Tahicardia ventriculară este una dintre bolile cardiovasculare comune în prezent, iar primele date despre aceasta au apărut în urmă cu 75 de ani, atunci când specialiștii considerau că această boală are un prognostic nefavorabil. Totuși, mai târziu s-a demonstrat că pacienții care suferă de tahicardie pot să supraviețuiască cu tratamentul potrivit, însă stabilirea acestuia a fost destul de dificilă din cauza cazurilor puține la număr identificate pe atunci. Tahicardia este o afecțiune caracterizată printr-o tulburare de ritm cardiac, termenul medical indicând o frecvență cardiacă de peste 100 de bătăi pe minut. Aritmiile sau mai multe tipuri de ritm cardiac neregulat pot să cauzeze tahicardie. Mai multe tipuri de ritm cardiac neregulat (aritmii) pot provoca tahicardie.
În funcție de tipul tahicardiei, aceasta poate să provoace simptome diverse sau complicații. Desigur, dacă această afecțiune nu este tratată, pot să apară probleme de sănătate grave, cum ar fi insuficiența cardiacă, accident vascular cerebral sau moarte subită cardiacă. Conform studiilor în domeniu, tulburările de ritm cardiac precum tahicardia, pe plan mondial și european, afectează între 0,6 și 1,5% din totalul populației generale. În majoritatea cazurilor, tahicardia nu prezintă simptome sau poate să se manifeste ocazional prin puls crescut. Persoanele care au avut în familie cazuri de tahicardie sau de alte boli cardiovasculare sunt mai predispuse la a dezvolta această afecțiune, pe baza istoricului genetic.
Pulsul mare sau un puls mărit este considerat atunci când ritmul cardiac este în mod constant mai mare de 100, indiferent de activitatea pe care persoana o face, chiar și atunci când ea este în repaus. Un ritm cardiac accelerat poate să semnifice și faptul că mușchiul inimii, miocardul, este afectat de un virus sau de o altă afecțiune ce provoacă acest puls mărit, pentru a ajuta inima să pompeze o cantitate suficientă de sânge în corp. Există câteva metode recomandate pentru a redobândi un ritm cardiac normal, cel puțin pe moment. Desigur, acestea sunt metode care contribuie la revenirea la un ritm cardiac normal atunci când inima bate mai repede, dar există și modalități prin care poți ameliora pe termen lung tahicardia sau alt tip de aritmii.
Cauzele tahicardiei nu pot să fie întotdeauna determinate clar, însă pot să fie foarte multe motive pentru creșterea frecvenței cardiace. De exemplu, atunci când o persoană face exerciții fizice, apare tahicardia sinusală, însă aceasta nu este o boală a inimii, ci o consecință a efortului. Ritmul cardiac normal se situează între 60 și 100 de bătăi pe minut, iar în cazul tahicardiei bătăile inimii depășesc 100 pe minut. În cazul în care o persoană simte că inima bate mult prea repede în mod constant sau în episoade, aceasta trebuie să solicite sprijinul unui medic de specialitate pentru sfaturi specializate și personalizate. De asemenea, se recomandă efectuarea analizelor medicale regulate în cazul în care există istoric familial favorabil tahicardiei, pentru a preveni dezvoltarea bolilor cardiovasculare.
Complicațiile tahicardiei depind de tipul de tahicardie, de prezența altor afecțiuni ale inimii, dar și de durata ritmului cardiac rapid. În sarcină, ritmul cardiac crește cu 25%, așa că tahicardia sinusală nu este un lucru anormal la femeile însărcinate. De cealaltă parte, tahicardia este mai puțin frecventă, fiind prezentă la o scară de aproximativ 2-3/1000. În cazul copiilor, tahicardia este frecventă, însă nu afectează sănătatea - în majoritatea cazurilor. Scopul tratamentului pentru tahicardie este de a încetini ritmul cardiac și de a crește calitatea vieții atunci când există această afecțiune.
Cardioversie - trimiterea de șocuri electrice către inimă prin electrozi plasați pe piept. Intervențiile chirurgicale sunt necesare atunci când tahicardia produce consecințe grave. Medicamentele pentru puls mărit se utilizează pentru a încetini ritmul cardiac și pentru a facilita pomparea unei cantități normale de sânge în corp. Netratată, tahicardia poate să dezvolte complicații și poate conduce la dezvoltarea de cheaguri de sânge care, atunci când ajung la creier, pot să provoace accident vascular cerebral sau deces. Dacă, în trecut, tahicardia era considerată o boală gravă a inimii, în prezent există mai multe metode pentru a trata simptomele și pentru a restabili un ritm cardiac normal. Atât timp cât pacientul se prezintă în timp util la medic, tahicardia poate să fie ținută sub control și tratată corespunzător.
O afecțiune precum tahicardia poate să îți afecteze grav calitatea vieții, așa că atunci când apar primele simptome trebuie să ai în vedere schimbarea stilului de viață pentru a încetini și chiar pentru a stopa evoluția bolii. În cazul în care ești o persoană sedentară, este necesar ca acest lucru să se schimbe pentru a nu lăsa tahicardia să evolueze dramatic. De asemenea, trebuie să ai o dietă echilibrată și să renunți la obiceiurile nesănătoase precum fumatul sau consumul excesiv de alcool. Cele mai bune metode pentru a preveni tahicardia sunt abordarea unui stil de viață sănătos pentru menținerea unei inimi sănătoase și prevenirea bolilor cardiovasculare. De asemenea, dacă o persoană a fost deja diagnosticată cu o boală de inimă, trebuie ca afecțiunea să fie ținută sub control pentru a nu se agrava. Pacienții cu tahicardie trebuie să efectueze controale regulate pentru a ține boala sub control și pentru a ameliora simptomele.
Pentru a evita complicațiile, în cadrul Cardioclinic asigurăm asistență medicală de specialitate, dar și o echipă de specialiști cu ajutorul cărora poți trece mai ușor peste orice problemă de sănătate. Pulsul sau frecventa cardiaca reprezintă unul dintre indicatorii stării de sănătate și este dat de numărul bătăilor inimii pe minut. Pulsul normal variaza de la o persoană la alta, este mai mic atunci când sunteți relaxați și crește când faceți efort. În plus, valorile pulsului pot fi influențate și de starea emoțională. Un puls masurat corect poate semnala unele probleme de sănătate, iar valorile normale difera în funcție de vârstă. Pulsul normal sau frecventa cardiacă normală variaza la adulți între 60 și 100 de batai pe minut, însă atunci când pulsul este mărit (inima bate cu rapiditate), ati putea avea tahicardie. Cand ritmul cardiac este însă prea lent (puls mic), vorbim despre bradicardie.
Cum se măsoară ritmul cardiac și ce înseamnă valorile?
Pulsul este dilatarea ritmica a unei artere, ca urmare a pomparii sangelui de către inima, generate de deschiderea și închiderea aortei, iar valorile sale sunt date de bataile inimii. Pulsul mare sau pulsul mic poate fi simțit cu ușurință atunci când puneți degetele pe anumite puncte de presiune, precum arterele carotide sau artera radiala. Pulsul normal variaza între 60 și 100 bpm la adulti. Sportivii pot avea pulsul în repaus sub 60 bpm. Pentru măsurare, odihnați-vă 5-10 minute înainte, apoi palpați artera radială sau carotida și numărați bătăile timp de 60 de secunde.
Efectuarea unei electrocardiograme (ECG) de repaus este de cele mai multe ori suficientă pentru diagnostic dacă este efectuată în momentul unei valori crescute ale frecvenței cardiace. Dacă palpitațiile nu sunt permanente, se poate recomanda Holter ECG (24-72 ore) sau monitorizarea cu un dispozitiv implantabil de tip loop recorder pentru monitorizare pe termen lung. Monitorizarea ritmului cardiac pe termen lung este utilă în fibrilația atrială sau în suspiciunea de aritmii intermitente. Investigațiile pot include electrocardiograma, ecografia cardiacă, teste de efort, RMN, coronarografie și analize de sânge pentru factorii de risc (profil lipidic, glicemie, fier, potasiu etc.).
Înțelegerea aritmiilor
Valorile normale ale pulsului în funcție de vârstă
Valoarea normală a pulsului în repaus variază între 60 și 100 bpm pentru adulți. La copii, pulsul este în general mai rapid: nou-născuți 100-160 bpm, sugari 90-160 bpm, copii 1-10 ani 70-110 bpm, adolescenți 60-105 bpm. Sportivii pot avea un puls în repaus de 40-60 bpm. La vârstnici, valorile pot varia în funcție de starea de sănătate și comorbidități, dar în intervalul general de 60-100 bpm rămân în limite sigure dacă nu există simptome asociate.
Când pulsul este prea mare? Tahicardia apare când ritmul cardiac în repaus depășește 100 bpm. După exerciții fizice intense, stres sau alcool, cafeină sau droguri pot crește temporar pulsul. Dacă pulsul este constant peste 100 bpm în repaus sau acompaniat de simptome (amețeală, dificultăți de respirație, leșin), este necesar consult medical. Dacă pulsul este constant scăzut sub 60 bpm în repaus, poate fi bradicardie, care poate fi normală la sportivi, dar poate indica probleme în conducerea electrică a inimii sau hipotiroidie.
Tahicardia: tipuri și semne
Tahicardia este frecvența cardiacă mai mare decât cea normală, peste 100 bpm în repaus. Se poate origina în atrii (tahicardie supraventriculară) sau ventricule (tahicardie ventriculară). Tahicardia sinusală apare ca răspuns la stres, efort, emoții sau disconfort, iar tahicardia supraventriculară poate implica fibrilație atrială, flutter atrial sau TPSV. Tahicardia ventriculară este mai rară, dar poate fi amenințătoare de viață.
Factorii de risc includ istoricul familial de tahicardie, vârsta, sarcina, stresul, fumatul, consumul excesiv de cofeină sau alcool, droguri, boli tiroidiene, anemie, hipertensiune, boli coronariene, miocardite, febră și dezechilibre electrolitice (potasiu, calciu, magneziu). Simptomele pot varia: palpitații, amețeală, oboseală, dificultăți de respirație, arsuri în piept, leșin. Unele forme pot fi asimptomatice, fiind identificate la controale sau holter.
Diagnosticul tahicardiei și tratamentul
Diagnosticul este ghidat de istoricul medical, examenul fizic și teste: EKG, monitor Holter, test de efort, Tilt test, RMN, tromboze și analize de sânge (lipide, glicemie, tiroidă). Tratamentul este adaptat la tipul și cauza tahicardiei: medicamente antiaritmice, beta-blocante, anticoagulante, cardioversie, ablație (radiofrecvență, cryoablație), implantarea de defibrilator sau pacemaker. În plus, modificările stilului de viață, cum ar fi dieta echilibrată, exercițiile regulate, renunțarea la fumat și controlul stresului, contribuie la menținerea ritmului normal. Capacitatea inimii de a pompa sânge este afectată dacă tahicardia este netratată, crescând riscul de complicații cum ar fi cheaguri, AVC sau insuficiență cardiacă.
Monitorizarea ritmului cardiac fetal este o altă zonă importantă pentru sarcină și se poate realiza prin auscultare intermitentă sau monitorizare electronică continuă (EFM). Intervalul normal al ritmului cardiac fetal variază de la 120 la 160 bpm. Tahicardia fetală peste 160 bpm poate indica hipoxia sau infecție, în timp ce bradicardia sub 110 bpm poate semnala suferință fetală sau probleme de oxigenare. Monitorizarea poate implica utilizarea Dopplerului, fetoscopului sau senzorilor abdominali ai mamei. Monitorizarea este o practică obișnuită în vizitele prenatale și în timpul travaliului, cu interpretare efectuată de un specialist în obstetrică.
Activități practice pentru menținerea unui ritm cardiac sănătos
- Exerciții fizice regulate: minim 150 de minute pe săptămână, de intensitate scăzută-moderată, cum ar fi mersul pe jos, înotul sau ciclismul.
- Hidratare adecvată pentru menținerea volumului sanguin.
- Diabetul, anemia, hipertiroidia, hipertensiunea arterială trebuie ținute sub control.
- Alimentație echilibrată, reducerea alcoolului, eliminarea fumatului.
- Gestionarea stresului, somn odihnitor, monitorizarea pulsului cât mai des posibil.
În cazul în care există deja diagnostic de boală cardiacă, este crucial să se țină această afecțiune sub control pentru a preveni agravarea. Pacienții cu tahicardie ar trebui să efectueze controale regulate și să urmeze recomandările medicale pentru a ameliora simptomele și pentru a reduce riscul complicațiilor. Dr. Florin Samuel Barbu, medic specialist cardiologie, subliniază importanța monitorizării pulsului și adaptării stilului de viață pentru menținerea ritmului cardiac în limite normale.
Condiții speciale: sarcina, copii, vârstnici
În timpul sarcinii, volumul sanguin crește cu aproximativ 40-50%, iar inima trebuie să pompeze mai mult sânge, ceea ce duce la o creștere a ritmului cardiac în repaus, în medie cu 10-20 bpm. Aritmiile în timpul sarcinii pot apărea, dar de regulă dispar fără tratament. La copii, tahicardia poate apărea frecvent, dar nu afectează semnificativ sănătatea în majoritatea cazurilor. La sportivi, pulsul în repaus poate fi scăzut, iar aceasta nu este întotdeauna o problemă gravă dacă nu apar simptome.
Este important să nu se ignore simptomele asociate pulsului anormal: amețeală, leșin, durere în piept, dificultăți de respirație, oboseală inexplicabilă sau confuzie mentală. În astfel de situații, consultul cardiologic este esențial pentru stabilirea diagnosticului corect și a planului de tratament adecvat.
tags: #ritm #cardiac #embrion #101 #batai #pe
Postări populare:
- Tratament balnear pentru afecțiuni ginecologice în Sovata
- Pregătirea pentru hemoleucogramă în sarcină: sfaturi utile
- Impactul Mentha pulegium asupra sănătății și avortului
- Manifestările instinctului patern și influența lor asupra copiilor
- Rolul sterilizării în dinamica populației și mediului în România