„Mereu să ne aducem aminte de cei adormiți și să ne rugăm pentru ei!”, spunea Sfântul Paisie Aghioritul, cel mai renumit pentru învățăturile sale spirituale.
Cu siguranță fiecare din noi are cel puțin un suflet drag plecat în lumea celor veșnice. Există iertare după moarte pentru cei adormiți? Sfântul Paisie Aghioritul ne luminează că "Cei adormiți au mai multă nevoie de rugăciune decât cei vii, deoarece pentru cei vii există nădejdea pocăinței."
Biserica ne învață că noi îi putem ajuta pe părinții decedați prin rugăciune și lucrări de caritate. Într-un articol din Ziarul Lumina, Părintele Constantin Ghiță dezbate acest subiect: dacă mai există sau nu iertare după moarte. Acesta menționează că “la slujba Vecerniei din Duminica Pogorârii Duhului Sfânt (Rusaliile) se citesc șapte rugăciuni, dintre care una vorbește lămurit despre posibilitatea iertării păcatelor după moarte. Aceasta este rugăciunea a cincea a „plecării genunchilor”, care ne prezintă icoana unui Dumnezeu care îi poate elibera pe cei din iad pentru rugăciunile celor de pe pământ: „Stăpâne atotțiitorule, Dumnezeule al părinților și Doamne al milei (...) Cel ce măsori anii celor vii și rânduiești ceasul morții, Cel ce duci și scoți din iad (subl.n.); Care şi la acest praznic, cu totul desăvârșit şi mântuitor, ai binevoit a primi rugăciuni de mijlocire pentru cei ţinuţi în iad (subl.n.), dându-ne nouă mari nădejdi că vei trimite uşurare şi mângâiere celor cuprinşi de întristări apăsătoare, auzi-ne pe noi, smeriţii robii Tăi, care ne rugăm Ţie, şi odihneşte sufletele robilor Tăi, celor mai înainte adormiţi, în loc luminat, în loc cu verdeaţă, în loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea; aşază sufletele lor în lăcaşurile drepţilor şi fă-i vrednici de pace şi de iertare” (Molitfelnic, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2013, pp. 111-112).
Așadar, da, există posibilitatea iertării după moarte a unor păcate, pentru cei care nu au fost împotriva Domnului și a Bisericii și nu au săvârșit păcate foarte grave.
Rugăciuni pentru Copiii Pierduți
Multe femei pierd sarcina înainte să știe că sunt gravide, așa încât este dificil să existe o statistică impecabilă cu privire la rata de avort spontan. Însă, cu toate acestea, se estimează că în primul trimestru una din trei sarcini se pierd. Acestora li se adaugă femeile care hotărăsc să pună capăt unei sarcini, din diverse motive.
Trebuie făcută distincția între copiii avortați pentru că au fost măcelăriți de părinți și ginecologi, copiii care au fost avortați pentru că mama, dintr-un motiv sau altul, fără să vrea, a pierdut sarcina, copiii care s-au născut dar au murit nebotezați, copiii care au fost botezați dar au murit de mici - sunt cazuri diferite și responsabilitatea părinților este diferită. În primul caz, avortul dorit, este vorba de crimă cu premeditare.
Dacă nu este un copil avortat, ci pierdut pentru că sarcina s-a oprit din evoluție, omeneste vorbind, aveți dreptate. Creștinește gândind, trebuie ca în asemenea situații să ne întărim cu gândul că acel copil nu este pierdut, ci este un copil câștigat în împărăția Domnului, de a Domnul ca toți să ajungem unde este el acum. Cu siguranță dacă ar trebui să se întoarcă în lumea asta nu ar dori. Unde poate fi mai bine decât în sânul Tatălui, unde este doar iubire și pace? Dacă avem dragoste cu adevărat fără egoism și credință cu adevărat vie în Dumnezeu, durerea aceasta care este de fapt dorul după copilul sau persoana iubită se alinează... și Dumnezeu se "bucură" văzându-ne încrederea în El. A știut Domnul care rânduiește totul din dragoste de ce a rânduit așa!
Rugăciunea Mamei pentru Copilul Pierdut
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, Cel care din iubire pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire Te-ai îmbrăcat în trup, Te-ai răstignit, Te-ai îngropat și prin Crucea Ta ai înnoit firea noastră cea stricată, primește pocăința mea pentru toate păcatele mele! Am păcătuit Doamne la Cer și înaintea Ta, cu cuvântul, cu fapta, cu sufletul, cu trupul și cu cugetul minții mele! Am călcat rânduielile Tale, am omorât pruncii mei, copiii dăruiți de Tine, Dumnezeul meu, nu am ascultat Poruncile Tale și am amânat Bunătatea Ta! Fiindcă a Ta este zidirea, nu mă deznădăjduiesc pentru mântuirea mea și la nemărginita Ta Milostivire îndrăznind, alerg și mă rog Ție Doamne! Întru pocăință dă-mi inimă înfrântă și primește-mă când mă rog și dă-mi gând bun, dă-mi lacrimi și umilință, Doamne, dă-mi Harul Tău, ca să pun început bun! Iartă-mă Doamne pe mine ucigasa de copii nenăscuți! Iartă-mă Doamne, cu umilință și cu pocăință mă rog! Iartă-i Doamne și pe copiii mei care, din cauza mea, nu au văzut lumina zilei, nu s-au bucurat de viața aceasta, atât de dragă mie! Îți mulțumesc Doamne Dumnezeule pentru toate darurile Tale sfinte știute și știute! Te slăvesc și Te iubesc Dumnezeule Preasfânt, Multmilostiv și Preaplin de Iubire!
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor sfinților, miluiește-ne pe noi.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea pentru Copiii Nenăscuți
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Iartă-ne, Doamne, neamul și strămoșii și oprește vina și povara lor să nu curme firul vieții celor zămisliți în pântecele care i-a primit. Iartă-ne și ne împacă cu toți cei neîmpăcați ai noștri. Pruncilor nenăscuți (aici se zic numele care li s-a dat) dă-le, Doamne, odihnă, bucurie și viață în casa veșniciei Tale. Vindecă-ne rănile căderilor noastre și fii cu noi. Că a Ta este împărăția și puterea și mărirea, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Aceasta se zice de 40 de ori în fiecare zi. Apoi seara sau în timpul zilei când se găsește momentul cel mai bun și cel mai potrivit pentru a putea fi liniștiți și netulburați, se zice cu glas Rugăciunea ce urmează, chemarea milostivirii lui D-zeu:
Doamne, Dumnezeul vieții, Ziditorule al firii noastre omenești, ajută-ne și ne iartă greșelile, păcatele, fărădelegile și datoriile noastre și ale neamului în care ne-am născut și pe care l-am moștenit în orice chip. Iartă-ne seminția, vița și părinții, iartă-ne moșii și strămoșii și nu lăsa să vină din ei peste noi vreo rea moștenire sau vreun tribut rămas în orice chip neplătit de ei. Doamne, Tu cunoști amarul care ne doboară. Tu știi sabia cea ascunsă care taie firul vieții și nu-i lasă pe cei zămisliți să se nască. Iar dacă ne-am deschis gura cu păcat și am greșit în vreun chip, iartă-ne. Iar dacă în viclenie a căzut gândul nostru, dacă a fost ademenit și a căzut în grea urare și în blestem, noi Te rugăm, iartă-ne. Iar dacă cineva din neamul nostru sau noi am grăit împotriva cuiva cu limbă vicleană și cu ură l-am înconjurat, și ne-am luptat cu el întru fărădelegi fiind, Doamne, iartă-ne și ne dezleagă de tot blestemul pe care l-a trimis spre noi, cu focul durerii, cu tăria vorbelor aprinse și cu puterea sabiei ucigătoare. În locul iubirii cuiva dacă noi am pus sminteală și amară clevetire, și dacă am nesocotit și am disprețuit pe cel ce se ruga și Te chema în ajutorul său, noi Te rugăm acum să ne ierți și să ne dezlegi de tot blestemul său și de toată puterea cea rea a osândei pe care am chemat-o în acele clipe asupra noastră. Iar dacă am pus împotriva cuiva rele în loc de bune și ură în locul iubirii sale, Părinte, fii cu îndurare și iartă-ne toată răutatea noastră. Scoate-ne din întunecimea ei. Apără-ne de blestemul celui nedreptățit și de osânda fărădelegilor venite peste noi în orice chip. Că glasul cel îndurerat la Tine are ascultare și vorba lui doar de la Tine mai poate avea dezlegare și iertare. Blestemul, de oriunde ar fi și cu orice fel de putere ar veni, Doamne, nu îl lăsa să ne atingă și de puterea lui Tu ne apără. Depărtează-l pe cel păcătos de noi și diavol nu îl lăsa să stea în vreun chip de-a dreapta noastră. Și de ne vei judeca, ridică-ne Tu osânda, iar rugăciunea noastră păzește-o să nu se prefacă în păcat ci fă să se prefacă în iertare, în viață și în har. Zilele noastre să fie mereu de Tine dăruite și înmulțite după buna voință a inimii Tale. Iar de am ajuns ca viața să se stingă întru noi, Doamne, dă-ne scăpare și scoate-ne de sub blestemul greu ce a căzut asupra noastră. Pruncii zămisliți să fie apărați de Tine, iar sabia greului blestem să fie ridicată fără de tributul ei de pe soarta noastră. Amin. Cei ce se vor zămisli să se nască de acum în pace. Să fie pururi binecuvântați și în toate să fie apărați de însăși mâna Ta cea de nebiruit. Și fă, Doamne, să se oprească orice putere potrivnică vieții noastre sau potrivnică vieții celor ce din noi se vor naște. Și fă să se sfârșească cerșitul nostru pe acest pământ, prin spitale și prin laboratoare. Ajută-ne să ajungem la Izvorul cel viu și sănătos al vieții și al împlinirii ei în noi și în neamul nostru. Oprește mâna și puterea ce ar vrea să ne scoată din curțile caselor noastre și tot blestemul care le-a dat putere, stinge-l, Doamne. Oprește, Doamne, cămătarul nevăzut ce vrea să smulgă bucuria vieții noastre. Apără-ne de străinii ce ne pot răpi rodul ostenelilor noastre, și tot blestemul ce i-a adus în calea noastră, Tu, Doamne, îl dezleagă și îl risipește acum și pentru totdeauna. Oprește tot blestemul care face să nu avem moștenitori. Cu brațul Tău cel tare, oprește, Doamne, puterea morții nevăzute ce face să piară copiii înainte de a se naște și nu lăsa ca într-un neam să se stingă cu totul numele și seminția noastră. Iartă-ne fărădelegea părinților și înaintea Ta păcatul mamei noastre să fie pentru totdeauna șters și nimeni să nu poată face vreodată apel la pomenirea lui. Că rugăciunea noastră și necazul nostru înaintea Ta este și puterea blestemului cel greu Ție îți este supusă, și numai Tu o poți lua din viața noastră, din neamul, din seminția, din vița, din numele și din orice moștenire a noastră, pentru ca să rămână în noi vie puterea vieții și pomenirea numelui nostru. Amin. Iar dacă, Doamne, în nebunia minții, noi sau cei pe care-i moștenim, am iubit vreodată blestemul care a venit în vreun chip asupra noastră și nu am voit binecuvântarea, și aceasta s-a îndepărtat de la noi, Tu, Doamne, iartă-ne și scoate-ne acum din jugul greu în care ne-am înjugat. Și dacă noi sau cei pe care îi moștenim, ne-am îmbrăcat vreodată cu blestemul ca și cu o haină, și acesta a intrat ca apa în noi și a pătruns ca untdelemnul în oasele noastre, Tu, Doamne, ajută-ne să ne dezbrăcăm de el și de puterea lui. Atinge-Te de trupul cel de el pătruns și atacat, vindecă toate oasele cele pline de puterea lui și depărtează-l, Doamne, de viața noastră și iartă-ne păcatul cel mare și cutremurător, care a adus acest blestem în noi și vindecă-ne, Doamne, Dumnezeul nostru, cu puterea Ta. Și ne ajută să-l lepădăm de la noi ca și pe o haină ce am îmbrăcat-o și dezleagă-l, Doamne, ca un brâu care ne-a încins și a ucis viața și izvorul ei în noi. Ferește-ne de răsplata celor ce clevetesc pe cel drept înaintea Ta. Păzește-ne de cei ce grăiesc rele împotriva vieții sufletului. Binecuvintează-ne întru toate cele bune ale noastre și fii cu noi. Amin. Amin.
Rugăciuni pentru Sufletele Adormite
O, Preasfântă Doamnă, de Dumnezeu Născătoare, către tine, Preacurată, năzuim. Tu ești cetate tare și mijlocitoarea și acoperământul tuturor celor ce aleargă la tine cu credință și nădejde, ceea ce ești preabinecuvântată. Rugămu-te, ascultă rugăciunea nevrednicilor robilor tăi și solește întotdeauna pentru adormiții robii tăi. Tu pururea mijlocești pentru cei ce te cinstesc pe tine cu dreaptă credință și care aleargă sub Acoperământul tău și ți se roagă cu căldură pentru cei bolnavi, năpăstuiți și întristați.
După Dumnezeu la tine una avem nădejde tare, căci nimeni din cei ce se roagă ție nu iese de la tine fără ajutor, ci primește bucurie, mângâiere și îndulcire. Preasfântă Doamnă, Născătoare de Dumnezeu, roagă pe Fiul tău și Dumnezeul nostru să dăruiască celor adormiți iertare și lăsarea păcatelor; roagă-te, Născătoare de Dumnezeu, căci mult poate rugăciunea Maicii spre bunăvoirea Stăpânului, fiindcă Domnul primește de la tine tot cuvântul pentru iertarea lor.
Așadar, Preasfântă Maică a lui Dumnezeu, primește ale noastre rugăciuni ce le aducem ție din toată inima și din tot sufletul nostru pentru sufletele adormiților robilor tăi (numele celor adormiți). Te rugăm Stăpână, să le ajuți cu îndrăznirea cea de Maică ce o ai către Domnul, ceea ce ești plină de dar. Ajută-le să se îndrepteze înaintea Celui ce șade pe tronul Slavei, ca să nu fie rușinați în fața îngerilor și a tuturor Sfinților, în fața lumii celei de sus și a celor de jos.
O, Preasfântă Doamnă, Împărăteasă și Stăpână, tu ești scara care duci la cer pe cei de pe pământ.
Doamne Dumnezeule, veselește sufletele celor chinuiți în valurile vieții. Mângâie-i pe ei la sânul Tău precum își mângâie o mamă copiii! Tatăl nostru, spune-le Tu lor: „Păcatele vi s-au iertat!”. Primește-i, Doamne, la limanul fericit și liniștit. Deschide-le cămările îngerilor și sfinților!
Tatăl nostru, pe părinții și frații noștri, pe sufletele celor adormiți, învrednicește-i cu veșnica Ta bunătate. Și odihnește sufletele adormiților robilor Tăi! Dăruiește-le lor și nouă împărăția Ta și împărtășirea bunătăților Tale celor negrăite și veșnice și desfătarea vieții Tale celei nesfârșite și fericite.
Că Tu ești Învierea și odihna adormiților robilor Tăi (se rostesc numele), Hristoase, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Preasfântului și Bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce stăpânești peste cei morți și peste cei vii, Care dai hrană celor flămânzi și îmbrăcăminte celor goi, binecuvântează hainele acestea ca să le poarte cei ce le vor îmbrăca, iar pe adormitul robul Tău (N), îmbracă‑l în veșmântul nestricăciunii și în haină înfrumusețată cu lumină și‑l așază în locaşul Tău, ca să se bucure în veci întru desfătarea bunătăților Tale și întru odihnă.
Binecuvântează, Doamne, și celelalte lucruri câte se vor mai împărți pentru adormitul robul Tău (N), ca să-i fie lui de pomenire și spre iertarea păcatelor.
Dăruiește, Doamne, sănătate și celor ce vor purta aceste daruri de haine, spre pomenirea numelui adormitului.
Dăruiește și adormitului răspuns bun la înfricoșătoare judecata Ta; ușurează‑l, Doamne, de păcatele ce a făcut cu lucrul, cu cuvântul sau cu gândul.
Că numai Tu singur ești fără de păcat, Hristoase Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Rugăciune pentru Sufletul Adormitului
Doamne, Iisuse Hristoase, Cel ce vrei ca toți oamenii să se mântuiască și nimeni să nu piară și Căruia totdeauna cu nădejde de îndurare ne rugăm, Cel ce Însuți cu glasul Tău cel dumnezeiesc ai zis: „Orice veți cere de la Tatăl în numele Meu, va fi vouă”, cu inimă umilită și cu lacrimi fierbinți căzând înaintea Ta, mă rog ca, și pentru numele Tău cel sfânt, în ceasul sfârșitului vieții mele să-mi dai minte întreagă, cunoștință adevărată, mustrare cugetului pentru păcatele vieții mele, cu care Te-am mâniat, și dăruiește-mi Dumnezeule credință, nădejde și iubire neschimbată, ca astfel cu inima curată să pot grăi către Tine, Doamne: „În mâinile Tale îmi dau sufletul”, Cel ce ești binecuvântat în veci.
Slăvindu-Te, Te slăvesc pe Tine, Doamne, că ai căutat spre smerenia mea și nu m-ai dat în mâinile vrăjmașilor, ci ai mântuit din nevoie sufletul meu. Și acum, Stăpâne, să mă acopere pe mine mâna Ta și să vină peste mine mila Ta, că s-a tulburat sufletul meu și amarnic îi este să iasă din netrebnicul și întinatul meu trup. Ca nu cumva vicleanul sfat al celui potrivnic să-l întâmpine și să-l poticnească întru întuneric, pentru păcatele cele făcute de mine, cu neștiința și cu știința, în viața aceasta. Milostiv fii mie, Stăpâne, și să nu vadă sufletul meu întunecatul chip al viclenilor diavoli; ci să-l ia îngerii Tăi cei străluciți și luminați. Iar când mă vei judeca, să nu mă apuce mâna stăpânitorului acestei lumi, ca să mă surpe pe mine, păcătosul, în adâncul iadului, ci stai întru mine și-mi fii mântuitor și sprijinitor, pentru că chinurile acestea trupești veselie sunt robilor Tăi. Miluiește, Doamne, sufletul meu cel întinat cu patimile acestei vieți și, prin pocăință și mărturisire, curat pe el îl primește, că binecuvântat ești în vecii vecilor.
Stăpâne, Doamne, Cel Preacurat și Ziditor a toată făptura, Care pentru iubirea Ta de oameni ai prefăcut coasta strămoșului Adam întru femeie și i-ai binecuvântat și ai zis: "Creșteți și vă înmulțiți și stăpâniți pământul", și pe amândoi i-ai arătat un trup, iar cei pe care i-a însoțit Dumnezeu, omul să nu-i despartă, caută din cer, Preabunule Părinte, și vezi jalea și durerea ce au năpădit inima și sufletul meu ce se vede astăzi despărțit de ființa pe care Tu, Doamne, mi-ai dat-o să-mi fie soț (soție) și sprijin în această viață. Îndură-Te de mine, mult-Milostive Doamne, în acest ceas greu pentru sufletul meu!
Așa, Doamne, primește sufletul robului Tău (roabei Tale) în locașul sfinților Tăi, întru împărăția Ta cea veșnică, spre care se nevoiește sufletul meu și întru care nădăjduiește a se învrednici la vremea când vei chema și duhul meu la Tine, pentru ca acolo sufletele noastre întâlnindu-se și împreună aflându-se, să laude și să preamărească întrutot sfânt numele Tău: al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Însuți, întrutot Bunule Stăpâne, caută din ceruri și vezi jalea și durerea ce mi-au cuprins astăzi inima și sufletul. Ascultă, milostive Stăpâne, glasul îndurerat al fiului, pe carele tatăl său (mama sa) l-a povățuit și l-a deprins ca, în restriște și în necazuri, către Tine și cu credința tare să-și ridice ochii și să-și deschidă gura. Milostivește-Te, Doamne, și dă sufletului tatălui meu (mamei mele) odihna cea bună și fă-l pe el (fă-o pe ea) părtaș (părtașă) bunătăților celor veșnice, așezându-l (o) cu drepții în curțile Tale, că binecuvântat și preaslăvit ești în vecii vecilor.
Stăpâne, Doamne, Dumnezeul meu Cel milostiv și Preabun! Cel ce ai auzit oarecând glasul de durere al robului Tău lacob, care jelind pe fiul său Iosif zicea: "plângând mă voi coborî în locuința morților la fiul meu". Tu însuți, îndură-te Doamne, Cel ce ai dat mângâiere lui David, împăratul și proorocul, care odinioară se tânguia zicând: "Abesalom, fiul meu, fiul meu Abesalom! mai bine muream eu pentru tine! Eu, pentru tine Abesaloame, fiul meu! Iar dumnezeiescul Tău Fiu și Mântuitorul nostru, din mare milostivire pentru durerea de părinte, a înviat pe fiica lui Iair, pe fiul văduvei din Nain, și cu aceeași milă și îndurare a tămăduit pe fiica femeii cananeence. Dar în fața tainelor nepătrunse pe care numai Tu singur le cunoști, gândul meu se îndreaptă la rugăciunea cea fierbinte pe care, înaintea sfintelor Sale patimi, Ți-a înălțat-o în grădina Ghetsimani iubitul Tău Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos, zicând: "Părinte, de este cu putință, treacă de la Mine acest pahar!". Și, ca și El, plecându-mi capul strig astăzi către Tine: "Doamne, fie voia Ta!". Asemenea, ca și oarecând dreptul Iov la vestea morții fiilor și a fiicelor sale, cu umilință grăiesc și mărturisesc: "Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat". Dă-i Doamne, sufletului său (ei) ușurare și iertare de toate greșalele ce a săvârșit: cu lucrul, cu cuvântul sau cu gândul și îl (o) așează pe el (ea), în locul de fericire veșnică, dimpreună cu sfinții Tăi îngeri, pentru ca acolo, la vremea cea hotărâtă de Tine, să-l (o) pot găsi și împreună să cântăm slava Ta cea necuprinsă. Că Tu ești Dumnezeul milei și al îndurărilor și al iubirii de oameni și Ție slavă și mulțumită și închinare înălțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Stăpâne, Doamne, Dumnezeul meu Cel milostiv și Preabun! Cel ce ai auzit oarecând glasul de durere al robului Tău lacob, care jelind pe fiul său Iosif zicea: "plângând mă voi coborî în locuința morților la fiul meu". Tu însuți, îndură-te Doamne, Cel ce ai dat mângâiere lui David, împăratul și proorocul, care odinioară se tânguia zicând: "Abesalom, fiul meu, fiul meu Abesalom! mai bine muream eu pentru tine! Eu, pentru tine Abesaloame, fiul meu! Iar dumnezeiescul Tău Fiu și Mântuitorul nostru, din mare milostivire pentru durerea de părinte, a înviat pe fiica lui Iair, pe fiul văduvei din Nain, și cu aceeași milă și îndurare a tămăduit pe fiica femeii cananeence. Dar în fața tainelor nepătrunse pe care numai Tu singur le cunoști, gândul meu se îndreaptă la rugăciunea cea fierbinte pe care, înaintea sfintelor Sale patimi, Ți-a înălțat-o în grădina Ghetsimani iubitul Tău Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos, zicând: "Părinte, de este cu putință, treacă de la Mine acest pahar!". Și, ca și El, plecându-mi capul strig astăzi către Tine: "Doamne, fie voia Ta!". Asemenea, ca și oarecând dreptul Iov la vestea morții fiilor și a fiicelor sale, cu umilință grăiesc și mărturisesc: "Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat". Dă-i Doamne, sufletului său (ei) ușurare și iertare de toate greșalele ce a săvârșit: cu lucrul, cu cuvântul sau cu gândul și îl (o) așează pe el (ea), în locul de fericire veșnică, dimpreună cu sfinții Tăi îngeri, pentru ca acolo, la vremea cea hotărâtă de Tine, să-l (o) pot găsi și împreună să cântăm slava Ta cea necuprinsă. Că Tu ești Dumnezeul milei și al îndurărilor și al iubirii de oameni și Ție slavă și mulțumită și închinare înălțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Doamne, Doamne, Creatorule și Ziditorule a toate, Cel ce ai pus în sufletul omenesc puterea dragostei ce leagă inimile apropiate și ne-ai dat nouă, ca pe o sete, trebuința de a ne căuta semeni, spre a ne împărtăși aceleași gânduri și simțiri, însuți Tu, Preabunule Doamne, caută cu îndurare spre durerea grea care-mi frământă astăzi ființa, ca și oarecând durerea care a lovit pe proorocul și împăratul David care, la știrea morții prietenului său Ionatan, astfel jelea: "Munți din Ghilboa! Nici rouă, nici ploaie să nu cadă peste voi! Cum au căzut vitejii în mijlocul luptei ?! Cum a murit Ionatan pe dealurile tale, mă doare de tine, frate Ionatane! Ascultă Doamne, rugăciunea pe care eu, smeritul, Ți-o înalț din inimă curată, dar frântă de durere, precum ai ascultat rugăciunea Fiului Tău și Mântuitorului nostru.