Căderea prematură a merelor poate fi rezultatul impactului mai multor factori, inclusiv de ordin fiziologic. În acest articol, discutăm mai multe despre cauza căderii merelor până la recoltare. La specia măr putem întâlni fenomenul căderii fiziologice și căderii premature a merelor. În general, căderea fiziologică a fructelor începe după fecundare și crește în intensitate, ajungând la o cădere în masă la începutul lunii iunie. Intensitatea diferă de la soi la soi (unele sunt mai rezistente, iar la altele procesul e mai intens) și depind de condițiile vremii ale fiecărui ani. Atunci când anii sunt favorabili pentru polenizare și fecundare, căderea fiziologică este mai accentuată. Căderea fiziologică a fructelor este absolut normală, prin intermediul acesteia pomii tind la stabilirea echilibrului între încărcătura cu rod și capacitățile de a asigura hrana necesară pentru formarea fructelor. Căderea fiziologică nu influențează negativ producția. Căderea prematură a fructelor, de obicei, apare începând din lunile iulie - august și până la recoltare, fiind mai mult observată la apropierea fructelor de maturitate. În general, căderea fructelor este accentuată la măr și păr, mai puțin la prun și cais și lipsește la gutui, piersic, vișin și cireș. Polenizarea deficientă. Acesta este un aspect important, care poate face foarte des să cadă merele încă nematurate. Prea multe fructe. Uneori, fructele se coc neuniform, adică 50% au crescut și cad, în timp ce restul sunt încă necoapte. Merele degajă un gaz numit etilenă care face ca fructele să se coacă. Acest efect de coacere se extinde la desprinderea naturală a codiței merelor. Soiurile de mere diferă prin susceptibilitatea lor la căderea prematură. Honeycrisp, Red Delicious, Golden Delicious, Rome Beauty, etc. sunt predispuse la căderea prematură. Alte soiuri, cum ar fi Gala și Fuji, de obicei, nu prezintă căderea prematură. Soiurile diferă și în ceea ce privește producția de etilenă, Gala fiind un producător cu conținut scăzut de etilenă, iar Red Delicious fiind un soi cu conținut ridicat de etilenă. Soiurile cu etilenă scăzută sunt sensibile la căderea prematură, iar cele cu etilena ridicată sunt mai puțin sensibile la căderea prematură. Vârsta pomului. Cu timpul, procesele de creștere încetinesc, iar pomul pur și simplu nu poate hrăni toate fructele. Acesta este motivul pentru care merele cad din măr până la coacere. Lipsa sau excesul de apă. Căderea fructelor poate fi provocată de excesul și insuficiența de apă. Cu udare redusă, fructele sunt primele care rămân fără apă - pomul le lipsește de nutriție în favoarea frunzelor. Tot ceea ce îi rămâne mărului de făcut pentru a supraviețui este să arunce merele în exces. Fenomenul de cădere a fructelor a mai fost observat în cazul excesului de umiditate după o secetă prelungită. Este recomandată irigarea echilibrată, cu cantități suficiente de apă pentru a evita stresului pomilor. Fertilizarea incorectă. Pomul de măr este sensibil la insuficiența de potasiu. De aceea, este necesar să îl fertilizați echilibrat pentru a evita carențele. Această acțiune va ajuta nu doar la evitarea căderii timpurii a fructelor, ci și la o mai bună rezistență a pomilor în timpul iernii. V-ar putea fi util și articolul despre Fertilizarea foliară și analiza foliară la măr - sfaturi. Îngrijirea incorectă. De exemplu, excesul de îngrășământ cu azot stimulează creșterea, dar încetinește formarea mugurilor florali. Atacul dăunătorilor. Căderea timpurie a fructelor ar putea fi, de asemenea, un simptom al infestării dăunătorilor. Examinați fructele căzute și pomul pentru semne de atac. Principala specie care ar putea provoca căderea fructelor la măr este este viermele merelor (Cydia pomonella), însă fructele mai pot cădea în urma atacului viespii merelor (Hoplocampa testudinea) și muștei merelor (Rhagoletis pomonella). Un alt motiv al căderii premature a fructelor este atacul viermelui merelor. Inamicul principal al merelor este viermele merelor, o molie cenușiu-maro, care își depune ouăle pe fructe, larvele hrănindu-se în interiorul merelor. Această insectă consumă semințele și fructul din interior imediat după apariția ovarului. Cum să înțelegeți, că molia este cauza căderii merelor? Un aspect important care nu trebuie uitat este, că viermele mărului poate avea până la trei generații pe sezon (poate dezvolta trei generații în cazul în care toamna este lungă și caldă). Dacă nu luați nicio măsură, este posibil să rămâneți fără recoltă. la apariția larvelor din prima generație (aproximativ când fructele au diametrul de 1,5 cm). la apariția larvelor din a doua generație (în funcție de soi, fructele se află aproximativ în faza de pârgă sau deja sunt coapte). V-ar putea fi util și articolul Prevenirea viermelui mărului: păstrați antagoniștii în livezile ecologice de măr și păr. Mijloace mecanice. În condiții de grădină, în primul rând, la începutul primăverii, nu uitați să îndepărtați și distrugeți scoarța veche de pe pomi, deoarece acolo pot ierna pupele moliilor. În al doilea rând, după recoltare, trebuie să săpați pământul din jurul pomilor - moliile iernează și sub frunze. Mulți recomandă folosirea curelelor de prindere a insectelor - benzile trebuie înfășurate în jurul pomului. În acest fel, omizile vor încerca să ajungă la fructe și vor rămâne prinse. Metoda de dezorientare în masă a viermelui merelor: Metoda include utilizarea feromonilor sexuali pentru prevenirea masculilor de a identifica femelele și de a se împerechea. Masculii urmează pistele false, mult mai concentrate decât dozele de feromoni eliminate de femele, și, pierzând orientarea în spațiu, sunt incapabili să găsească și să fecundeze femelele. Tratamentele se fac în funcție de numărul prezent de dăunători în livezi. În capcana cu garnitura adezivă este plasată momeala care conține feromon. Tratamentele se realizează respectând intervalul de așteptare și alternând produsele. În agricultura ecologică, pentru combaterea viermelui merelor se utilizează produse pe bază de virusul granulozei. Ne pare rău că nu ai găsit răspunsul pe care îl căutai. Întreabă-mă orice, de la sfaturi simple de udare și fertilizare până la soluții pentru combaterea dăunătorilor.
Caisul și provocările sale: boli, simptome și tratamente
La cais, simptomele afectiunii se pot observa ca pete galbene pe partea superioară a frunzelor, pete portocalii pe partea inferioară, iar uneori pustule galbena-portocalii pe tulpini. În primăvară, boala monilioza (Monilinia laxa) poate afecta florile, lăstarii și fructele, iar spray-urile cu cupru se recomandă în dezmugurire, cu alternare între produse în fazele de alb și după înflorire. Ciuruirea frunzelor apare prin pete mici pe frunze, care se usucă și cad, lăsând găuri; faza cuvântatoare este favorizată de umiditate și coroana deasă. Făinarea poate apărea pe frunze, lăstari tineri și uneori pe fructe tinere; pomii tineri pot fi mai afectați, deoarece lăstarii noi sunt importanți pentru formarea coroanei. Caisul este sensibil la răni și stres, iar putregaiurile apar mai ales pe fructele rănite, crăpate, lovite sau atacate de insecte. Fructele afectate de boli pot mumifica rămânând în pom, asigurând transmiterea bolii în anul următor.
Măsuri preventive și tratamente pentru cais
Înca din toamnă, tratamentele de bază cu cupru pentru protejarea caisului împotriva bolilor se aplică după căderea frunzelor. În timpul vegetației, se recomandă tratamente cu fungicide pe bază de cupru în fazele de dezmugurit și alb, alternând produsele. În perioadele de scuturare a petalelor și când fructele au diametrul 0.5-1.0 cm, se aplică mai multe tratamente, apoi stropiri după recoltarea fructelor cu produse pe bază de cupru pentru a preveni iernarea patogenilor. Monilioza este una dintre cele mai importante boli ale caisului, iar prevenirea este esențială prin prunele frunzelor uscate, coroana aerisită și tratamente preventive în perioadele sensibile; ciuruirea frunzelor necesită menținerea coroanei aerisite și eliminarea ramurilor afectate. Pentru îndeplinirea tratamentelor, se recomandă folosirea infuziilor din coada-calului sau urzică, bicarbonat de sodiu, decoct sau infuzie de coada-calului, urzică sau usturoi, și fungicide bio certificate în caz de necesitate. Caisul poate avea atacuri de dăunători ca viermii, viespea merelor sau alte insecte, iar tratamentele chimice cu insecticide specifice pot fi utilizate în cazul infestărilor majore.
Tăierea de Regenerare: Cum Salvezi Caisul și Crești Recolta!
Alte considerații despre deținerea caisului în livadă
Caisul este un pom fructifer valoros, dar are nevoie de lumină, căldură, sol bine drenat și îngrijire constantă; plantele pot suferi de ciuperci dacă nu există aerisire corespunzătoare a coroanei. Monilioza și ciuruirea frunzelor pot răspândi rapid boala în condiții umede; igienizarea pomilor, tăierile corecte și tratamente preventative în perioadele de risc pot reduce pagubele. Dacă ai un cais în grădină și nu produce fructe, cauza poate fi lipsa polenizării sau dăunătorii și condițiile nefavorabile de la începutul fructificării, iar tratamentele pot include atât măsuri naturale, cât și minerale sau biocide în funcție de situație. Lipsa de nutrienți poate fi cauza lipsei de fructificare la cais, iar insectele parazite pot deteriora pomul, iar viermii, afidele și omizile pot fi dăunători comuni. În concluzie, caisul poate fi sensibil la o varietate de factori care împiedică formarea fructelor, iar utilizarea unor practici naturale poate susține recolte bogate.
tags: #prevenirea #caderii #prematura #a #caiselor
Postări populare:
- Ghid practic: antibiotice sigure pentru infecțiile dentare în sarcină
- Diagnosticarea și tratamentul herniei ombilicale cu colorație violacee
- Ghid detaliat privind depunerea adeverinței de sarcină la angajator pentru protecția drepturilor în timpul sarcinii
- Ghid practic: proceduri legale pentru optimizarea fiscală a firmelor din România
- Contribuția profesorului Ovidiu Ciobanu la chirurgia pediatrică în contextul tradiției clinice românești