Fotbalul din prezent este într-o permanentă schimbare din punct de vedere tehnic, tactic și fizic. În fotbalul actual, sarcinile portarului au devenit mult mai complexe. Față de fotbalul din trecut, accentul într-un joc de fotbal actual se pune foarte mult pe construcția jocului.
Evoluția sistemelor de joc
Într-un articol anterior prezentam apariția sistemului cu 3 fundași, pus la punct de celebrul antrenor al tunarilor, Herbert Chapmann și cunoscut de multă lume sub denumirea de WM. Pe 25 noiembrie 1953, stadionul Wembley găzduia celebrul amical Anglia-Ungaria. Gazdele nu au cunoscut gustul înfrângerii pe teren propriu niciodată în istoria lor fotbalistică, iar ”maghiarii magici” veneau la Londra din postură de campioni olimpici. A urmat o lecție de fotbal predată de Gustav Sebeș, antrenorul de atunci al maghiarilor, oaspeții câștigând cu scorul de 6-3, partida intrând definitiv în istoria fotbalului sub denumirea de ”Match of the Century”. Era pentru prima dată când naționala Albionului pierdea un meci pe teren propriu, însă acest rezultat era important și din alt punct de vedere, însemnând decăderea sistemului WM, născut în Marea Britanie.
Naționala Ungariei folosea un sistem nou încă din timpul Turneului Olimpic, desfășurat în 1952 la Helsinki, după ce Sebeș a făcut o inovație. L-a retras pe atacantul central Hidegkuti stabilindu-i totodată sarcini de conducător de joc. În acel moment, un fundaș central al englezilor era tot timpul scos din joc, știind că trebuie să marcheze numărul 9 advers, care de obicei era atacantul central.
Studiind cu atenție sistemul folosit de naționala Ungariei, celebrul antrenor Sepp Herberger a găsit totuși un antidot tactic pentru ofensiva maghiară. Marcaj sever ”om la om”, folosind 4 oameni pe linia defensivă, fiecare dintre ei urmând să ia în primire câte un adversar din linia de atac a maghiarilor. Liebrech și Mai marcaj la Puskas și Kocsis, iar fundașii laterali aveau în grijă extremele Toth și Czibor. Hidegkuti, omul cheie al sistemului gândit de Sebeș a fost luat în primire și anihilat de către mijlocașul Eckel. Acest plan a fost pus în practică la mondialul din 1954, atunci când Germania a câștigat trofeul suprem. Așezarea adoptată de Herberger a însemnat practic trecerea la sistemul cu 4 fundași, tot de atunci urmând ca sistemele de joc să fie exprimate cifric ( 4-2-4 sau 4-3-3).
La turneul din 1962, păstrând o linie de 4 fundași, brazilienii au surprins prin noua așezare folosită. Zagalo a fost retras din poziția de extremă în linia de mijloc alături de Didi și Zito, acel clasic pe atunci 4-2-4 devenind 4-3-3. Datorită acestei așezări cu 4 fundași, fotbalul intra pe făgașul unei defensive accentuate, mai ales cel european. E perioada în care își face apariția și celebrul ”catenaccio”, având ca exponent principal Inter-ul lui Helenio Herrera. Pe lângă cei 4 jucători din defensivă, Helenio mai pune în spatele lor un om, numit libero, care avea datoria să ”măture” tot ce trecea de zidul din fața sa. Cu această așezare, 1-4-3-2, Inter învinge la Viena, în finala CCE din 1964, pe Real Madrid adepta încă a unui sistem asemănător celui cu 3 fundași.
Sistemul 4-2-3-1: Versatilitate și echilibru
Sistemul 4-2-3-1 este unul dintre cele mai răspândite și versatile sisteme tactice din fotbalul modern. Folosit de echipe de top și preferat de mulți antrenori, acest sistem oferă un echilibru ideal între siguranța defensivă și forța ofensivă.
Avantaje ale sistemului 4-2-3-1:
- Dublul pivot oferă protecție apărării, dar și opțiuni pentru construcția ofensivă.
- Având trei mijlocași centrali, echipa domină mijlocul terenului.
Dezavantaje ale sistemului 4-2-3-1:
- Dacă mijlocașii laterali nu revin rapid, fundașii laterali pot fi expuși.
- Atacantul central poate fi lipsit de susținere dacă echipa nu urcă blocul ofensiv în mod organizat.
4-2-3-1 este un sistem versatil, echilibrat și potrivit pentru multe tipuri de adversari. Este ideal pentru echipe care doresc să controleze jocul prin posesie, dar care au nevoie și de siguranță defensivă.
Este un sistem de joc european ce implică utilizarea a 4 module, nu 3 cum fusesem obișnuiți anterior. În fotbalul modern, prima echipă care a folosit acest sistem 1-4-2-3-1 a fost Celta Vigo, astăzi, acest sistem fiind folosit în toată lumea, dar, cu predilecție în Spania, Germania și Franța. Așezarea dă senzația unui sistem defensiv, dar nu este cazul, acesta fiind un sistem extrem de flexibil. Acesta poate fi folosit împotriva tuturor celorlalte sisteme de joc, plusul acestui sistem se află în dispunerea de la mijlocul terenului plus fundașii laterali.
Rolurile cheie în sistemul 4-2-3-1
Două dintre pozițiile cheie ale acestui sistem sunt: tradiționalul nr. 6 (mijlocașul defensiv) și nr. 9 (vârful împins).
Fundașii laterali: Motorul construcției ofensive
Acești fundași laterali trebuie să aibă un potențial ridicat de efort, nivelul pregătirii fizice al acestora trebuie să fie optim, deoarece aceștia sunt primii inițiatori ai atacului. Aceștia înaintează cu mingea la picior fiind primul nod al construcției, dar în același timp trebuie să se și replieze rapid atunci când se pierde posesia mingii. Consider că postul de fundaș lateral evoluează permanent, devine mai complex, aceștia sunt extreme pe faza de atac. Nu mai este de ajuns doar să se apere, ca fundaș lateral trebuie să contribui și la construcție și este totodată, soluția de pasă atunci când jocul este aglomerat. Atunci când fundașii laterali proprii sunt foarte avansați, trebuie create mecanisme de compensare pentru a împiedica adversarul să joace rapid în spatele lor.
Mijlocașii defensivi: Liantul dintre linii
Mijlocașii defensivi trebuie să posede abilități bune de pasare, să rămână calmi în momentul în care controlează mingea, fiind liantul dintre apărare și atac. Atribuțiile lor sunt să întrerupă/ să blocheze atacul advers înainte să ajungă în situații de 1 vs 1 cu fundașii centrali.
Mijlocașii centrali: Creativitate și finalizare
Acești 3 mijlocași centrali trebuie totodată să fie capabili să înscrie goluri și de obicei trebuie să fie aleși acei jucători care pe parcursul antrenamentelor se întâlnesc cel mai des cu mingea. Sunt rare situațiile, chiar excepționale, când înscrii din zonele laterale.
Există situații în care mijlocașii defensivi acționează diferit, cum ar fi exemplul echipei Celta Vigo, unde Krychowiak cobora între stoperi, iar Mbia migra ușor către dreapta pentru a acoperi urcarea fundașului dreapta Vidal. Există riscul congestionării jocului, în sensul că, aceștia vor căuta zona centrală, iar culoarele laterale vor fi acoperite de fundașii laterali cu calitate tehnică ridicată, pe faza de atac. Se folosesc 2 închizători clasici distrugători.
De ce formația 4-2-3-1 este cea mai utilizată în fotbalul modern | Tactici 4231 explicate |
Stiluri de joc și tactici specifice
Acest sistem de joc necesită jucători pricepuți la ambele faze (apărare - atac) pentru a nu se rupe echilibrul tactic.
Exemple de faze de construcție:
Mijlocașul defensiv nr. 8 pasează către vârful împins nr. 9, acesta pasează din prima înapoi către mijlocașul ofensiv nr. 10, care are acum 3 posibilități de continuare. Fie pasează pe poziție viitoare înapoi pentru jucătorul nr. 9, fie către unul din ceilalți mijlocași ofensivi, nr. 7 respectiv nr. 11.
Mijlocașul defensiv nr. 8 pasează către vârful împins nr. 9, acesta având acum 3 variante. Fe să surprindă apărarea adversă cu o pasă pe poziție viitoare pentru unul dintre cei 2 mijlocași ofensivi (nr. 7, respectiv nr. 11), fie să paseze înapoi către mijlocașul defensiv nr. 10, fie să șuteze la poartă.
Mijlocașul defensiv nr. 8 pasează către mijlocașul ofensiv nr. 10, jucător care are acum 3 posibilități de continuare. Fie pasează pe poziție viitoare pentru înaintasul nr. 9, fie către unul din ceilalți mijlocași ofensivi, nr. 7 respectiv nr. 11, fie șutează la poartă.
Mijlocașul ofensiv nr. 7 pasează către mijlocașul ofensiv nr. 10, acesta având acum două posibilități de continuare, ambele cu pasă pe poziție viitoare. Acesta pasează pe culoar central pentru vârful împins nr. 9, ori lateral către mijlocașul ofensiv nr. 11.
Mijlocașul ofensiv nr. 7 pasează către mijlocașul ofensiv nr. 11, care pasează pe poziție viitoare pentru vârful împins nr. 9.
Mijlocașul ofensiv nr. 7 pasează către vârful împins nr. 9, jucător care ulterior are 2 variante de centrare prin spatele apărării; ori îi centrează mijlocașului ofensiv nr. 10, ori mijlocașului ofensiv nr. 11.
Mijlocașul ofensiv nr. 7 pasează către vârful împins nr. 9, acesta pasează din prima înapoi către mijlocașul ofensiv nr. 10, care finalizează din prima cu șut, moment în care mijlocașii ofensivi nr. 7 respectiv nr. 11 urcă pentru a profita de o eventuală respingere a portarului.
Opțiuni tactice și setări ale echipei:
Stilul de joc: Există 3 stiluri de joc de ales: continental, mixt și mingi lungi. Continental este stilul care ține mingea jos și trece toate pasele pe la mijlocași. Merge cel mai bine cu un număr mare de mijlocași. Mingi lungi presupune pase pe sus și peste linia de mijlocași.
Tackling: Cele 3 opțiuni sunt Soft (Ușor), Normal și Hard (Dur). Tacklingul ușor implică mai puține faulturi, dar și rata accidentarilor și a suspendărilor va crește. Tacklingul dur presupune mai multe faulturi, dar și rata accidentarilor și a suspendărilor va crește.
Suturi: Din nou 3 opțiuni disponibile. Nu se știe exact cum influențează, dar probabil că alegerea unei opțiuni mai agresive va încuraja jucătorii să șuteze de la orice distanță.
Presiunea: Primele trei opțiuni disponibile vorbesc de la sine. Presiunea mare înseamnă că echipa va încerca să recupereze mingea cât mai sus pe teren. Presiunea normală înseamnă că echipa joacă nici prea în atac nici prea în apărare. Apărare și Contra-atac înseamnă că echipa va sta mai mult în propria jumătate de teren, așteptând ocaziile de contraatac.
Pas la offside: Poți alege să folosești pasul la offside sau nu. Folosirea pasului la offside poate fi o tactică eficientă, mai ales împotriva echipelor cu o linie defensivă mai lentă. Totuși, necesită jucători cu o bună percepție a jocului și o înțelegere a poziționării.
Formații alternative și sarcini ale jucătorilor
O formație în fotbal, este modul în care jucătorii dintr-o echipă sunt poziționați pe teren. Diferite formații pot fi utilizate, în funcție de faptul, dacă o echipă dorește sau nu, să joace în atac ori fotbal defensiv. Datorită poziției de pornire a unui anumit jucător, pot fi definite principalele sarcini de joc ale acestuia. Cifrele (modul în care este catalogată formația) reprezintă: numărul de apărători / fundași, numărul de mijlocași, numărul de atacanți.
Formația 3-4-3:
Formație prioritar ofensivă. Este ușor de observat că jucătorii în cadrul acestei formații, acoperă întregul teren. Odată cu dezvoltarea unui atac, șase persoane sunt implicate în acțiunea ofensivă, în timp ce apărătorii rămân pe post de siguranță. Având în vedere faptul că toată echipa de atac este în suprafața de pedeapsă și în jurul ei, fundașii se mută la linia de centru, pentru a nu crea decalaje între mijlocul terenului și zona de apărare. Aceasta presupune în mod automat o alegere în favoarea presiunii în jumătatea adversă a terenului și constituirea unei zone etanșate în zona mingii. Punctul forte al acestei formații de joc este atacul. Însăși, poziția inițială a celor trei atacanți oferă echipei mai multe oportunități de continuare a atacului. Echipei îi este ușor să întrețină atacul în lățime (sarcina atacanților laterali), cât și în adâncime (sarcina atacatorului de vârf). Slăbiciunea acestei formații de joc este apărarea. Trei atacanți și, uneori mijlocașii implicați în ofensivă, de multe ori pot fi „scoși” din joc printr-o centrare a echipei adverse. Drept urmare, o mare responsabilitate cade defensivei. Fundașii trebui să fie în măsură să controleze un spațiu mare, dar și să tempereze jucătorii adversari aflați în atac. Pentru a ușura viața defensivei, mijlocașii trebui să preseze în mod activ adversarul imediat după pierderea mingii. Dezvoltarea cu succes al atacului, presupune că mijlocașii trebui să fie capabili să ofere rapid mingea în linia de atac, care la fel, cere competențe relevante.
Formația 4-4-2:
Formație care suportă și joc defensiv și ofensiv, se bazează pe un mijloc bun. În această formație sunt doi atacanți simpli. În mod paradoxal, în condiții moderne 4-4-2 este, în esență o formație defensivă. Acest lucru se datorează faptului că cele mai frecvente formații acum sunt 4-2-3-1 și 4-3-3, care presupun prezența a trei mijlocași centrali. În 4-4-2 acestora li se opun doar doi mijlocași centrali, mai mult orientați pe acțiuni defensive. Astfel avantajul în zona centrală o deține adversarul, iar dezvoltarea pozițională a atacurilor prin centrul terenului devine dificilă. După preluarea mingii apărătorii pasează balonul atacanților, fie mingea este transmisă înainte prin zona flancului liber. De fapt, echipa construiește jocul pe contraatacuri. Preferențială este o înaltă performanță fizică a tuturor jucătorilor, fără excepție, și o viteză mare a mijlocașilor de flanc.
Sarcini specifice ale jucătorilor:
- Mijlocașul închizător: a cărui sarcină principală este aceea de a recupera cât mai multe mingi.
- Mijlocașul „box to box”.
- Conducător de joc retras: acest tip de mijlocaș deși evoluează în poziția unui închizător nu are o calitate defensivă foarte bună.
- Mijlocaș central ofensiv (Nr. 10): joacă în spatele atacantului, fiind principalul creator de joc și un bun finalizator.
- Atacant central (Nr. 9): Varful impins, poate fi un finalizator excelent.
- Al doilea vârf: joacă în cuplu cu jucător mai avansat. Știe să primească mingea între linia de apărare și cea de mijloc, este un bun finalizator.
Sarcini ale fundașilor în funcție de poziționare:
- Fundașul dreapta (#5): Celalalt dintre cei doi fundasi cu atributul pase cel mai mare ar trebui sa joace aici.
- Fundașul stânga (#3): cu exceptia celor rezervati pentru pozitiile #6 si #9, va juca aici.
- Fundașii centrali (#4 și #2): cu exceptia celor rezervati pentru pozitiile #6 si #9, va juca aici.
Este important ca fundașii centrali să aibă abilitatea de a pasa către mijlocașii centrali. Fundașii laterali, datorită poziției lor, pot oferi pase de gol mai multe decât cei centrali.
Considerații generale:
- 3 fundași cresc mai bine decât 4 pentru că sunt solicitați mai mult.
- Mai contează și antrenamentele echipei.
- Ar trebui să alegeți un căpitan care joacă în aceste secțiuni.
- Un mijlocaș care e bun și la pase și la șuturi.
- Cel care bate cornerele va fi cel care are heading-ul cel mai mic.
„Cel mai mult învățăm din eșecuri și ratări.”
„Unii îmi spun că jucătorii profesioniști sunt sclavi ai fotbalului.”
„Cel mai mult învățăm din eşecuri şi ratări.”
„Unii imi spun ca jucatorii profesionisti sunt sclavii fotbalului.”
„Cel mai mult învățăm din eșecuri și ratări.”
„Unii imi spun ca jucatorii profesionisti sunt sclavii fotbalului.”
tags: #sarcinile #jucatorilor #in #jocul #cu #4