 g). Se face decoct din 1 linguriţă amestec, uscat şi măcinat, la 250 ml apă. Se fierbe 5 minute, se lasă să infuzeze 10 minute, se strecoară şi se beau 2-3 ceaiuri/zi, cu 30 de minute înainte de mesele principale.
Icterul la nou născuți, tipuri, tratament și experiența mea. De ce bebelusul este galben
Un alt remediu eficient este infuzia din 1 linguriţă coada şoricelului şi 1 linguriţă coada calului, la 250 ml de apă clocotită. Se lasă la infuzat 5 minute şi se bea un ceai călduţ, înainte de masă. După consumarea ceaiului, trebuie să se stea 10 minute culcat pe partea dreaptă. Totodată, se poate prepara un amestec din coada şoricelului, conuri de hamei, muşeţel, frunze de roiniţă, mentă şi rădăcini de valeriană, câte 10 g din fiecare, apoi se pune 1 lingură din acest amestec, uscat şi măcinat, la 250 ml de apă clocotită. Se infuzează 60 de minute, se strecoară, se îndulceşte cu miere de albine şi se bea câte un ceai înainte de fiecare masă.
Infloreste din iunie, de la începutul verii, si pana inspre mijlocul toamnei. Numit stiintific Helichrysum arenarium, siminocul se foloseste in tratarea unor boli ale aparatului digestiv, rezultate excelente constatandu-se in hepatita, insuficienta hepatica, dischinezie biliara, inflamatii ale vezicii biliare, colecistite cornice, hipoaciditate gastrica, tulburari digestive, helmintiaza. Florilor de siminoc li se mai spune si imortele pentru ca isi pastreaza culoarea vie chiar si dupa ce se usuca. Despre aparitia acestei flori pe pamant, legenda spune ca, pe cand Fecioara il plangea pe Iisus rastignit, langa piciorul Crucii a inflorit o buruiana, udata de lacrimile Mariei. Cand l-a inmormantat pe Iisus, Maria a impodobit mormantul cu florile acelea galbene. Infuzia se prepara din 30 g flori uscate la un litru de apa clocotita. In medicina populara, florile de siminoc se fierbeau in rachiu si bautura se administra intern pentru stimularea secretiei gastrice, combaterea parazitilor intestinali si in diferite boli, precum galbinare, guta sau reumatism. Infuzia de siminoc creste secretia biliara si de suc gastric, scade colesterolul, diminueaza spasmele create de bila lenesa. Siminocul este, de asemenea, un bun diuretic, la nivelul aparatului urinar tratand retentia de apa. Ca remediu pentru rinichi se prepara o fiertura dintr-un sfert de litru de lapte in care se pune o lingurita de planta. Amestecul se fierbe cinci minute dupa care se strecoara. Se pot bea doua cani pe zi. Datorita proprietatilor sale antialergice, antiinflamatorii si astringente, siminocul se foloseste si pentru ingrijirea pielii, ajutand la indepartarea celulelor moarte si curatind pielea in profunzime.
tags: #plante #medicinale #mov #folosite #de #ardeleni
Postări populare:
- Gatul roșu sau inflamat: cum ajută spray-ul cu benzidamină Tantum Verde
- Simptomele vărsăturilor la sugari
- Bebelușul vrea să stea numai în brațe: cauze și soluții pentru o armonie în familie — cum să gestionezi această nevoie
- Indicatori că nu se simt firele la sterilet și ce înseamnă
- Servicii oferite la Maternitatea Oradea Medicover