Exerciţiul fizic reprezintă acţiunea motrică voluntară - compusă din mişcări special selecţionate - utilizat în cadrul unui proces educaţional organizat, în scopul realizării unor obiective instructiv-educative concrete, în legătură cu educaţia fizică şi cu activitatea sportivă. Exerciţiile fizice efectuate regulat supun în mod obligatoriu organismul la mişcare. În primul rând, se îmbunătăţeşte activitatea inimii. Muşchiul cardiac antrenat prin exerciţii fizice regulate şi de o intensitate crescândă, expulzează la fiecare sistolă mai mult sânge decât inima neantrenată. În al doilea rând, se ameliorează activitatea plămânilor. În timpul efortului fizic, plămânii respiră mai frecvent şi mai amplu, pentru a acoperi necesităţile crescute de oxigen în muşchi. Fără acest antrenament nu se pot efectua activităţi fizice grele, deoarece plămânii nu pot asigura cantitatea de oxigen crescută. Concomitent, prin mişcarea în aer liber se îmbunătăţeşte compoziţia sângelui, creşte numărul globulelor roşii, care ajută la transportul oxigenului; creşte şi numărul unor globule albe care apără organismul de infecţii.
Nu trebuie să uităm influenţa binefăcătoare a exerciţiilor fizice şi a sportului practicat în aer liber asupra sistemului nervos. În creier, schimbul de substanţe nutritive este mai intens decât în celelalte organe. În activitatea sa de coordonare a tuturor proceselor biologice şi psihice, creierul consumă o cantitate mult mai mare de oxigen decât inima sau plămânii, organe care sunt mari consumatoare de oxigen. Gimnastica practicată acasă sau de preferat în aer liber, stă la baza educaţiei fizice. Ea constă în mişcări ale corpului, efectuate astfel pentru a antrena toate grupurile musculare şi toate organele corpului.
Gimnastica de dimineaţă ajută organismul să treacă de la perioada de somn, de inactivitate, la una de activitate, asigurând condiţiile cerute pentru ca schimburile de substanţe la nivelul celulelor şi organelor să se facă în cel mai bun mod. Jocul ca mijloc al educaţiei fizice reprezintă o formă tipică de activitate, fiind un fenomen social. Sportul este un mijloc prin care se poate ajunge la perfecţionare executării unor anumite exerciţii fizice şi la obţinerea unor rezultate maxime în acest sens. Fiecare persoană trebuie ca, pe lângă exerciţiile fizice efectuate zilnic, să practice şi un sport, chiar dacă nu urmăreşte neapărat obţinerea unor rezultate de mare performanţă. Jogging-ul, înotul, voleiul, tenisul etc.
Educația fizică în colectiv
În ţara noastră, domnitorul fanariot Alexandru Ipsilante a fost prima autoritate care şi-a arătat interesul pentru mişcare, pentru educaţia fizică, pentru „educaţia corporală” în şcoli. Mai multe personalităţi româneşti au lucrat la bazele educaţiei fizice în şcoli, dar Spiru Haret a fost cel care a reorganizat întreg sistemul de învăţământ şi a acordat o foarte mare importanţă sportului. Simion Bărnuţiu, marele nostru pedagog, nominalizează câteva mijloace de călire a organismului: „urcatul şi coborâtul, fuga pe întrecute, sărituri în depărtare peste gropi…”, toate acestea întăresc pieptul, membrele şi muşchii.
Toate tipurile de jocuri desfăşurate în afara clasei au drept scop, pe lângă călirea organismului, dezvoltarea armonioasă a tuturor grupelor musculare, creşterea capacităţii intelectuale, crearea bunei dispoziţii. Sportul exercită o influenţă diversă asupra omului, asupra comportamentului său. Mişcarea trebuie să existe în viaţa zilnică a fiecărui individ. Pentru cele mai fragede vârste, începând cu 3 ani, se recomandă activităţile acvatice, dansul sportiv, elemente simple de gimnastică. Toate acestea ca joc şi distracţie. Pe măsură ce cresc copiii pot practica înot, gimnastică, atletism, dansuri, arte marţiale, şi acestea chiar de la 5-6 ani.
În privinţa dezvoltării psihice optime, mişcarea efectuată sub forma unor exerciţii fizice, de tip sportiv, conduce la obţinerea echilibrului psihic, autocontrolului, creşterii aprecierii de sine, dobândirii încrederii în forţele proprii. În grădiniţă, în cadrul activităţilor de educaţie fizică, educatoarea poate pune accentul pe jocuri de mişcare, exerciţii, jocuri şi întreceri sportive, dansuri populare, dansuri tematice, euritmie. De la grupa mijlocie (4-5 ani) copilul are o dezvoltare motrică care îi permite executarea de mişcări izolate, cu diferite segmente ale corpului. La vârsta de 5-6 ani, nevoia de mişcare a copilului devine tot mai mare, în jocurile sale apărând tendinţa de a ridica sau purta obiecte, care-i solicită forţa şi îndemânarea. Acestea sunt exerciţii premergătoare şi pregătitoare pentru diferite sporturi: baschet, fotbal, handbal.
Sportul practicat de la vârstă mică ajută la dezvoltarea creativității, îmbunătățește coordonarea și relația copilului cu alți copii și adulți. Copiii care practică un sport constant sunt mult mai sociabili, comunicativi și disciplinați. Din punct de vedere psihologic și mental, sportul reprezintă o școală bună, care îi învață pe copii cum să-și întărească voința, rezistența și concentrarea, dar și cum să-și controleze stresul și suferința. Sportul le poate oferi copiilor mai multă siguranță, încredere în ei înșiși, autocontrol și independență. Sportul aduce beneficii tuturor, fie copil, fie adult.
Beneficiile educației fizice în școli
Nu este un secret că o activitate fizică adecvată este necesară pentru bunăstarea generală a elevilor. Beneficiile educației fizice în școli includ atât o sănătate fizică sporită, cât și o performanță academică îmbunătățită. Educația fizică este mai mult decât a alerga sau a lovi o minge; ea îi învață pe copii abilități cheie pentru viață, pe lângă îmbunătățirea sănătății și a bunăstării lor.
Promovarea unei mentalități pozitive cu privire la exercițiile fizice de la o vârstă fragedă contribuie la menținerea sănătății copiilor și la maturitate. Studiile arată că elevii care au ore regulate de educație fizică sunt mai predispuși să rămână activi în viața adultă și că această activitate se repercutează în performanțe academice mai bune, disciplină în clasă și reglarea comportamentului.
Educaţia fizică îi motivează pe copii să își extindă abilitățile, deoarece însușirea noțiunilor fundamentale ale unui sport facilitează stăpânirea regulilor unui alt sport. De asemenea, cadrul școlar este ideal pentru a dezvolta responsabilitatea față de propria sănătate și pentru a crește conștiența privind alimentația și impactul dietei asupra performanțelor fizice.
Dezvoltarea abilităților sociale și a încrederii
Educația fizică începută încă din copilăria timpurie demonstrează valoarea cooperării, iar apartenența la o echipă oferă un sentiment de identitate. Profesorii modelează comportamente prosociale, iar copiii dobândesc competențe sociale esențiale: comunicare, colaborare, respect reciproc. Învățarea fundamentelor sporturilor populare facilitează integrarea colegială, iar pasiunea pentru un sport poate deveni o motivație pentru implicare în activități comunitare sau în cariere viitoare din industria sportului.
Stima de sine crește prin jocuri în echipă, roluri asumate în cadrul echipei și recunoaștere din partea antrenorilor sau colegilor. Copiii învață să gestioneze victoriile și înfrângerile cu demnitate, să își seteze obiective și să practice autodisciplina - necesare atât în sport, cât și în alte domenii ale vieții.
Performanțe academice mai bune și autocontrolul în clasă sunt alte beneficii bine documentate ale participării regulate la educație fizică. Elevii devin mai capabili să își regleze comportamentul, să rămână concentrați și să-și canalizeze energia într-un mod constructiv. În concluzie, educația fizică contribuie la o mentalitate orientată spre sănătate, optime cognitive și relații sociale sănătoase.
Îndrumări istorice și personalități ale educației fizice
În istoria educației fizice românești, figuri precum Spiru Haret au reorganizat sistemul de învățământ și au acordat atenție sporita sportului. Simion Bărnuțiu a identificat mijloacele de călire a organismului, iar prezentările și lucrările profesorului Paul Fiedler au contribuit la dezvoltarea metodicii educației fizice și sportive în învățământul superior.
Începând cu etape timpurii ale dezvoltării copiilor, recomandările includ activități acvatice, dansuri sportive și exerciții ușoare de gimnastică, care pot sta la baza pregătirii pentru sporturi precum baschet, fotbal sau handbal. Pe măsură ce copiii cresc, pot include înot, gimnastică, atletism, dansuri și arte marțiale în programul lor, consolidând o bază solidă pentru educația fizică și sportivă, precum și pentru dezvoltarea creativității și sociabilității.
tags: #sarcinile #educatiei #corporale #fizice
Postări populare:
- Gimnastică pentru gravide în Baia Mare - beneficii și recomandări
- Desene animate ale bebelușilor: impactul jocului cu LEGO Duplo asupra dezvoltării copiilor
- Primul pas spre siguranța sarcinii: NIPT cu Prenatal SAFE
- Descoperă ortopedie pediatrică la Dr Pavlov pentru copii până la 18 ani
- Sarcina cu probleme vedeta: cauze și gestionare — factori de risc și prevenție