În ultimii ani, fenomenul scăderii natalității a devenit o preocupare globală, afectând numeroase țări din întreaga lume. La nivel european se vorbește tot mai des despre ”iarna demografică”, un termen utilizat în cercetările socio-demografice pentru a descrie scăderea pe termen lung a ratei fertilității, sub nivelul necesar pentru menținerea populației, cunoscut ca „rata de înlocuire” (de 2,1 copii la o femeie). Concret, „iarna demografică” reflectă o perioadă în care o țară sau o regiune se confruntă cu o scădere semnificativă a natalității și, implicit, cu îmbătrânirea populației. Această situație este caracterizată de o proporție mai mare a persoanelor în vârstă în comparație cu numărul celor tineri și activi din punct de vedere economic. Imaginea metaforică a unei ierni grele, subliniază impactul negativ al scăderii natalității și îmbătrânirii populației asupra sustenabilității sociale, economice și chiar politice a unei societăți.
În timpul unei ierni demografice, există mai puțini tineri care intră pe piața muncii și contribuie la sistemul de asigurări sociale și la creșterea economică. În același timp, cererea pentru servicii și programe destinate persoanelor vârstnice, cum ar fi pensiile și îngrijirea medicală, crește. Devine evident faptul că acest fenomen nu mai este doar o problemă demografică, ci are implicații profunde asupra sustenabilității pe termen lung a finanțelor publice. Pe măsură ce dezechilibrul demografic se acentuează, el exercită o presiune imensă asupra sistemului de asigurări sociale și asupra finanțelor publice în general. Cu o populație în vârstă, care necesită servicii medicale și sprijin financiar, guvernele se văd nevoite să aloce o parte tot mai mare a bugetului lor pentru a satisface aceste nevoi. Ori aceasta poate duce la reduceri în alte domenii importante, cum ar fi educația sau investițiile în infrastructură, afectând astfel dezvoltarea economică pe termen lung.
În perioada 2017 - 2022, România a cunoscut o creștere semnificativă, de peste 70%, a valorii punctului de pensie, după un interval în care indexarea acestuia a fost relativ modestă, înregistrând o medie de creștere anuală de aproximativ 4% în perioada 2013 - 2016. Această măsură a fost întâmpinată cu entuziasm de către beneficiarii pensiilor, care au considerat-o un avans semnificativ în asigurarea bunăstării lor, dar a generat preocupări referitoare la sustenabilitatea financiară pe termen lung a sistemului de pensii. Este important de subliniat că, în mod obișnuit, valoarea punctului de pensie are tendința de creștere în timp, ceea ce implică o creștere pe termen lung a cheltuielilor asociate pensiilor.
Securitatea economică reprezintă o componentă vitală a prosperității oricărei națiuni, implicând menținerea unei economii robuste și competitive, promovarea unei dezvoltări durabile și valorificarea potențialului intern. Din păcate, în România, scăderea natalității este agravată de un alt fenomen, și anume: ”exodul creierelor”. Este vorba de migrația într-o proporție semnificativă a tinerilor educați și calificați, care părăsesc țara pentru a căuta oportunități mai bune în străinătate. Pierderea de talente și competențe are un impact direct asupra economiei și a capacității țării de a se dezvolta. Absența acestor profesioniști calificați din domenii cheie, cum ar fi medicina, tehnologia sau ingineria, afectând veniturile fiscale și capacitatea statului de a furniza servicii publice de calitate. În plus, tinerii care pleacă, adesea întârzie sau renunță complet la întemeierea unei familii și la creșterea copiilor în țară, contribuind la reducerea și mai accentuată a ratei natalității și creând un cerc vicios în care scăderea populației active și îmbătrânirea populației se amplifică reciproc. Nu este de neglijat nici impactul asupra finanțelor publice generat de pierderea investițiilor în educație. Statul român investește resurse semnificative în educația și formarea profesională a tinerilor, însă atunci când aceștia aleg să părăsească țara, se pierd aceste investiții, deoarece resursele investite nu se mai transformă în beneficii economice și sociale pentru România.
Se ridică astfel întrebarea: poate declinul demografic să conducă la o criză financiară? În condițiile în care cel mai important factor de producție este reprezentat, în teoriile economice clasice, de „muncă”, fără de care resursele, fie ele naturale, financiare sau tehnologice, nu pot fi valorificate pentru producerea de bunuri sau servicii, răspunsul pare a fi unul pozitiv. Scăderea productivității se traduce în contracția Produsului Intern Brut pe cap de locuitor și, implicit, în reducerea bugetului pentru serviciile esențiale și, apoi, în diminuarea nivelului de trai al cetățenilor. Toate acestea sunt completate de creșterea costurilor pentru serviciile de asistență, în condițiile unei îmbătrâniri a populației. Pentru a contracara aceste efecte negative, sunt necesare politici care să încurajeze creșterea natalității și să sprijine familiile în nașterea și creșterea copiilor în România. Aceste politici ar putea include stimulente financiare pentru familiile care au copii, servicii de îngrijire a copiilor accesibile și de înaltă calitate, precum și măsuri pentru a sprijini echilibrul între viața profesională și cea personală pentru părinți. Să nu uităm că forța de muncă reprezintă factorul de producție activ, determinant pentru înregistrarea unui progres economic sustenabil. De aceea, investițiile în educație și formare profesională pentru a se asigura că populația activă rămâne competitivă și adaptată la schimbările din piața muncii ar trebui să fie prioritare.
- În jurul anilor 2023-2025, studiile arată că rata fertilității globale a scăzut sub nivelul de înlocuire pe plan mondial, iar efectele asupra economiilor naționale includ presiuni asupra finanțelor publice, reforme ale pensiilor și adaptări ale politicilor de ocupare.
- Filonul de politică economică necesar pentru contracararea scăderii natalității include stimulente financiare, servicii de îngrijire a copiilor și politici de echilibru între viața profesională și cea personală.
- Exodul creierelor agravează dificultățile demografice prin reducerea investițiilor în educație, pierderea capacității de inovare și scăderea veniturilor fiscale, ceea ce poate amplifica sărările în bugete și serviciile publice.
În perioada discutată, există și perspective de referință internațională: estimări ale ONU pentru populația României și proiecții privind natalitatea sub nivelul de înlocuire, alături de observații despre creșterea ponderii populației peste 65 de ani. În același timp, discuțiile despre fertilitate includ interpretări diferite ale datelor, scenariile ONU privind fertilitatea scăzută, medie sau ridicată, și posibilele implicații economice la nivel global. Studiile recente relevă că rata totală de fertilitate variază între regiuni, dar tendința de scădere este rapidă, iar efectele pe termen lung asupra finanțelor publice și echilibrului social sunt extinse.
Un aspect critic este generarea unei înțelegeri comune despre „nivelul de înlocuire” și despre diferențele dintre fertilitatea totală și fertilitatea completă, iar discuțiile includ și exemple concrete: SUA are în jur de 1,57 copii pe femeie, Guatemala a scăzut de la 3,9 în 2006-2007 la aproximativ 1,9 în 2023, iar în Africa de Nord și Orientul Mijlociu multe țări înregistrează scăderi rapide ale fertilității, inclusiv Maroc, Tunisia și Egipt. Într-un context mai amplu, predicțiile privind schimbările demografice globale necesită prudență și actualizări dedicate datelor, însă tendința de scădere sub nivelul de înlocuire este confirmată de multiple surse, inclusiv publicațiile științifice precum The Lancet.
Consecințe economice ale scăderii fertilității și de ce contează politicile pro-natalitate
Scăderea fertilității afectează direct dinamica forței de muncă, ceea ce poate reduce Produsul Intern Brut pe cap de locuitor, crește costurile serviciilor pentru îngrijire a persoanelor vârstnice și pune presiune pe bugetele publice. În același timp, investițiile în educație și formare profesională capătă o importanță strategică pentru a menține competitivitatea economiei într-un context de îmbătrânire a populației. Politicile publice eficiente ar trebui să combine stimulente financiare, servicii de îngrijire a copiilor, acces facil la educație și programe de echilibru între muncă și familie pentru a susține nașterea copiilor în mod sustenabil.
Pe plan românesc, exodul creierelor și creșterea ponderii populației vârstnice cer transparency în bugete, prioritizarea investițiilor în educație și adaptarea sistemului de pensii la noile realități demografice. În plus, fragmentele legate de comportamente sociale - cum ar fi schimbările în normele de cuplu, întârzierea căsătoriilor și decizia de a avea copii - indică necesitatea unor politici mai flexibile, capabile să răspundă la noile cerințe ale pieței muncii și ale vieții familiale moderne. O abordare holistică poate include sprijin pentru locuințe accesibile, promoții pentru echilibrul profesional și personal, precum și instrumente fiscale favorabile familiilor cu copii.
În concluzie, crearea unui cadru instituțional orientat spre stimularea natalității, împreună cu susținerea creșterii eficiente a economiei și a finanțelor publice, este esențială pentru a asigura atât bunăstarea actualelor generații, cât și perspectiva viitoare a României. Influențele economice nu sunt izolante: dezvoltarea economică poate micșora sau amplifica scăderea fertilității în funcție de politicile adoptate, iar sănătatea financiară a sistemelor de pensii depinde de echilibrul între natalitate, migrație, investiții în educație și productivitatea forței de muncă.
tags: #reducerea #fertilitatii #dezvoltare #economica
Postări populare:
- Caiet de sarcini cu clauza suspensiva: elemente esențiale și practici recomandate
- Caiet de Sarcini: Vânzarea Masei Lemnoase de către Primării
- Beneficiile jucăriilor dansatoare pentru dezvoltarea bebelușului
- Ghidul tau despre caietul de sarcini pentru achizitii servicii si modalitatea de intocmire
- Restructurarea Maternității Bacău