Perioada școlarizării reprezintă, pentru fiecare individ, acea etapă în dezvoltarea proprie în care se pun bazele principalelor achiziții în domeniul cognitiv, emoțional, intelectual și social. În această perioadă, fiecare elev face parte dintr-un grup (clasă) constituit pe baza unor cerințe instituționale, în care sunt atribuite anumite roluri participanților și sunt stabilite diverse raporturi între elevi, dar și între elevi și profesori. Din această perspectivă, clasa de elevi este privită ca un grup social, ca un „ansamblu de indivizi între care există relații bine definite și în care fiecare individ are conștiința apartenenței la grup. Raportându-se la alte grupuri, cel școlar are o serie de particularități, fiind un grup primar: pe de o parte, de inițiere, formare și modelare a unor trăsături de personalitate, a unor comportamente, iar pe de altă parte, de însușire și sistematizare a cunoștințelor și abilităților necesare dezvoltării acestora. Fiind un microgrup, între membrii lui se stabilesc o serie de relații nemijlocite.
Astfel, interacțiunea directă, față în față reprezintă caracteristica fundamentală a unui grup școlar. Ea schimbă comportamentele celor care intră în contact în funcție de gradul diferit de determinare, de felul interacțiunii dintre membrii grupului și de mijloacele de realizare. (Mielu Zlate) De aceea, în urma acestei interacțiuni se vor stabili scopurile și motivele grupului respectiv, dar și structura acestuia. Existența și progresul grupului sunt date tocmai de existența acestor scopuri ce vizează întreg procesul instructiv educativ și care sunt prestabilite de către școală. În ceea ce privește structura grupului școlar, aceasta este organizată de către persoane din exterior și impusă, concretizându-se prin atribuirea de roluri diverșilor participanți ai grupului.
În faza inițială a constituirii colectivului de elevi există o perioadă de acomodare, de cunoștere, de incertitudine. Fiecare elev aduce cu sine o serie de resurse ce vor contribui la poziționarea sa în cadrul grupului: cunoștințele acumulate până la momentul respectiv, percepția sa despre apartenența la un grup, experiența anterioară aferentă grupurilor din care a făcut parte, gradul de socializare, disponibilitatea de care dă dovadă în stabilirea de noi relații, particularitățile psiho-comportamentale. Pe măsură ce membrii încep să se cunoască între ei, apare și investirea acestora în diferite funcții sau responsabilități cu scopul declarat de atingere a obiectivelor propuse la nivelul grupului. Se diferențiază două tipuri de lideri: formali sau oficiali și lideri informali.
Cei din prima categorie sunt investiți de către ceilalți elevi cu acordul profesorilor și au rol în reglarea relațiilor dintre colegi și în reprezentarea clasei în relațiile cu cadrele didactice. Liderii informali apar în urma relațiilor intersubiective, preferențiale din cadrul colectivului, bazate pe legături de simpatie, antipatie sau indiferență. În realizarea unui climat adecvat în interiorul colectivului de elevi, un rol determinant îl are gradul de coeziune existent la nivelul grupului respectiv. Unitatea este dată de mai mulți factori precum: gradul de cunoaștere reciprocă, nivelul de toleranță, înțelegere și empatie al fiecărui membru față de colegi, stilul de conducere adoptat de către profesori, implicarea în activitățile școlare și extrașcolare realizate, încurajarea inițiativelor și discutarea acestora la nivelul grupului, existența și respectarea unor norme după care sunt evaluate comportamentele individuale, dar și de grup. Este indicat ca la preluarea unui colectiv de elevi, fiecare profesor diriginte să își întocmească un plan cu anumite obiective specifice pe care să le urmărească în dezvoltarea personală a elevilor săi. Iar în cadrul orelor de consiliere să desfășoare activități care să inițieze, dezvolte și să întărească comportamentele scontate. Ascultarea cu atenție a elevilor sau „punerea la curent”.
Cooperarea la nivelul grupului școlar este necesară în dezvoltarea intelectuală și socială a elevilor, împletindu-se astfel armonios exercițiul individual cu cel al interacțiunii de grup. Metode prin care să implicați copiii în activități, să-i numești, să formezi echipe și să împarți sarcini sunt prezentate în diverse experiențe didactice. Descoperi mai întâi ce îi determină pe elevi să evite să își asume responsabilități. Vorbește cu ei, încurajează-i. Poate unii sunt timizi și se tem să vorbească în fața clasei. Poate simt că nu au destul timp să caute informații suplimentare despre un anume subiect. Poate nu le pasionează tema propusă. O metodă eficientă este să oferiți sarcini în mod voluntar, nu doar impuse. Benevolatul aduce numai câștiguri. Copiii își pot alege sarcini care le plac, se pot implica în proiecte care îi pasionează.
O modalitate amuzantă de a impărți sarcini este metoda potrivirilor, ce poate fi realizată prin diverse variante: de la alegerea partenerilor de bancă sau prietenilor până la generarea unor teme specifice (exemplu: toate persoanele născute în februarie), apoi se atribuie subiecte concrete. În plus, poți interveni prin organizare de echipe cu lider, sau inferințe despre roluri precum Reporter, Organizator etc., cu rotație pentru a permite tuturor să experimenteze funcții diferite. Este recomandat să începi cu roluri simple, să observi elevii și să atribui treptat responsabilități mai complexe. Un prim element de evaluare este feedback-ul după activități, pentru a clarifica ce a funcționat. Așa se poate construi în mod natural o dinamică de cooperare în clasă.
Formarea ca învățătoare, în urma absolvirii unei școli normale, continuă cu studii universitare în sociologie, precum și cu mastere în management strategic al organizației și practică a asistenței sociale centrată pe valori. Această pregătire contribuie la înțelegerea caracteristicilor clasei de elevi ca grup social, utilă pentru crearea unui climat propice învățării și dezvoltării personalității elevilor. Caracteristicile grupului social al clasei includ: norme, reguli, coeziune, omogenitatea în funcție de vârstă, dezvoltare intelectuală și nivel de pregătire, precum și comunicarea elevi - elevi și elev - cadru didactic, fiecare având particularități specifice. Printre funcțiile grupului clasă se regăsește integrarea, reglementarea relațiilor sociale, socializarea și sancționarea acțiunilor neconforme cu regulile stabilite. Clasa poate avea astfel caracteristici asemănătoare unei mici societăți, în care copiii gândesc, simt și acționează diferit față de situațiile în care ar fi izolați.
- Iancu, S. (2000). Psihologia școlarului - de ce merg elevii încruntați la școală.
- Neculau, A. (2007). Dinamica grupului și a echipei.
- Tucicov-Bogdan, A. (1972). Personalitatea copilului.
- Zlate, M. (1987). Clasa școlară - ca grup psihosocial.
Structura și dinamica grupului clasei pot fi formal precedate de norme prescrise sau emergente din interacțiunile dintre membri. Interacțiunea elev - elev este determinată de pozițiile în clasă și de roluri, în timp ce interacțiunea cadru didactic - elev este reglată de programe, manuale și cerințe, având un caracter prestabilit. Forma principală de realizare a acestei interacțiuni este comunicarea verbală, iar interacțiunea elev - elev se bazează pe relații afective și de prietenie. În psihosociologia grupurilor mici se subliniază importanța interrelațiilor personale în dezvoltarea personalităților, iar creșterea coeziunii în clasă este esențială pentru atașament, cooperare și satisfacția resimțită din muncă comună. Interacțiunile pe parcursul timpului formează norme, coduri, valori și obiceiuri ale grupului, iar relațiile afectiv-simpatetice contribuie la stimularea activității școlare și oferă suport în situații stresante (Iancu, 2000).
Rolul profesorului ca facilitator include planificarea obiectivelor specifice pentru dezvoltarea personală a elevilor, desfășurarea unor activități de consiliere, ascultarea atentă a elevilor, promovarea cooperării în grup și integrarea exersării rolurilor în activități de învățare prin cooperare. În contextul cursurilor de formare și al experiențelor internaționale, cum ar fi cursul de la ICELAND 2019, accentul se pune pe abordarea elevilor cu risc sau defavorizați, pe educația interculturală și pe utilizarea metodelor de învățare prin cooperare, cu roluri clar definite, descrieri ale responsabilităților și rotiri ale rolurilor pentru a crește încrederea elevilor în propriile competențe.
Concluzia acestui parcurs este aceea că în clasa de elevi se poate realiza o „mică societate” orientată spre învățare, în care normele, rolurile și relațiile sunt clar conturate, iar scopurile grupului sunt prestabilite de către instituție. O strategie eficientă este să se combine planuri individuale de dezvoltare cu activități de consiliere în care elevii își asumă responsabilități în mod benevol, ceea ce duce la creșterea coeziunii și a angajamentului față de obiectivele educaționale.
tags: #sarcini #rwguli #in #cadrul #grupului #proiect
Postări populare:
- Informații despre programul de gărzi al Secției de Pediatrie de la Spitalul Municipal Fetești
- Ghid complet despre condițiile de acordare a concediului de risc maternal în România
- Ghidul părinților pentru alegerea unei găleți cu capac potrivite pentru scutece
- Înțelegerea amplasamentului liber de sarcini în proiecte de construcții
- Procedura de înregistrare ca asigurat CASS pentru femei însărcinate fără venituri