Abandonul școlar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea frecventării colii, părăsirea definitivă a sistemului educațional indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obținerii unei calificări sau pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii actului sau ciclului de studii început. Educabilii care abandonează școala sunt cei care din cauza dificultăților de comportament, de natură economică, materială, socio-emoțională se remarcă printr-un absenteism accentuat. Efectele abandonului școlar sunt dramatice și cu un impact negativ major și profund asupra economiei unei țări, dar și asupra unei societăți în general, ca atare acest fenomen trebuie atent abordat și controlat, prin identificarea corectă și realistă a cauzelor care îl determină, prin identificarea și implementarea unor măsuri și programe eficiente de prevenire și combatere a acestei probleme grave cu care se confruntă sistemul de învățământ românesc actual.

Abandonul şcolar este o realitate socială complexă având o multitudine de cauze şi având nevoie, în consecinţă de răspunsuri diversificate. Consolidarea participării la o educaţie şi la servicii de îngrijire de bună calitate a fost recunoscută ca fiind una dintre cele mai eficiente măsuri pentru a asigura un început favorabil în educaţie şi pentru a le dezvolta rezistenţa. Totuşi, este necesară îmbunătăţirea accesului la educaţie şi la serviciile de îngrijire de calitate destinate preşcolarilor. Intervenţia se adresează dificultătilor care apar într-un stadiu precoce şi vizează să le împiedice să provoace o părăsire timpurie a şcolii. Măsurile de intervenţie pot fi axate pe ansamblul şcolii sau instituţiei de formare sau se pot adresa individual elevilor care sunt expuşi riscului de a abandona educaţia sau formarea. Măsurile la nivelul întregii şcoli, vizează să îmbunătăţească climatul şcolar şi crearea de medii de învăţare care oferă sprijin. Sisteme de alertă rapidă şi o mai bună cooperare cu părinţii pot constitui o formă eficientă de a-i ajuta pe elevii expuşi riscurilor. Consilierea elevilor este eficientă în condiţiile în care asistentul social şcolar reuşeşte să câştige încrederea acestora şi ulterior, să identifice nevoile cu care se confruntă. S-a demonstrat că, de cele mai multe ori, abandonul şcolar are la origini cauze de natură familială, fapt care impune intervenţia asistentului social la nivelul familiei sub forma serviciilor de consiliere familială. Acestea pot lua forma unui sprijin financiar sau a altui tip de sprijin. Acestea vizează să contribuie la reintegrarea tinerilor în sistemele tradiţionale de învăţământ sau să ofere o aşa-zisă „a doua şansă”.

Abordările de succes în instituţiile care oferă a doua şansă diferă, prin urmare, în mod considerabil de cele ale şcolilor tradiţionale prin abordarea dificultăţilor întâlnite de elevii din învăţământul general. Foarte importantă este atitudinea familiei în raport cu şcoala. Există şi cazuri în care părinţii încurajează să încalce normele valorilor şcolare prin atitudinea lor faţă de şcoală. Ca forme principale de manifestare a deviaţiei şcolare putem aminti ca fiind mai grave din punct de vedere social şi comportamental: fuga de la şcoală, absenteismul, abandonul şcolar, vandalismul, atitudinea violenta, toxicomania, copiatul şi suicidul. Cunoaşterea acestor atitudini şi identificarea surselor de posibile tensiuni sau blocaje manifestate în raport cu cariera şcolară a tinerilor constituie un factor important în prevenirea abandonurilor. Elevii sunt încurajați şi de atitudinea părinţilor pentru care cartea nu mai reprezintă o prioritate, nici garanţia asigurării unui loc de muncă. Profesorul are , de asemenea, un rol decisiv în formarea conceptului despre şcoală al copiilor. Copiii noştri sunt nevoiţi zi de zi să facă faţă provocărilor, iar în încercările lor de a rezolva problemele din lumea minunată și simplă a copilăriei trebuie să-și găsească locul și manifestarea activă în cadrul școlii și comunităţii responsabile și responsabilizate.

1. 2. 3. Abandonul școlar reprezintă o problemă complexă și alarmantă în sistemul de învățământ, având consecințe semnificative asupra vieții individului și societății în ansamblu. Este esențial să se adopte măsuri eficiente pentru a preveni și combate abandonul școlar, asigurând astfel o educație de calitate și oferind șanse egale de dezvoltare pentru toți elevii. 1. Un mediu școlar inclusiv și suportiv este esențial pentru a preveni abandonul școlar. Este important ca școlile să ofere un climat sigur și prietenos, în care toți elevii să se simtă acceptați și susținuți. Astfel, se pot implementa programe de promovare a valorilor precum respectul, empatia și toleranța. 2. Este important ca școlile să implementeze sisteme eficiente de identificare a problemelor de învățare și comportament în stadii incipiente. Prin evaluări și monitorizare constantă, se pot identifica elevii care se confruntă cu dificultăți și se pot lua măsuri prompte pentru a le oferi sprijinul necesar. 3. Un curriculum relevant și captivant joacă un rol crucial în prevenirea abandonului școlar. Elevii trebuie să aibă o înțelegere clară a modului în care materiile școlare se aplică în viața lor de zi cu zi și în viitorul lor. 4. Colaborarea între școală, familie și comunitate este esențială în lupta împotriva abandonului școlar. Este important ca părinții să fie implicați activ în educația copiilor lor, să fie informați despre importanța școlii și să fie parteneri în procesul de învățare. 5. Pentru a preveni abandonul școlar, este crucial să se asigure accesul la resurse și oportunități egale pentru toți elevii. Asta înseamnă că trebuie să fie disponibile facilități și materiale adecvate, să se acorde sprijin financiar pentru familii defavorizate și să se ofere programe de burse și ajutoare pentru elevii care se confruntă cu dificultăți financiare. 6. Implementarea unui program de mentorat și consiliere în școală poate fi extrem de benefică în prevenirea abandonului școlar. Elevii pot beneficia de suportul unui mentor sau consilier școlar dedicat, care să îi ghideze, să îi motiveze și să le ofere sfaturi în problemele academice și personale. 7. Un alt aspect important în prevenirea abandonului școlar este personalizarea și flexibilitatea învățării. Elevii au nevoi și interese diferite, iar sistemul de învățământ trebuie să ofere opțiuni și modalități variate de învățare pentru a răspunde acestor diferențe. Aceasta poate include programe alternative, cum ar fi învățarea online, învățarea bazată pe proiecte sau stagii de practică în afara școlii. 8. Este important ca școlile să monitorizeze și să evalueze sistematic rezultatele școlare ale elevilor. Aceasta poate ajuta la identificarea timpurie a elevilor care se confruntă cu dificultăți academice și să se ia măsuri imediate pentru a-i sprijini. 9. Educația parentală și implicarea părinților joacă un rol crucial în prevenirea abandonului școlar. Este important ca școlile să ofere programe de educație parentală, prin care să ofere sfaturi și resurse pentru a sprijini părinții în implicarea activă în educația copiilor lor. 10. Pentru a asigura eficiența măsurilor adoptate împotriva abandonului școlar, este importantă monitorizarea și evaluarea lor constantă. Aceasta implică colectarea și analiza datelor relevante privind rata de abandon, participarea și performanța elevilor. Abandonul școlar este o problemă complexă, dar cu adoptarea măsurilor adecvate, poate fi prevenit și combătut eficient. Crearea unui mediu școlar inclusiv și suportiv, intervenția timpurie, curriculumul relevant, colaborarea între școală, familie și comunitate, accesul la resurse și oportunități egale, programul de mentorat și consiliere, personalizarea și flexibilitatea învățării, monitorizarea și evaluarea sistematică, educația parentală și monitorizarea eficacității măsurilor sunt factori cheie în lupta împotriva abandonului școlar.

1. Rumberger, R. W. (2011). Dropping out: Why students drop out of high school and what can be done about it. 2. Tinto, V. (1993). Leaving college: Rethinking the causes and cures of student attrition. 3. Christenson, S. L., & Thurlow, M. L. (2004). School dropout: A problem that needs solutions. 4. Ekstrom, R. B., Goertz, M. E., Pollack, J. M., & Rock, D. A. (1986). Who drops out of high school and why? Findings from a national study. 5. Wilson, S. J., Tanner-Smith, E. E., Lipsey, M. W., Steinka-Fry, K. T., & Morrison, J. Q. (2011). Dropout prevention and intervention programs: Effects on school completion and dropout among school-aged children and youth: A systematic review. 6. Rumberger, R. W., & Lim, S. A. (2008). Why students drop out of school: A review of 25 years of research. 7. Neild, R. C., & Balfanz, R. (2006). Unfulfilled promise: The dimensions and characteristics of Philadelphia’s dropout crisis, 2000-2005. 8. Dynarski, M., Clarke, L., Cobb, B., Finn, J., Rumberger, R., & Smink, J. (2008). Dropout prevention: A practice guide (NCEE #2008-4025). 9. Kearney, C. A., & Graczyk, P. (2013). A response to intervention model to promote school attendance and decrease school absenteeism. 10. Balfanz, R., & Byrnes, V. (2012). The importance of being in school: A report on absenteeism in the nation’s public schools.

Pentru familiile afectate de sărăcie, lipsa posibilităților de a face față cheltuielilor necesare participării școlare expune copiii riscului de abandon școlar. Potrivit cercetării ”Învățământul gratuit costă”, deși legea prevede gratuitatea învățământului public, realitatea ne arată că părinții trebuie să facă față unor cheltuieli strâns legate de școlarizarea copiilor lor. Fie că este vorba de uniformă, manuale alternative, rechizite, fondul clasei și cel al școlii, transportul spre și dinspre școală sau meditații, costurile „ascunse” ale învățământului reprezintă obstacole greu de depășit în calea dreptului la educație al tuturor copiilor, dar mai ales al celor din familii sărace. De asemenea, riscul părăsirii școlii crește și în cazul copiilor ai căror părinți, cu un nivel redus de educație, nu pot să îi sprijine pe copii în efectuarea temelor.

Testele naționale organizate în 2022 cu scopul de a depista problemele timpurii de alfabetizare arată rezultate slabe la învățătura în școlile din România. Rezultatele arată că doar 11% dintre elevii cu vârste cuprinse între 6 și 14 ani sunt cititori fluenți, în timp ce 42% dintre elevi sunt calificați drept „nefuncționali”, ceea ce se apropie de analfabetism. Criza costului vieții a afectat în mod semnificativ categoriile sociale vulnerabile: majoritatea covârșitoare (95%) a familiilor ai căror copii sunt integrați în programele educaționale ale Organizației Salvați Copiii România nu mai pot acoperi nevoile de bază, cum ar fi tratamente medicale, alimente și îmbrăcăminte pentru copii.

Imagine: grafic costuri ascunse ale învățământului

ȘCOALĂ DUPĂ ȘCOALĂ ȘI EDUCAȚIE REMEDIALĂ. Programul de tip Școală după Școală și de Educație Remedială, derulat de Salvați Copiii în centrele educaționale, are ca scop prevenirea abandonului școlar pentru copiii din grupuri vulnerabile. Prin program, copiii sunt sprijiniți la efectuarea temelor de cadre didactice specializate, beneficiază de pregătire suplimentară la materiile la care întâmpină dificultăți și sunt încurajați să participe la activități de timp liber care urmăresc dezvoltarea abilităților de viață independentă.

Din experiența Salvați Copiii, integrarea în programul Școală după Școală are un impact pozitiv clar asupra succesului școlar al copiilor: 92% dintre 272.127 de copii beneficiari au înregistrat progrese școlare; în medie 45% dintre copii au rezultate bune și foarte bune; în medie 20% dintre copii au obținut premii școlare. În cadrul programului, părinții beneficiază de consiliere și servicii sociale, juridice și sprijin material, în funcție de nevoile identificate. Activități de informare și conștientizare cu privire la dreptul copilului la educație se desfășoară în școli, iar specialiștii din instituțiile partenere se implică în grupuri de lucru având ca scop întărirea rețelelor interinstituționale locale care oferă servicii complementare și de calitate copiilor și familiilor.

Infografie: rezultate program Școala după Școală

Începând cu anul 2019 Salvați Copiii România se bucură de sprijinul PEPCO România în dezvoltarea programului de tip Școală după Școală din Petrila, județul Hunedoara. Pentru a veni în sprijinul copiilor din comunități defavorizate, anual, peste 100 de copii beneficiază de sprijin școlar suplimentar, servicii de socializare, consiliere, activități de timp liber și sprijin material pentru accesul la educație. Pachete conținând alimente de bază sunt acordate de două ori pe an familiilor.

Problemele financiare determină mulți părinți din România să ia calea străinătății în încercarea de a oferi copiilor lor un viitor mai bun. De cele mai multe ori, cei mici rămân în grija bunicilor sau a altor rude, iar lipsa figurii paterne sau materne poate afecta dezvoltarea copiilor. Salvați Copiii intervenționează pentru a susține binele copiilor rămași acasă, prin sprijin complex din partea PEPCO România.

O școală pentru fiecare: în perioada noiembrie 2020 - octombrie 2023 Salvati Copiii a dezvoltat șase centre educaționale în patru comunități rurale și două urbane, în cadrul proiectului „O școală pentru fiecare”. Proiectul a beneficiat de un grant de 1.115.141 € din Granturile SEE și Norvegiene. Obiectivul a fost prevenirea abandonului școlar și promovarea incluziunii copiilor în risc de abandon, prin servicii integrate de prevenire și intervenție, inclusiv intervenții asupra părinților și specialiștilor din educație și servicii sociale. Un eveniment de încheiere a proiectului a reunite reprezentanți ai Ministerului Educației și Ambasadei Norvegiei, printre alții.

Metoda pentru prevenirea abandonului şcolar - Litoral TV

Ce includ principalele acorde de prevenire

  • Mediu școlar incluziv și suportiv, climat sigur și prietenos în care elevilor li se oferă sprijin și valori precum respectul, empatia, toleranța.
  • Sisteme de identificare timpurie a problemelor de învățare și comportament, evaluări și monitorizare constante pentru intervenții prompte.
  • Curriculum relevant și captivant, cu aplicarea practică în viața de zi cu zi și în viitor.
  • Colaborarea între școală, familie și comunitate, implicarea activă a părinților și parteneriat în procesul de învățare.
  • Acces la resurse egale: facilități, materiale, sprijin financiar, burse și ajutoare pentru elevii cu dificultăți financiare.
  • Program de mentorat și consiliere în școală, ghidare, motivație și asistență pentru probleme academice și personale.
  • Personalizarea și flexibilitatea învățării: opțiuni variate precum învățarea online, proiect-based learning, stagii de practică.
  • Monitorizarea rezultatelor școlare și evaluarea sistematică pentru identificarea timpurie a elevilor aflați în dificultăți.
  • Educația parentală și implicarea părinților, programe de sprijin și resurse pentru implicarea în educația copiilor.
  • Monitorizarea eficacității măsurilor prin colectarea și analiza datelor despre rata abandonului, participare și performanță.

Abandonul școlar este o problemă complexă, dar cu adoptarea măsurilor adecvate, poate fi prevenit și combătut eficient. Crearea unui mediu școlar incluziv, intervenția timpurie, curriculumul relevant, colaborarea între școală, familie și comunitate, accesul la resurse și oportunități egale, programul de mentorat și consiliere, personalizarea învățării, monitorizarea și evaluarea sistematică, educația parentală și monitorizarea eficacității măsurilor sunt factori cheie în lupta împotriva abandonului școlar.

Referințe notabile pentru practici bazate pe cercetare

  1. Rumberger, R. W. (2011). Dropping out: Why students drop out of high school and what can be done about it.
  2. Tinto, V. (1993). Leaving college: Rethinking the causes and cures of student attrition.
  3. Christenson, S. L., & Thurlow, M. L. (2004). School dropout: A problem that needs solutions.
  4. Ekstrom, R. B., Goertz, M. E., Pollack, J. M., & Rock, D. A. (1986). Who drops out of high school and why? Findings from a national study.
  5. Wilson, S. J., et al. (2011). Dropout prevention and intervention programs: Effects on school completion and dropout among school-aged children and youth: A systematic review.
  6. Rumberger, R. W., & Lim, S. A. (2008). Why students drop out of school: A review of 25 years of research.
  7. Neild, R. C., & Balfanz, R. (2006). Unfulfilled promise: The dimensions and characteristics of Philadelphia’s dropout crisis, 2000-2005.
  8. Dynarski, M., et al. (2008). Dropout prevention: A practice guide (NCEE #2008-4025).
  9. Kearney, C. A., & Graczyk, P. (2013). A response to intervention model to promote school attendance and decrease school absenteeism.
  10. Balfanz, R., & Byrnes, V. (2012). The importance of being in school: A report on absenteeism in the nation’s public schools.

tags: #sarcini #spas #pentru #abandonul #scolar

Postări populare: