Background. Multiple studies emphasizează consecinţele naşterii vaginale asupra planşeului pelvic, însă sarcina în sine reprezintă un factor de risc pentru apariţia tulburărilor de statică pelvică.
Introducere
Introducere. Multiple studii subliniază consecinţele naşterii vaginale asupra planşeului pelvic, însă sarcina în sine reprezintă un factor de risc pentru apariţia tulburărilor de statică pelvică.
Material şi metodă
Material şi metodă. Review al literaturii de specialitate, studiind articolele publicate în bazele de date PubMed şi Cochrane între anii 1980 şi 2010.
Rezultate
Rezultate. Prevalenţa incontinenţei urinare (IU) se corelează cu paritatea şi cu modalitatea de asistare a naşterii pe cale vaginală. Deşi naşterea reprezintă un factor de risc independent pentru apariţia IU, sarcina are un rol important în fiziopatologia sa. IU, pe parcursul gestaţiei, este considerată un factor predictiv pentru apariţia ulterioară a IU. Afectarea nervilor şi muşchilor pelvini în timpul naşterii creşte riscul de retenţie urinară în post-partum, efectul analgeziei peridurale fiind controversat. În timpul sarcinii, influenţele hormonale determină relaxarea sistemelor de susţinere utero-vaginale având ca efect apariţia prolapsului uterin, gradul său crescând în trimestrul III.
Rezultate (continuare). Incontinenţa fecală apărută post-partum prezintă ca factori de risc laceraţiile sfincterului anal extern şi/sau intern care au o incidenţă maximă la prima naştere vaginală şi respectiv neuropatia pudendală, care este puternic asociată cu multiparitatea. În timpul travaliului, traumatismele muşchilor pelvini creşte riscul de neuropatii şi de leziuni ale sfincterului anal. Debutul IU în timpul sarcinii poate reprezenta un predictor pentru evoluţia IU post-partum.
Discuţii. Dintre factorii de profilaxie ai tulburărilor perineale postpartum enumerăm evitarea naşterii instrumentale prin forceps, diagosticul corect al disproporţiei cefalo-pelvine şi limitarea duratei fazei a II-a active a travaliului. Analizele urodinamice în timpul sarcinii sunt reduse, însă la paciente continentă s-a observat creşterea lungimii funcţionale a uretrei şi a presiunii maxime de închidere uretrală, mecanisme de protecţie a continenţei. Rezultatele studiilor indică faptul că traumatisme perineale în timpul naşterii nu pot fi complet separate de efectele sarcinii asupra planşeului pelvin.
Concluzii. Majoritatea disfuncţiilor planşeului pelvic apar ca urmare a primei naşteri vaginală. Prima naştere are cel mai mare impact asupra staticii pelvice, traumatismul obstetrical acţionând asupra axelor urinara, sexuală şi anală. În plus, s-a demonstrat că IU pe parcursul gestaţiei este un factor predictiv pentru apariţia IU ulterior. Se evidenţiază că epiziotomia nu aduce avantaje în reducerea dispareuniei sau a incontinenţei urinare postpartum, iar utilizarea naşterii cezareene poate reduce unele riscuri postpartum, dar nu elimină complet tulburările de planşeu pelvin.
Informaţii suplimentare. Dintre factorii predispozanţi pentru tulburările sfincterine postpartum menţionăm multiparitatea, naşterea instrumentală, epiziotomia, analgezia epidurală, prelungirea fazei a II-a a travaliului, macrosomia, vârsta maternă peste 30 de ani, distocia de umeri, prelungirea travaliului şi circumferinţa craniană fetală crescută. Multiparitatea poate creşte riscul neuropatiei pudendale prin lezarea repetată a inervaţiei pelvine. Epiziotomia, deşi scade incidenţa leziunilor perineale anterior, este asociată cu laceraţii oculte ale sfincterului anal şi cu o contracţie musculară post-partum diminuată. Reeducarea perineului după naştere poate porni la 6-8 săptămâni şi poate implica trei modalităţi: manuală, electrică şi biofeedback-ul, iar Kegel poate fi utilizat în continuare acasă, împreună cu masajul perineal.
Rolul perineului în sarcină
Perineul este o structură musculară a bazinului care susţine intestinul gros, vezica urinară şi uterul. În timpul sarcinii, uterusul creşte, exercitând presiune asupra organelor din jur, iar tensiunea asupra perineului creşte, determinând slăbirea musculaturii. În timpul expulziei pot apărea rupturi ale perineului, iar epiziotomia poate fi necesară în unele cazuri.
Exerciţii pentru perineu în sarcină
Exerciţii Kegel. Există 3 tipuri: Kegel simplu, Kegel extins, Kegel „ascensor”. Identificarea muşchiului perineului se poate face ţinând jetul de urină pentru a simţi muşchiul implicat. Practicarea poate fi făcută oriunde, inclusiv acasă, în timp ce găteşti sau te uiţi la televizor. Repetarea zilnică ajută la tonifierea muşchilor perineali şi poate preveni fisurile în timpul expulziei.
Masajul perineal. Recomandat în a 34-a săptămână de sarcină şi poate fi efectuat de moasă sau de mamă cu instrucţiuni clare. Masajul relaxează perineul, creşte rezistenţa la durere şi poate reduce riscul de ruptură sau necesitatea epiziotomiei în timpul naşterii. Paşi descrişi pentru masaj includ pregătirea, identificarea zonei, aplicaţia de ulei şi executarea mişcărilor în formă de U, cu relaxare şi control al timpului.
Perineul în timpul naşterii: epiziotomie, naştere hands-on şi protecţia perineului
Epiziotomia poate fi folosită în unele spitale; este recomandat să discuţi cu personalul spitalului pentru a evita această procedură dacă este posibil. Protecţia manuală a perineului în timpul naşterii poate preveni rupturi, însă deciziile depind de evoluţia travaliului. Moaşa monitorizează perineul pentru a asigura o trecere sigură a capului copilului, iar deciziile despre incizie trebuie să fie motivate de condiţiile travaliului.
S1.Ep54: Simptomele de naştere | Când să merg la spital ? | Contracțiile | Ruperea apei | Urgențe
Schimbări fiziologice în timpul sarcinii care afectează planşeul pelvin
Pe lângă perineu, sarcina influenţează sistemul cardio-vascular, respirator, renal şi hormonal, ceea ce poate modifica în mod semnificativ greutatea, poziţia şi funcţionarea organelor pelvine. În timpul sarcinii, volumul de sânge creşte (apropo de la 4000 ml la aproximativ 5300-5500 ml), tensiunea arterială poate varia, iar diafragma se deplasează în sus, dar volumul pulmonar creşte datorită expansiunii toracice. Rinichii lucrează la o capacitate sporită pentru a elimina produsele metabolice ale gravidei şi ale fătului. Există, de asemenea, modificări gastrointestinale, uterul se poate deplasa către dreapta sau stânga, iar forţa perineului este influenţată de greutatea în creştere a fătului şi de relaxarea ligamentelor.
Beneficii potenţiale ale sarcinii pentru organism
Dincolo de riscuri, sarcina poate aduce beneficii precum reducerea riscului pentru anumite forme de cancer mamar, ovarian şi endometrial, precum şi posibile efecte benefice asupra sănătăţii cardiovasculare şi a oaselor. Există studii care sugerează o legătură între numărul de sarcini, hormonalitatea asociată şi riscurile de cancer, precum şi posibile efecte asupra riscului de demenţă. Cu toate acestea, aceste secţiuni necesită analiză atentă şi confirmare în contexte clinic actuale.
Cote şi date utile din studii despre IU şi naştere
- Studiile arată că prevalenţa IU este mai mare la femeile cu naştere vaginală faţă de cezariană, însă predispoziţia pentru IU de efort vs. imperiozitate poate varia în funcţie de grupuri.
- Analiza Rortveit (2003) la 15.307 femei: nulipare 10%, cezariană 15,8%, cel puţin o naştere vaginală 24,2%.
- Farrell (2001): IU la 6 luni postpartum, 10% după cezariană vs. 22% după naştere vaginală.
- Studiile electromiografice indică revenire progresivă a tonusului planşeului după naştere, cu cele mai bune rezultate după cezariană, urmate de perineu intact, lacerări grad I, lacerări grad II/III, epiziotomie.
Concluzii
Concluzie. Majoritatea disfuncţiilor planşeului pelvic apar ca urmare a primei naşteri vaginale. Sarcina în sine reprezintă un factor de risc pentru tulburările de statică pelvică, dar naşterea vaginală poate agrava aceste efecte. Primele naşteri au cel mai mare impact asupra axelor perineale (urinară, sexuală, anală). Măsurile de profilaxie includ evitarea naşterii instrumentale sistematice, diagnostic corect al disproporţiei cefalo-pelvine şi limitarea fazei a II-a active a travaliului. Reeducarea perineului, exerciţiile Kegel, masajul perineal şi protecţia perineului în timpul naşterii pot reduce semnificativ riscul de rupturi şi de tulburări postpartum.
Semnificaţii practice pentru viitoarele mame
- Planificarea naşterii fără epiziotomie systematică, în timp ce se colaborează cu moaşa pentru protecţia perineului.
- Începutul programului de retonifiere a perineului la 6-8 săptămâni postpartum, dacă este necesar, cu opţiuni de terapie manuală, electrică sau biofeedback.
- Includerea exerciţiilor Kegel în rutina zilnică a femeilor însărcinate pentru tonifierea perineului şi reducerea riscurilor de rupturi.
tags: #sarcina #in #sine #poate #afecta #intreg