Screeningul de trimestru 1 este un test prenatal care ofera devreme in sarcina informatii despre riscul copilului de a avea anumite anomalii cromozomiale - sindrom Down (trisomia 21) si sindromul Edwards (trisomia 18). Sindromul Down determina afectarea pe toata durata vietii a dezvoltarii mentale si sociale, precum si anumite modificari fizice. Sindromul Edwards este o conditie mult mai severa si este frecvent fatal pana la varsta de 1 an. Testele screening din primul trimestru de sarcina nu evalueaza riscul de defecte de tub neural, cum ar fi spina bifida. De ce se face testul screening in primul trimestru de sarcina? Deoarece aceste teste se pot face mult mai devreme in sarcina comparativ cu majoritatea celorlalte teste de screening, vei avea rezultatele in primele saptamani de sarcină, ceea ce iti va permite sa ai timp suficient pentru a lua cea mai buna decizie privind testele aditionale, tratamentul medical si cursul sarcinii. De asemenea, daca bebelusul este diagnosticat cu sindrom Down, vei avea timp sa te pregatesti pentru posibilitatea de a ingriji un copil cu nevoi speciale. Retine ca testele screening din primul trimestru de sarcina sunt optionale. Inainte de a le face, gandeste-te ce semnificatie vor avea rezultatele testului pentru tine si ia in calcul daca merita starea de anxietate pe care o presupune asteptarea sau daca vei modifica cursul sarcinii in functie de rezultat. In plus, stabileste si care este nivelul de risc care sa te faca sa alegi sa continui investigatiile cu teste de diagnostic, mai invazive.

Ce este bitestul si cum se face?

Bitestul standard se efectueaza intre saptamanile 11-14 de sarcina si presupune doi pasi: o analiza de sange care masoara nivelul a doi hormoni specifici sarcinii - PAPP-A si hCG, si un examen ecografic care masoara marimea spatiului translucenta nucala (NT). Coreland valorile obtinute la analizele de sange cu rezultatul la ecografie, precum si anumiti parametri ai mamei (varsta, inaltimea, greutatea, tensiunea arteriala, fumat, diabet, reproducerea asistata, etc.), medicul va putea calcula riscul de a avea un copil cu anomalii cromozomiale.

In prezent, screeningul include si variante non-invazive: testul prenatal noninvaziv (NIPT/NIPS) din sangele mamei, care poate fi efectuat dupa saptamana a 10-a si ofera o acuratete foarte ridicata pentru estimarea riscului, fara risc pentru fat. Dupa rezultate sugestive, pot fi recomandate teste de diagnostic invazive pentru confirmare.

Interpretarea rezultatelor și ce urmează

Rezultatele screeningului de trimestru 1 sunt formulate ca rezultat pozitiv sau negativ, precum si ca probabilitate (de exemplu 1:5000 risc de a avea un copil cu sindrom Down). In general, testul este considerat pozitiv daca riscul este mai mare sau egal cu 1:300. Bitestul indentifica in mod corect aproximativ 85% din femeile care au un copil cu sindrom Down. Totusi, 5% din femei au rezultate fals-pozitive, ceea ce inseamna ca rezultatul este pozitiv, desi copilul nu are sindrom Down. Frecvent, un rezultat pozitiv va impune efectuarea unor teste diagnostice secundare: Biopsia de vilozitati coriale (CVS) sau Amniocenteza. CVS se efectueaza in trimestrul 1 si este introdusa pentru a detecta anomaliile cromozomiale, in timp ce Amniocenteza poate identifica atat anomaliile cromozomiale, cat si defectele de tub neural, frecvent efectuata in trimestrul 2. Ambele au un risc mic de avort, iar decizia de a le realiza este discutata in detaliu cu medicul obstetrician si consilierul genetic.

Detalii despre sindromul Down si optiuni de screening/prenatal

Screeningul prenatal pentru sindromul Down include dublu test (1) si ecografie de morfologie (NT) intre saptamanile 10-14, (2) triplul test (tripla) sau cvadruplu test (quadruplu) in trimestrul 2. Trisomia 21 reprezinta cea mai frecventa forma a sindromului Down, fiind cauzata de prezenta unui cromozom 21 in plus. Exista trei forme: nondisjunctie (Trisomia 21 libera, aproximativ 95%), translocatie (aproximativ 3-4%), si mozaicism (aproximativ 1-2%). Riscul creste cu varsta materna inaintata: la varsta de 35 de ani riscul este semnificativ mai mare comparativ cu varsta tinerilor, iar la 45 de ani riscul este ridicat. Testele non-invazive pot detecta ADN-ul fetal liber din sangele mamei cu acuratete crescuta si pot sprijini decizia fata de testele invazive, care pot provoca riscuri de avort. Diagnosticarea postnatala se poate confirma prin cariotip.

Caracteristicile fizice și dezvoltarea copiilor cu sindrom Down

Trisomia 21 implica un set de trasaturi fizice distinctive: fata aplatizata, nas mic, ochi oblici, urechi mici, gura mica cu limba proeminentă, tonus muscular scazut, maini mici si picioare scurte. Dezvoltarea motorie si cognitiva pot fi intarziate, dar cu stimulare adecvata multi copii pot atinge abilitati semnificative. Dezvoltarea limbajului tinde sa fie mai intarziata decat dezvoltarea receptiva; limbajul expresiv poate aparea mai tarziu, iar comunicarea alternativa poate sprijini procesul. Este importanta monitorizarea medicala periodica, deoarece sindromul Down poate fi asociat cu afectiuni cardiace, tiroidiene, probleme auditive si de vedere, apnee in somn, si alte comorbiditati.

Diagnostic prenatal si postnatal

Diagnosticul prenatal poate fi realizat prin teste de screening si de diagnostic. Testele de screening evalueaza riscul, in timp ce testele de diagnostic ofera un raspuns definitiv. Ecografia NT si analizele serice (PAPP-A si beta-hCG) sunt parte a screeningului, in timp ce NIPT poate oferi o estimare foarte precisa a riscului. Pentru confirmare, CVS se efectueaza intre 10-13 saptamani, iar amniocenteza intre 15-20 de saptamani. Postnat, cariotipul confirma prezenta cromozomului 21 in celule. Sunt discutate si aspecte despre activitatea kinetoterapiei si a logopediei in planul de ingrijire a copiilor cu sindrom Down.

Managementul medical si suport multidisciplinar

Managementul copiilor cu sindrom Down necesita o echipa multidisciplinara: pediatri, cardiologi, geneticieni, neurologi, kinetoterapeuti si logopedisti. Kinetoterapia face parte integranta a ingrijirii, adresand hipotonie si hiperlaxitate; programele sunt personalizate si integrate in jocuri si exercitii. Interventia timpurie stimuleaza dezvoltarea motorie, cognitiva si sociala. Pentru afectiuni asociate, monitorizarea poate include evaluari cardiace, oftalmologice, audiometrice si endocriniene, precum si tratamente specifice (de exemplu corectii chirurgicale pentru defectele cardiace congenitale, terapie pentru tulburari de auz sau vedere, masuri pentru apnee in somn). SANADOR ofera acces la teste de screening prenatale si la teste genetice non-invazive, consiliere genetica si investigații moderne pentru diagnostic si management, toate intr-un cadru multidisciplinar.

Infographic:

Preview despre istoria screeningului: în SUA, până în 1985, diagnosticul prenatal se realiza majoritar la femeile peste 35 ani prin cariotipare prin amniocenteză. Ulterior, au venit markerii serali și noile teste neinvazive, extinzând screeningul pentru alte riscuri cromozomiale. Doar în 1990 a fost introdus triplul test, iar în prezent se folosesc ecosisteme variate de screening și diagnostic pentru o evaluare cât mai precisă a riscului de trisomia 21 și alte anomalii.

La naștere, semnele clinice pot confirma suspiciunea de sindrom Down, dar diagnosticul final este confirmat prin analiza cromozomală. Îngrijirea copiilor cu sindrom Down este personalizata, iar terapiile precum kinetoterapia, logopedia, terapia ocupationala și programele educaționale ajuta la dezvoltarea copilului în cea mai bună măsură.

  1. Screening prenatal combinat: ecografie NT + sang cu PAPP-A și beta-hCG între 10-14 săptămâni.
  2. Non-invaziv prenatal test (NIPT): ADN fetal din sângele mamei, poate detecta riscuri peste 99% cu risc scăzut pentru fat.
  3. Testele invasive pentru confirmare: CVS în 10-13 săptămâni; Amniocenteza în 15-20 săptămâni, cu risc de avort.
  4. Management postnatal: evaluări cardiace, oftalmologice, auditive, endocrinologice; programe de terapie pentru dezvoltare motorie și cognitivă.

tags: #screening #prenatal #oentru #trisomia #21

Postări populare: