Hipertiroidismul, o afectiune care afecteaza glanda tiroida, este caracterizat de o productie excesiva de hormoni tiroidieni, ce accelereaza metabolismul organismului.
Aceasta afectiune poate duce la complicatii severe, inclusiv osteoporoza, fibrilatie atriala sau probleme cardiovasculare.
Hipertiroidismul apare, de obicei, ca urmare a existentei unei afectiuni tiroidiene anterioare, dar poate fi provocat si de doze excesive de iod sau de anumite medicamente.
Este cea mai frecventa cauza a hipertiroidismului.
Nu se stie cauza exacta a aparitiei bolii, insa se crede ca este determinata de o combinatie de factori, printre care predispozitia genetica, varsta, stresul, hormonii sexuali si prezenta unei afectiuni a sistemului imunitar.
Cu toate acestea, nu exista o legatura intre marimea glandei tiroide si gradul de hipertiroidism.
Este posibil, deci, sa ai o glanda tiroida marita usor, care sa produca o cantitate mare de hormoni.
Alternativ, gusa mare poate produce hormoni tiroidieni in exces, insa la un nivel putin peste normal.
Cunoscuta drept boala Plummer, aceasta este o alta cauza frecventa a hipertiroidismului, responsabila mai ales pentru cazurile ce afecteaza persoanele de peste 60 de ani.
Poate fi corelata cu un deficit de iod.
De multe ori, acest tip de gusa se dezvolta dintr-o glanda marita, prezenta multi ani la rand.
Tiroida devine tot mai hiperactiva, pana la instalarea hipertiroidismului.
Se dezvolta independent de nodulii care produc hormoni in mod normal.
Nodulii calzi ajung sa produca hormoni tiroidieni in mod normal si pot duce la hipertiroidism.
Este responsabila mai ales pentru formele temporare de hipertiroidism.
Persoanele care se confrunta cu hipotiroidism, deci glanda tiroida produce o cantitate insuficienta de hormoni, iau tratament de substitutie hormonala.
Daca doza de medicament este prea ridicata, poate aparea hipertiroidismul (temporar).
Acesta poate fi luat din alimente, din medicamente si/sau din unele suplimente alimentare.
Simptomele hipertiroidismului apar lent si pot exista diferente de la o persoana la alta.
Glanda tiroida marita, vizibila, sub forma gusei.
Intoleranta la caldura.
Metabolismul accelerat determina cresterea temperaturii corporale.
Oboseala.
Un organism hiperactiv oboseste mai repede.
Transpiratia si setea.
Cresterea temperaturii corporale duce la functionarea excesiva a glandelor sudoripare.
Foamea.
Hipertiroidismul cauzeaza un consum mai mare de energie din partea organismului.
Scaderea in greutate.
Diareea.
Pulsul ridicat.
Daca masori pulsul, vei constata ca este mai rapid decat de obicei.
Palpitatiile.
Hipertiroidismul cauzeaza un ritm cardiac anormal.
Este ceva obisnuit pentru un bolnav sa simta, din senin, ca inima ii bate foarte tare.
Schimbarea de dispozitie.
Slabiciunea musculara.
O productie ridicata de hormoni tiroidieni duce la slabirea musculaturii.
Slabiciunea afecteaza mai ales mainile si picioarele.
Tremurul mainilor.
Suprastimularea nervoasa poate explica tremurul mainilor.
Problemele de vedere.
Sunt asociate mai ales cu persoanele care au boala Graves.
Cel mai frecvent simptom este retractia pleoapelor, care face ochii sa para bulbucati.
Schimbarile menstruale si de fertilitate.
Persoanele care sufera de hipertiroidism au menstre abundente sau absente.
Infertilitatea masculina.
Hipertiroidismul la varstnici se poate manifesta prin simptome clasice sau specifice, motiv pentru care diagnosticarea este amanata, timp in care boala progreseaza.
Fibrilatie atriala - afecteaza aproximativ 35% dintre varstnicii cu hipertiroidism.
Fibrilatia atriala inseamna o anomalie a ritmului cardiac, aparuta din cauza unor probleme ale atriilor, camerele superioare ale inimii.
Insuficienta cardiaca - se manifesta prin slabiciune fizica, oboseala, dificultati respiratorii si umflarea gleznelor.
Simptomele cardiace sunt prezente la majoritatea persoanelor cu hipertiroidie autoimuna.
Hipertensiune arteriala - bolnavii se confrunta mai ales cu un nivel ridicat al tensiunii sistolice (cifra cea mare, atunci cand citesti tensiunea arteriala).
Tulburari ale ritmului cardiac - sunt frecvente fibrilatii atriale sau tahicardia sinusala, atunci cand ritmul cardiac este de peste 100 de batai pe minut.
Durere in piept - apare mai ales la varstnici.
Hipertiroidismul poate afecta gravida si copilul, inainte si dupa nastere.
In lipsa tratamentului, exista un risc mai mare de probleme fetale, copilul putand avea dificultati neuro-intelectuale la nastere.
Totodata, este posibil sa apara fenomenul de preeclampsie.
Aceasta se manifesta prin hipertensiune arteriala, probleme de rinichi si ficat si o greutate redusa la nastere.
Un alt aspect important se refera la riscul crescut de nastere prematura.
Tratamentul poate fi diferit fata de alti pacienti cu hipertiroidism. Se pot administra medicamente precum metimazol sau propiltiouracil, insa nu se recomanda iodul radioactiv si carbimazolul, deoarece pot duce la defecte la nastere.
Atunci cand medicatia nu da rezultate, medicul poate propune interventia chirurgicala, care este perfect sigura.
Oasele casante - oasele slabite pot creste riscul de osteoporoza.
Problemele de vedere - afecteaza mai ales persoanele care au si boala Graves.
Insuficienta cardiaca - apare atunci cand inima nu mai poate pompa suficient sange pentru a ajunge in tot corpul.
In timpul istoricului medical, doctorul va pune mai multe intrebari referitoare la simptome, cand au aparut, care este frecventa si intensitatea lor.
Examenul fizic presupune masurarea inaltimii, a greutatii, pulsului si tensiunii arteriale.
Medicul va palpa zona gatului, pentru a vedea daca exista umflaturi specifice gusei.
In completarea examenului fizic, medicul poate recomanda o investigatie cu ultrasunete in zona gatului. Aceasta ajuta la vizualizarea detaliata a glandei tiroidei, identificand eventualele anomalii structurale, cum ar fi nodulii tiroidieni sau o glanda tiroida marita.
Desi istoricul medical si examenul fizic sunt, de multe ori, suficiente pentru a pune diagnosticul, realizarea unor investigatii suplimentare permite medicului sa determine stadiul bolii, daca exista sau nu complicatii, precum si daca este necesara o interventie chirurgicala.
TSH (hormonul de stimulare tiroidiana) si FT4 (tiroxina libera) - atunci cand nivelul TSH este prea scazut, mai mic de 0,45 mIU/L, pot aparea simptome de TSH scazut, precum palpitatii, nervozitate sau scadere in greutate inexplicabila.
Este necesara testarea FT4 sau alte analize pentru a evalua nivelul tiroxinei libere.
Daca nivelul FT4 depaseste 2 ng/dL, acest rezultat poate indica un TSH scazut asociat hipertiroidismului, confirmand astfel diagnosticul.
Pentru o evaluare precisa a nivelului TSH si a functiei glandei tiroide, programeaza-te acum pentru analiza TSH.
T3 (hormonul triiodotironina) - testarea nivelului acestui hormon poate fi folosita pentru stabilirea diagnosticului.
Testul masoara cantitatea de hormon existenta in circulatia sanguina, iar testul suplimentar FT3 (triiodotironina libera) masoara nivelul hormonilor ce pot fi folositi in organism.
Un nivel foarte ridicat al FT3 indica prezenta hipertiroidismului.
Uneori, este posibil sa se efectueze teste ce folosesc iod radioactiv.
Pentru acestea, medicul iti va spune sa nu mananci cu o seara inainte de realizarea testului.
Cel mai folosit este testul de captare a iodului radioactiv.
Medicul va efectua acest test pentru a masura nivelul de iod ce poate fi captat de glanda tiroida.
Pentru realizarea sa, vei inghiti o cantitate mica de iod radioactiv, cu o zi inainte de test.
Examenul nu este dureros, iar aparatul nu atinge pielea.
Testul va ajuta medicul se determine modul de functionare al glandei tiroide.
In cazul in care glanda tiroida absoarbe o cantitate mica de iod, inseamna ca glanda este hipoactiva, insa poate indica si alte lucruri.
Daca nivelul hormonilor tiroidieni este ridicat, iar captarea de iod scazuta, inseamna ca tiroida secreta cantitati mari de hormoni tiroidieni.
O alta investigatie utila in diagnosticarea hipertiroidismului este scintigrafia tiroidiana. Aceasta ajuta la depistarea anomaliilor structurale ale tiroidei.
Ulterior, se introduce, prin cavitatea bucala, un tub prevazut cu o camera video si un bec.
Acest dispozitiv ofera imagini ale glandei tiroide din unghiuri diferite.
In timpul procedurii, trebuie sa stai nemiscat si cu gatul intins, pentru a limita disconfortul.
Scintigrafia cu un rezultat anormal poate indica o glanda tiroida marita sau mica.
Prin administrarea tratamentului, se doreste normalizarea functiei glandei tiroide.
Aceasta poate fi obtinuta prin administrarea de iod radioactiv sau de alte medicamente ori prin interventie chirurgicala, atunci cand glanda tiroida este indepartata partial sau total.
Inainte de administrarea de iod radioactiv, doctorii recomanda betablocante.
Administrarea de iod radioactiv sau ablatia cu iod radioactiv este eficienta in tratarea hipertiroidismului.
Foarte raspandita in SUA, este folosita rareori in Europa.
Prin aceasta procedura, se doreste ca organismul sa ajunga sa produca o cantitate normala de hormoni tiroidieni, insa frecvent apare hipotiroidismul.
Acesta va necesita tratament de substitutie hormonala pe viata.
Administrarea iodului radioactiv este destul de simpla.
Vei lua iodul sub forma de pilula sau diluat in apa.
Tiroida hiperactiva va capta iodul, iar moleculele radioactive vor incepe sa distruga celulele tiroidei.
Dupa cateva zile, iodul necaptat va fi eliminat prin urina.
Poate fi nevoie de 6-12 saptamani de tratament, pana la normalizarea nivelului hormonilor tiroidieni.
De multe ori, se poate instala hipotiroidismul si va trebui sa incepi un tratament de substitutie hormonala.
In cazul instalarii hipotiroidismului, este important sa intelegi ce implica aceasta afectiune si cum poate fi gestionata eficient prin tratamente adecvate.
Medicamentele antitiroidiene au rolul de a bloca productia de hormoni tiroidieni si ajuta la reducerea nivelului lor din organism.
Cu toate acestea, tratamentul trebuie administrat timp de 1-2 ani, iar in 20-30% dintre cazuri, boala revine.
Daca boala Graves, asociata hipertiroidismului, afecteaza ochii, poti folosi lacrimi artificiale sau geluri lubrifiante, insa doar la recomandarea medicului.
De asemenea, sunt de evitat vantul si lumina puternica.
In timpul interventiei chirurgicale, glanda tiroida este indepartata printr-o incizie de dimensiuni medii.
Indepartarea partiala sau totala a tiroidei are o eficienta ridicata, iar complicatiile afecteaza mai putin de 2% dintre pacienti.
Acestea pot include deteriorarea glandelor paratiroide, situate in spatele tiroidei si care controleaza nivelul calciului din organism.
Daca se deterioreaza doar un nerv laringian, pierderea vocii este, in general, temporara.
Tratamentul naturist pentru hipertiroidism poate completa terapia medicala standard, dar nu o poate inlocui.
Dieta joaca, de asemenea, un rol important, incluzand alimente bogate in antioxidanti si evitarea excesului de iod din surse precum algele marine.
Dieta unui bolnav de hipertiroidism ar trebui sa includa alimente cu un continut redus de iod.
Conservele de peste/alge/sushi etc.
Cafeina (cafea, ceai verde/negru, bauturi energizante, unele ciocolate) - pot exacerba simptomele hipertiroidismului.
In cele mai multe cazuri, hipertiroidismul nu poate fi prevenit.
Singura forma de hipertiroidism care poate fi prevenita este cea cauzata de consumul excesiv de iod.
Aceasta substanta este utila, iar inlaturarea sa cu totul poate duce la hipotiroidism.
In acest context, iodul nu trebuie interzis, ci limitat.
Poti face acest lucru prin adoptarea unei diete sanatoase, variate si echilibrate, din care sa nu lipseasca fructele, legumele, cerealele integrale, carnea slaba si pestele.
Hipertiroidismul este o afectiune des intalnita, ce apare, de regula, alaturi de alte probleme ale glandei tiroide.
American Thyroid Association. National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases (NIDDK).
Mayo Clinic. National Health Service (NHS).
Cleveland Clinic. MedlinePlus. World Health Organization (WHO).
PubMed Central. Journal of Clinical Endocrinology and Metabolism. Endocrine Society.
Tiroida după naștere
Tiroida după naștere este relevantă mai ales prin tiroidita postpartum, o inflamație autoimună a glandei tiroide care apare în primul an după naștere, uneori și după avort spontan sau provocat.
Boala poate evolua în trei tipare clinice: hipertiroidism tranzitoriu, hipotiroidism tranzitoriu sau forma clasică în două faze, cu hipertiroidism urmat de hipotiroidism.
Simptomele se pot confunda ușor cu oboseala, schimbările emoționale și variațiile de greutate obișnute după naștere, motiv pentru care afecțiunea este frecvent subdiagnosticată.
Riscul este mai mare la pacientele cu anticorpi anti-tiroidieni pozitivi, diabet zaharat tip 1, antecedente personale sau familiale de boală tiroidiană ori episod anterior de tiroidită postpartum.
În majoritatea cazurilor, funcția tiroidiană revine la normal în 12-18 luni, dar o parte dintre paciente dezvoltă hipotiroidism permanent, iar recurența la sarcini viitoare este frecventă.
Locația glandei tiroidiene este în partea anterioară a gâtului, iar afectarea în tiroidita postpartum este de regulă difuză și inflamatorie, nu focală.
Din această cauză, multe paciente pot avea gâtul normal și glanda adesea nedureroasă.
În tiroidita postpartum, problema este în principal funcțională și imunologică, nu una chirurgicală.
Cauze și factori de risc: predispoziția autoimună, reactivarea imună postpartum și susceptibilitatea genetică.
Anticorpii anti-tiroidieni, în special TPOAb, sunt puternic asociați cu această boală.
Factorii de risc includ: anticorpi anti-tiroidieni pozitivi; diabet zaharat tip 1; antecedente personale de disfuncție tiroidiană; episod anterior de tiroidită postpartum; istoric familial de boală tiroidiană; alte boli autoimune.
Un element important este că dacă o pacientă este TPOAb pozitivă în sarcină, probabilitatea de a dezvolta tiroidită postpartum poate ajunge la aproximativ 30-52%.
Simptome generale și simptome specifice: dificultăți în identificarea lor drept simptom postnatal, persistența sau intensitatea manifestărilor cerând evaluare medicală.
Simptome în faza de hipertiroidism: palpitații, anxietate sau iritabilitate, intoleranță la căldură, tremor, oboseală, transpirații, scădere în greutate sau dificultăți în menținerea greutății.
Simptome în faza de hipotiroidism: fatigabilitate marcată, constipație, piele uscată, intoleranță la frig, dificultăți de concentrare, încetinire psihomotorie, creștere în greutate, parestezii, dispoziție depresivă.
Simptome cu impact funcțional: dificultăți de lactație, deoarece disfuncția tiroidiană poate interfera cu fiziologia alăptării.
În studiile clinice, dificultățile de lactație au fost raportate la 30% dintre pacientele cu disfuncție tiroidiană, comparativ cu 16% între cele fără.
Complicații: hipotiroidism permanent, recurență la sarcini ulterioare, impact asupra stării psihice, complicații cardiovasculare rare în formele severe.
diagnostic: context postpartum, simptome, analize hormonale; teste suplimentare pentru evaluare completă.
Analize de bază: TSH; FT4; uneori FT3; anticorpi anti-TPO; TRAb pentru diferențierea de boala Graves.
Model biologic tipic: în faza hipertiroidismă TSH scăzut și free T4/T3 crescute; ulterior, în faza hipotiroidiană, free T4 scade iar TSH crește.
Anticorpii tiroidieni TPOAb sunt pozitivi la 60-85% dintre pacientele cu tiroidită postpartum.
Diagnosticul diferențial: tiroidita postpartum versus boala Graves, cu sprijin pentru Graves în TRAb pozitivi, captare radioiod mare etc., iar în tiroidita postpartum captarea la radioiod este mică.
Cine ar trebui testat: screening universal nu este recomandat, dar persoanele cu risc sau simptome suspecte trebuie testate; unele ghiduri recomandă TSH la 3 și 6 luni postpartum în grupuri cu risc.
Treatment: tratamentul depinde de faza bolii, severitate și planuri de alăptare.
Tratamentul fazei de hipertiroidism: simptomatic, cu beta-blocante dacă este necesar; antitiroidiene nu tratează mecanismul afecțiunii în tiroidita postpartum.
Tratamentul fazei de hipotiroidism: dacă simptomatic sau dacă alăptează, se poate utiliza levotiroxină; reevaluare la intervale regulate, de obicei la 4-8 săptămâni.
Reevaluarea tratamentului: după aproximativ 12 luni, doza de levotiroxină poate fi redusă treptat pentru a verifica dacă hipotiroidismul este tranzitoriu sau permanent.
Prognostic: în general, prognosticul este bun; funcția tiroidiană revine la normal în 12-18 luni, dar există risc pentru hipotiroidism permanent și recurențe la sarcini viitoare.
Prevenție și monitorizare: nu există metodă garantată; monitorizare postpartum la femeile cu risc; aport adecvat de iod în timpul alăptării conform ghidurilor.
Cercetări recente: trei direcții majore:
- mecanismul imunologic și genetic al bolii; reactivarea imună postpartum și rolul haplotipurilor HLA, CTLA-4, PTPN22, FOXP3;
- riscul pe termen lung al tiroiditei postpartum ca marker pentru hipotiroidism permanent;
- relația cu starea psihică postpartum, cu evaluări încă کننده;
Când trebuie mers rapid la medic: palpitatii intense, amețeli sau durere toracică; scădere ponderală rapidă; tremor sever; oboseală severă; depresie sau anxietate severă; probleme de lactație;
Concluzie practică: tiroida după naștere merită atenție specială deoarece tiroidita postpartum este frecventă, ușor de confundat cu schimbările materne și poate, în unele cazuri, lăsa hipotiroidism permanent; diagnostic la timp, diferențierea de Graves, tratament adaptat și monitorizare pe termen lung la paciente cu risc.
tags: #probleme #cu #glanda #dupa #sarcina