Adesea se aude in doua domenii principale despre retentia de apa sau faptul ca organismul retine apa: aceasta este foarte des intalnita in ce priveste aspectul estetic, dieta sau incercarea de slabire si se precizeaza ca aceasta ar fi defectuoasa deoarece organismul retine apa. Organismul uman are un procent foarte ridicat de apa care este prezent la toate nivelurile celulare din organism. Continutul de apa al unui nou nascut este de aproximativ 75-80% apa, dar care in doar primii trei ani de viata ating un procent de 65-70% apa. Un organism al unui adult senior (al unui batran) atinge un procent de 50-55% apa. Apa este prezenta in toate celulele organismului si este necesara pentru toate activitatile metabolice pe care le realizeaza celula.
Distribuția apei în organism după organe și țesuturi
In functie de organul la care facem referire, inima, plamanii si rinichii au un continut procentual de apa de 70-85% apa. La nivelul tesutului muscular apa este situata intre 55-65% iar la nivelul celui osos vorbim de aproximativ 35% continut de apa. Insa apa este prezenta in toate celulele organismului, apa care este un catalizator excelent in metabolismul intracelular dar totodata este mediul de stocare pentru electroliti. Din acest motiv este necesar un consum permanent si adecvat de apa pentru o buna functionare a organismului.
Apa intra in procesele metabolice, are un continut bogat in oxigen si ajuta la o diureza adecvata in care prin apa sunt eliminati si produsii de metabolism si catabolism care au rezultat si care reprezinta intr-o maniera "reziduu uscat" ce nu mai este folositor organismului, iar la aceasta se adauga si apa eliminata prin mictiune/urinare. Totodata se poate constata ca la persoanele ce nu au un aport hidric adecvat exista o tendinta de constipare, deoarece chiar si fecaloidul este alcatuit si din apa. O alta cauza o reprezinta cea produsa de medicamente sau substante chimice din aceasta categorie. Cel mai des incriminat medicament este reprezentat de categoria anticonceptionalelor.
O alta constanta problema este aceea ca retentia de apa la nivel pulmonar si anume a edemului pulmonar duce la disfunctii respiratorii grave, comprimand practic spatiul sau de functionare si capacitatea sa respiratorie. Cumularea de lichid de ascita este iarasi o problema care se va diagnostica din punct de vedere etiologic in spital si tot acolo este locul unde se va produce evacuarea treptata a lichidului de ascita deja cumulat. Tratamentul trebuie sa fie efectuat etapic, adica mai intai eliminarea cauzei. Daca vorbim de un tratament cu diuretice, trebuie avut in minte ca majoritatea claselor de diuretice vor elimina si o mare cantitate de ioni necesari organismului odata cu accelerarea diurezei. Adica o eliminare de sodiu, potasiu sau calciu odata cu aceasta diureza accelerata poate fi problematica. In schimb se poate opta pentru o serie de diuretice naturale, cum ar fi ceaiul de papadie.
Cauzele retentiei de apă
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Cu un continut mediu de peste 60% de apa, organismul uman este un sistem complex, care trebuie mentinut bine hidratat in fiecare zi. Sanatatea tesutului muscular, a organelor interne si a sistemului osos depinde de aportul zilnic de apa. În ciuda recomandarilor cu privire la cantitatea optima de apa ce trebuie bauta de fiecare dintre noi, consumul in exces poate duce si el la probleme asimilate unui regim de viata necorespunzator. Unul dintre fenomenele mai putin cunoscute este retentia de apa, anuntata de o serie de stari specifice de disconfort, precum si de transformari la nivel corporal.
Care este simptomatologia retentiei de apa in organism? Ce cauze poate avea retentia apei in organism? Ce solutii si ce tratamente ai la dispozitie pentru a combate retentia de apa in organism? Ce plante se pot dovedi de mare ajutor?
Cel mai comun semn al faptului ca te-ai putea confrunta cu retentia de apa in organism este umflarea mainilor si a picioarelor. Desi aceste manifestari nu sunt iesite din comun in cazul gravidelor sau in cazul oricarei femei care traverseaza perioada menstruatiei, ele pot anunta o afectiune renala grava si chiar o insuficienta cardiaca. Retentia de apa are simptome precum: piele cu textura lucioasa si intinsa, inflamatii ale gleznelor, umflare a articulatiilor, balonare nefireasca, crestere in greutate, dificultati ale respiratiei, durere a articulatiilor, migrene.
Printre cauzele retentiei de apa se numara: gravitatea (perioadele lungi de timp petrecute in picioare permit acumularea de lichide la nivelul membrelor inferioare), variatii ale nivelurilor hormonale pe parcursul perioadelor menstruale, administrarea anticonceptionalelor, aparitia unei sarcini, deficiente alimentare (deficitul de vitamina B1), consumul unor cantitati excesive de sare. Excesul de analgezice, de antidepresive si de medicamente care regleaza tensiunea arteriala pot contribui, alaturi de afectiuni hepatice, tiroidiene, renale, afectiuni ale plamanilor, artrita, insuficienta venoasa sau cardiaca, instalarea unor alergii si dezechilibre hormonale.
Simptome si manifestari
Retentia de apa poate varia in severitate si se manifesta prin: godeuri persistente in urma comprimarii tesutului tegumentar, piele lucioasa, intinsa, dificultati de respiratie, edeme periferice, crestere in greutate brusca, cefalee, flexibilitate articulara diminuata, cresterea in volum a abdomenului in cazuri de acumulare peritoneala. Hipertensiunea, tulburarile tiroidiene si afectiunile renale pot fi asociate cu retentie de apa si pot avea manifestari specifice, precum dispnee, durere precordiala, palpitatii, oboseala, tuse nocturna sau cefalee.
Retentia de apa in sarcina si menopauza pot aparea ca fenomen fiziologic, dar pot indica si complicatii precum preeclampsia sau dificultati renale/inima, iar tratamentul si monitorizarea sunt adecvate de catre medic.
Tratament si masuri de combatere
Retentia de apa poate fi prevenita si tratata prin masuri generale: limitarea aportului de sare, hidratarea adecvata, exercitiu fizic regulat, yoga, meditatie sau masaj pentru relaxare, si ajustarea dietei spre produse cu continut redus de sare. Diureticele prescrise de medic pot elibera excesul de lichid, dar pot favoriza eliminarea si a electrolizilor; de aceea se pot opta diuretice naturale, cum ar fi ceaiul de papadie, ceaiul de matase de porumb, paducel si ienupar, dar doar la recomandarea medicului, deoarece pot interactiona cu alte medicamente.
In perioada sarcinii, retentia de apa poate fi diminuata prin limitarea aportului de sodiu, evitarea alcoolului si tutunului, eliminarea mezelurilor si a branzeturilor sarate, evitarea statului in picioare prelungit si practicarea exercitiilor fizice usoare cu acordul medicului obstetrician. In cazul gravidelor cu preeclampsie, tratamentul este reprezentat de inducerea travaliului sau nasterea prin cezariana, in functie de varsta gestationala si de recomandarile medicului.
Barometrul apei în organism: procentaj după vârstă și sex
În primele zile de viață embrionul conține aproximativ 90% apă; la naștere, corpul conține aproximativ 70% apă, iar la vârsta de 1 an ajunge la 65%. Pe măsură ce înaintăm în vârstă, conținutul de apă scade și se menține în limite diferite: 66-55%. La maturitate, bărbații au în medie circa 60% apă, iar femeile aproximativ 55% apă. Apa reprezintă mediul în care au loc schimburi între mediul extern și cel intern prin reacții fizice, chimice și biochimice. Apa este repartizată între compartimentele intracelular și extracelular. Mușchii conțin aproximativ 77-73% apă, pielea 72%, țesutul adipos aproximativ 30%.
Sangele conține aproximativ 90% apă, creierul 83%, plamanii 86%, rinichii 83%, oasele 22%, ochii 95%. Apa menține termoreglarea, facilitează digestia și transportul nutrienților, contribuie la menținerea echilibrului acido-bazic și la eliminarea toxinelor prin rinichi. O deshidratare de 2-3% poate afecta performanța mentală și fizică, iar pierderea severă de apă poate fi fatală în câteva zile.
Impactul deshidratării asupra creierului și organismului
Deshidratarea poate micșora dimensiunile creierului temporar, iar refacerea se realizează rapid după consumul de apă. Un creier deshidratat poate determina stări de nervozitate, irascibilitate, anxietate, oboseală și dificultăți de concentrare. Plămânii pot reduce activitatea pentru a limita pierderile de apă prin respirație, iar constipația și scăderea producției de urină pot apărea ca efecte secundare. Pielea se usuca, apar senzații de gură uscată, buzele crăpate și saliva devine lipicioasă. Migrenele pot fi asociate cu deshidratarea și scaderea fluxului sanguin în creier.
Apelează la hidratare adecvată: bea apă în cantități suficiente, alege apa potabilă în locul altor băuturi, iar fructele și legumele conțin un aport semnificativ de apă, săruri minerale și vitamine. Subsemnentul este că apa este cea mai importantă băutură; poate ajuta digestia, metabolismul și funcționarea ficatului, iar întreruperea deshidratării poate îmbunătăți claritatea mentală și performanța fizică.
Concluzii practice despre hidratare și retenția de apă
Procentul de apă din corp variază în funcție de vârstă, sex, masă musculară și starea de hidratare. O hidratare corespunzătoare este esențială pentru funcționarea organelor, tulburări metabolice și disfuncții. Menținerea echilibrului hidric contribuie la o stare de bine generală și la prevenirea complicațiilor asociate cu retenția de apă.
How stress affects your brain - Madhumita Murgia
tags: #procentul #de #apa #din #embrion #nou