Ultima lună de sarcină marchează finalul unei perioade speciale din viața fiecărei femei, caracterizată printr-o serie de schimbări ce au loc în organism, dar și în alimentație și stilul de viață.
Se știe că în ultimul trimestru, implicit în ultima lună de sarcină, este nevoie de un aport caloric mai ridicat, întrucât în această perioadă fătul se dezvoltă într-un ritm mai rapid comparativ cu primele 6 luni. Dacă în primul trimestru nu este neapărat necesară suplimentarea aportului caloric, fiind suficiente cele 2.000 de calorii de care organismul unei femei adulte are nevoie zilnic, lucrurile stau cu totul diferit în trimestrul al treilea, implicit în ultima lună de sarcină.
Vorbim așadar de o evoluție rapidă, care necesită și resurse nutritive pe măsură. De aceea, la debutul trimestrului al treilea, aportul caloric zilnic trebuie să crească cu cel puțin 400 de calorii, iar ulterior mai este recomandată o creștere cu 200 - 250 de calorii. Am arătat mai devreme că în ultima lună de sarcină necesarul caloric poate fi cu 25% mai mare decât în mod obișnuit, însă aceasta nu înseamnă doar că femeile însărcinate trebuie să mănânce mai mult în această perioadă. Într-adevăr, e necesară o creștere a aportului caloric, însă trebuie să se țină cont și de elementele nutritive care furnizează aceste calorii.
Grasimile trebuie să provină preponderent din pește gras (somon, ton, hering, sardine, păstrăv - mai puțin macrou, care conține o cantitate mică de mercur), fructe de avocado, ulei de măsline și alte uleiuri vegetale, nuci și semințe. În ceea ce privește proteinele, sunt de preferat sursele vegetale precum lintea, năutul, fasolea, mazărea. Și peștele, despre care am amintit mai sus, constituie o sursă bună de proteine, la fel și carnea, ouăle și lactatele. Și acestea pot fi incluse în alimentație, însă în cantități mai reduse. În ceea ce privește carnea, e recomandată cea de pui, care conține mai puțină grăsime, precum și carnea slabă de vită sau porc. Din dieta ultimei luni de sarcină nu pot lipsi legumele care, împreună cu fructele, constituie principala sursă de vitamine și minerale - nutrienți indispensabili pentru mamă și făt.
Rolul sării în alimentația gravidei
Sarea iodată este sarea care conține cantități mici de iodură de sodiu sau iodură de potasiu. Este o sare normală care a fost pulverizată cu iodat de potasiu, prin urmare arată și are același gust. Iodul are proprietăți antibacteriene, antivirale și antifungice. Deficitul de iod, mai presus de toate, poate provoca probleme cu glanda tiroidă, dar nu numai. Deficitul de iod din organism este ușor de detectat. Oboseala se instalează progresiv și devine din ce în ce mai accentuată, apar probleme de memorie, dificultăți în asocierea faptelor, distragerea atenției. Starea de spirit proastă se agravează și se îndreaptă spre apatie.
Glanda tiroidă se bazează pe iod pentru a crește producția de hormoni tiroidieni, cum ar fi triiodotironina și tiroxina. Dezvoltarea corectă a oaselor și a creierului în timpul sarcinii și copilăriei sunt, de asemenea, dependente de acești hormoni tiroidieni. Lipsa de iod din dietă poate provoca, de asemenea, mărirea glandei tiroide. Metabolismul este direct influențat de sănătatea glandei tiroide. Metabolismul mai lent, în schimb, permite organismului să stocheze mai multă grăsime, ceea ce va determina un exces ponderal rapid.
Nu numai că sarea iodată ajută la dezvoltarea oaselor și a creierului, dar poate contribui și la combaterea cretinismului, care afectează atât creșterea mentală, cât și cea fizică a copilului nenăscut. După naștere, cretinismul poate duce la pierderea vorbirii și a auzului, precum și la afectarea mișcărilor unui copil. Hipotiroidismul apare atunci când organismul nu poate produce suficienți hormoni tiroidieni.
Sarea iodată are efect contra metalelor dăunătoare, cum ar fi mercurul și plumbul. Aceasta acționează pentru a respinge aceste toxine și a restabili nivelul pH-ului corespunzător din corp. Sarea iodată ajută la crearea hormonilor care reglează ritmul cardiac și tensiunea arterială. Sarea promovează un nivel sănătos de hidratare și creează un echilibru între electroliți. Acest echilibru este crucial pentru buna funcționare a celulelor, mușchilor, țesuturilor și organelor.
Iodul este un element esențial pentru corpul uman, acesta fiind responsabil de sănătatea organelor și de dezvoltarea armonioasă a copiilor încă dinaintea nașterii. Iodul este un oligoelement prezent în cantități foarte mici în corpul uman (15-20 miligrame), însă extrem de important pentru funcția normală a glandei tiroide. Tiroida are nevoie de iod pentru sinteza celor 2 hormoni tiroidieni - tiroxina, denumită T4 deoarece conține 4 atomi de iod și triiodotironina, denumită T3, care conține 3 atomi de iod. Absența iodului în dietă determină hipotiroidism cu creșterea în dimensiune a glandei tiroide, o condiție denumită gușă.
Aproape fiecare celulă din corp depinde de hormonii tiroidieni pentru reglarea metabolismului (activitatea chimică prin care celulele transformă substanțele nutritive în energie). Hormonii tiroidieni sunt vitali pentru sănătate, deoarece mențin în limite normale tensiunea arterială, temperatura corpului, frecvența cardiacă și greutatea. În plus, hormonii tiroidieni sunt importanți pentru dezvoltarea normală a oaselor și creierului copilului, în timpul sarcinii și în perioada de sugar.
Pe lângă rolul său esențial în sănătatea tiroidei, iodul poate juca un rol central în alte câteva aspecte ale sănătății. De exemplu, studiile preclinice și pe animale au arătat că iodul ar avea un impact direct asupra funcției sistemului imunitar. De asemenea, poate ajuta la tratarea mastozei fibrochistice, o afecțiune a sânului în care se formează chiste și noduli necanceroși.
Consumul de iod este important pentru toată lumea și în special pentru sugari și pentru femeile gravide. O persoană adultă trebuie să consume zilnic în jur de 150 mcg (micrograme) de iod, necesarul crescând la femeile însărcinate și la cele care alăptează (250-300 mcg). În timpul sarcinii, necesitățile nutriționale nu te privesc doar pe tine, ci trebuie să asigure dezvoltarea optimă a bebelușului tău. Creșterea ponderală optimă în perioada sarcinii asigură o evoluție a sarcinii și o naștere fără complicații pentru mamă și copil. Dacă în primul trimestru este recomandată menținerea greutății cu un maxim de 1,5 - 2kg câștigate, ulterior se pot acumula în medie 450g/săptămână. Creșterea în greutate constantă în trimestrele 2 și 3 este importantă.
Femeile cu IMC > 30 kg/mp la începutul sarcinii prezintă risc mai mare de avort spontan, moarte fetală intrauterină și risc crescut de a dezvolta diabet gestațional, hipertensiune arterială sau preeclampsie. De asemenea, creșterea normală intrauterină este alterată. Mecanismul prin care obezitatea mamei influențează creșterea intrauterină a copilului nu este încă pe deplin elucidat. Inițial s-a considerat că expunerea intrauterină la hiperglicemie este principalul factor, dar și hipertrigliceridemia, nivelul plasmatic al insulinei, insulinorezistența, hormonii androgeni, nivelul de leptină precum și tensiunea arterială crescută au un rol major. Trigliceridele nu trec ușor bariera placentară, însă există un transfer crescut de metaboliți și creștere a depozitelor de grăsime fetală.
Aportul de glucide este esențial pentru a susține dezvoltarea optimă a copilului, pentru că acestea reprezintă principala sursă de energie. Necesarul de proteine crește cu aproximativ 25 g/zi. Surse de proteine: carnea slabă de pui, pește, ouă, brânzeturi slabe. Acizii grași sunt indispensabili pentru formarea sistemului nervos și a substanței cerebrale la embrion. Este recomandat să asigure 25 - 30% din aportul caloric total. Nevoia de acid folic este deosebit de mare în primele 4 - 6 săptămâni de sarcină, când se formează sistemul nervos al embrionului. Deficitul de acid folic a fost relaționat cu nașteri premature, greutate mică a fătului la naștere, defecte de tub neural. Sursele alimentare de folati sunt legumele (sparanghel, spanac, sfeclă, mazăre, avocado, linte, fasole boabe) și cerealele (cereale de mic dejun, paste făinoase, orez, pâine). Pe lângă aportul alimentar, se recomandă suplimente cu acid folic. Necesarul de calciu în sarcină este cu 100 mg mai mare decât în mod normal. Nevoia de fier se dublează în sarcină, ajungând la 30 mg/zi în trimestrele 2 și 3, fapt explicat prin dublarea volumului sangvin la gravide, dar mai ales prin formarea rezervelor de fier de care nou-născutul are nevoie pentru primele 3 - 6 luni de viață. Suplimentele cu fier se iau între mese, cu alte lichide decât lapte, cafea sau ceai deoarece acestea influențează negativ absorbția.
Tulburările deficitului de iod sunt determinate de producția inadecvată de hormoni tiroidieni secundară iodului insuficient. În timpul sarcinii și al copilăriei timpurii, deficitul de iod poate provoca efecte ireversibile, fiind cea mai frecventă cauză de dizabilitate intelectuală care poate fi prevenită. Când aportul de iod scade sub 100 mcg/zi, glanda tiroidă este stimulată să producă mai mulți hormoni tiroidieni. Totuși, când aportul de iod este foarte mic, mai puțin de 10-20 mcg/zi (deficit sever), nu se mai pot sintetiza suficienți hormoni tiroidieni și apare hipotiroidismul, o boală care este însoțită frecvent de gușă (mărirea glandei tiroide). Gușa este de obicei cel mai precoce semn clinic al deficitului de iod.
În cazul femeii însărcinate, un deficit de iod sever determină deficite majore de neurodezvoltare și întârzierea creșterii la făt, precum și avort spontan sau nașterea unui făt mort. Deficitul cronic sever de iod în timpul sarcinii provoacă cretinism la copil, o afecțiune caracterizată prin dizabilitate intelectuală, surditate, spasticitate motorie, pubertate întârziată și alte anomalii fizice și neurologice. De asemenea, se consideră că deficitul ușor-moderat de iod la mamă este asociat cu un risc crescut de tulburare de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD) la copil. De asemenea, la sugari și copii, deficitul moderat de iod (50 mcg/zi) poate determina deficite de neurodezvoltare, cum ar fi o inteligență mai mică decât cea medie, măsurată prin IQ.
Sarea de mare: O alternativă naturală
Sarea de mare este termenul pentru sarea produsă prin evaporarea apei oceanice sau a lacurilor cu apă sărată. Potrivit specialiștilor, este mai puțin procesată decât sarea de masă și, prin urmare, și-ar putea păstra oligoelementele. Acest lucru face ca, în plus față de sodiu, sarea de mare să conțină alte minerale, cum ar fi iod, magneziu, fier și calciu, printre altele. Aceste minerale adaugă, de asemenea, aroma acestui tip de sare.
Sarea de mare este considerată a fi o sare sănătoasă, datorită conținutului său ridicat de minerale. Cu toate acestea, este important de menționat că un consum excesiv de sare, chiar și de sare de mare, poate fi dăunător sănătății. Sodiul existent în orice sare constituie un nutrient vital pentru organism, deoarece acționează ca un electrolit, însă sarea de mare se pare că mai are și alte beneficii.
Sarea celtică, cunoscută și sub numele de "sel gris" (franceză pentru "sare gri"), este o sare de mare care este inițial produsă prin evaporarea apei de mare din zonele de coastă aproape de Marea Celtică din Franța. Sarea celtică este o sare de mare nerafinată, care se obține prin evaporarea apei de mare în mod natural, fără a fi utilizată nicio substanță chimică sau mecanică. Cu toate acestea, este acum procurată și din alte regiuni de coastă. Acest tip de sare se caracterizează printr-o culoare gri, care provine de la mineralele prezente în ea. Sarea celtică are cristale mai mari în comparație cu granulele mai fine ale sării de masă, făcând-o potrivită pentru a fi folosită ca sare de finisare sau atunci când doriți să aveți acea aromă distinctă.
Sarea celtică este mai puțin prelucrată decât alte tipuri de sare, ceea ce permite un conținut mai mare de umiditate și de minerale, cum ar fi magneziu, calciu și potasiu etc. Sarea celtică are proprietăți antibacteriene și antiinflamatorii. Există și afirmații despre sarea celtică cum că ar avea legătură cu îmbunătățirea hidratării. Unele persoane au constatat că un consum de sare celtică combinată cu un pahar de apă i-a ajutat să-și îmbunătățească aportul general de apă. Este adevărat că adăugarea de sare la apă poate fi benefică, dar acest lucru se aplică în principal celor care pierd sodiu prin transpirație abundentă sau în timpul exercițiilor fizice prelungite.
Un studiu din 2013 a constatat că sarea celtică are un conținut mai mare de minerale decât sarea de masă. În particular, sarea celtică conține mai mult potasiu, calciu, magneziu și fier. Un studiu din 2016 a constatat că sarea celtică are proprietăți antibacteriene și antiinflamatorii. Un studiu din 2017 a constatat că sarea celtică poate ajuta la reducerea inflamației articulare.
Cu toate acestea, este important de menționat că aceste studii au fost efectuate pe animale sau pe probe de laborator. Sunt necesare mai multe studii clinice pe oameni pentru a confirma aceste rezultate. În general, sarea celtică este considerată a fi o sare sănătoasă, cu un conținut ridicat de minerale și proprietăți antibacteriene și antiinflamatorii, dar ca în cazul oricărei sări, excesul este dăunător.
Sarea de mare este obținută prin evaporarea apei din oceane și mări, ieșind în evidență datorită conținutului ridicat de minerale esențiale. Se pare că sarea de mare conține până la 75 de astfel de nutrienți și oligoelemente. Cei mai abundenți ioni din sarea de mare, sodiu și clorură, reprezintă aproximativ 33%, respectiv 50.9% din totalul mineralelor. Sunt ambele substanțe esențiale de care corpul are nevoie pentru a funcționa normal și pentru a absorbi nutrienții. Clorura ajută în mod special funcția musculară și pe cea nervoasă, în timp ce sodiul susține reglarea volumului de sânge. Potasiul este un alt macro-mineral important care lucrează cu clorura pentru a ajusta nivelul de acid din corp. Pe lângă acestea, sarea de mare mai conține calciu și magneziu.
Oamenii din întreaga lume folosesc sarea de mare din cele mai vechi timpuri. În afara utilizărilor sale culinare, aceasta este adesea folosită la scruburi, băi, băuturi și la nenumărate alte produse. Pentru a rămâne hidratat, corpul are nevoie de un echilibru delicat de sodiu și potasiu. Acest lucru se datorează faptului că apa din organism urmează sodiul, deci, dacă ai prea mult, corpul va reține apa. Potasiul reușește să echilibreze acest lucru, motiv pentru care sarea de mare este o alegere mai bună în comparație cu clorura de sodiu sau cea de masă. Fiindcă nu a fost supusă unor temperaturi ridicate în timpul procesării, proprietățile nutritive pe care sarea de mare le are nu au fost alterate. Bogată în potasiu și magneziu, sarea de mare reduce tensiunea rezultată în urma activităților solicitante. Poate fi utilizată pentru exfolierea pielii fiindcă restabilește hidratarea ei și conține o mulțime de minerale care o pot face mai netedă.
Deși unii chefi preferă sarea de masă pentru textura sa groasă și aroma mai puternică, cea de mare este tot mai folosită în bucătăriile restaurantelor, iar rafturile supermarket-urilor sunt pline cu astfel de produse. Producătorii o folosesc în chipsurile de cartofi și alte gustări, iar unii consumatori pasionați de sănătate tind să o aleagă pentru că este bogată în minerale precum magneziul. Sarea de masă și cele mai multe săruri marine conțin aproximativ 40% procente de sodiu în greutate. Cristalul celei kosher, și a altora, poate avea dimensiuni mai mari decât cea de masă, deci poate avea mai puțin sodiu în volum.
Sarea de mare este mai puțin procesată și, prin urmare, se consideră a fi oarecum mai naturală decât sarea obișnuită. Pe de altă parte, sarea obișnuită este îmbogățită cu iod, un mineral esențial pentru sănătatea glandei tiroide, în timp ce sarea de mare nu conține în mod natural iod. De asemenea, aceste două tipuri de sare prezintă diferențe de textură și dimensiune. În timp ce sarea de masă este fină și se dizolvă rapid, sarea de mare este mai groasă și se va dizolva mai greu în preparate. Datorită contribuției în oligoelemente, sarea de mare oferă o aromă mai complexă decât cea obișnuită.
Prețul poate face, de asemenea, diferența între sarea de mare și cea obișnuită. Deși niciunul dintre ele nu va fi situat ca cel mai scump produs din coșul de cumpărături, soiul marin tinde să fie ușor mai scump, mai ales dacă alegeți variante organice. Sarea de mare poate fi, de asemenea, mai costisitoare decât sarea comună din cauza procesului de producție mai complicat.
Sarea este principala sursă de sodiu pentru organism, un mineral necesar pentru buna funcționare și echilibru a mușchilor, fluidelor corporale și nervilor. Excesul de sodiu este legat de hipertensiunea arterială și, prin urmare, probleme cardiovasculare. Deși ambele tipuri conțin sodiu, sarea de mare se consideră a fi mai sănătoasă deoarece din pricina texturii sare, se va adăuga o cantitate mai mică. Deși sarea de mare poate avea un gust mai plăcut și poate oferi unele beneficii nutriționale suplimentare, acestea nu sunt suficiente pentru a face o diferență semnificativă în ceea ce privește sănătatea. Nu există suficiente dovezi științifice care să susțină că sarea de mare este mai sănătoasă decât sarea obișnuită (sarea de masă). Sarea de mare și sarea obișnuită conțin același ingredient activ, clorura de sodiu, în cantități similare. Cu toate acestea, sarea de mare poate conține urme de alte minerale, cum ar fi magneziul, potasiul și calciul, care pot oferi beneficii nutriționale. În general, consumul excesiv de sare, indiferent de tipul de sare, poate avea efecte negative asupra sănătății, cum ar fi creșterea tensiunii arteriale și creșterea riscului de boli de inimă și accident vascular cerebral. Prin urmare, este important să consumăm sare în mod moderat și să încercăm să evităm alimentele procesate care conțin cantități ridicate de sare.
Alimente de evitat în ultima lună de sarcină
Ca în orice dietă, există și o „listă neagră” cu alimente care trebuie evitate pentru că pot avea un impact negativ. Fiind vorba de o sarcină aflată în stadiu foarte avansat, aproape de termen, nu se poate spune că alimentele pe care le vom menționa constituie un pericol major pentru făt dacă sunt consumate doar în ultima lună, însă e bine totuși să fie evitate.
Astfel, sunt de evitat alimentele care conțin cantități mari de grăsimi saturate, fiind vorba în special de produsele de origine animală. O altă categorie de grăsimi nocive o reprezintă grăsimile trans, care se formează în timpul procesului de prăjire în ulei vegetal. Nici dulciurile cu zahăr adăugat nu sunt cele mai bune alimente de consumat în timpul sarcinii și în general, întrucât conțin „calorii goale”, fără valoare nutritivă care să conteze. Acestea determină eliberarea bruscă a unei cantități mari de glucoză în sânge, pe care organismul nu o poate converti în totalitate în energie, ceea ce duce la creșterea glicemiei și totodată la îngroșarea stratului de țesut adipos. În această categorie intră și sucurile cu îndulcitori, băuturile carbogazoase și energizantele.
În concluzie, ultima lună de sarcină impune creșterea aportului caloric, ce poate depăși 2.500 de calorii pe zi, însă aceasta nu înseamnă o dietă haotică, în care să fie vizat doar numărul de calorii.
Pot sa mananc peste în sarcină? I Doctor in nutritie oncologica Diana Artene
tags: #sarea #de #mare #este #sanatoasa #in