Utilizarea steriletului: femei nulipare vs multipare

Steriletul (dispozitivul intrauterin, DIU) este o metodă contraceptivă reversibilă, eficientă şi de lungă durată, introdusă în cavitatea uterină de medicul ginecolog. Dispozitivele intrauterine au câştigat foarte mult în popularitate în ultimii ani, fiind considerate una dintre cele mai eficiente metode de contracepţie. Steriletul este o metodă de tipul „set and forget” - odată introdus, oferă protecţie pe o perioadă ce poate varia între 3 şi 10 ani, în funcţie de tipul său.

Înainte de a lua decizia montării unui sterilet este esenţială o consultaţie ginecologică completă, inclusiv examinare pelvină, ecografie şi teste pentru a exclude o sarcină sau o infecţie pelvină activă. Montarea şi extragerea sunt manevre medicale rapide, realizate exclusiv de către medicul ginecolog în cabinet.

Scurt istoric şi tipuri de DIU

1909 - Richard Richter descrie pentru prima oară un dispozitiv intrauterin cu scop contraceptiv. În 1960 apare polietilena, material biologic inert, iar în 1962 se introduc DIU cu fir de Cu (cupru). 1976 marchează apariţia DIU care difuzează progesteron (Progestasert), iar în 1997 apare Mirena, DIU care difuzează levonorgestrel.

Dispozitivele pot fi clasificate astfel: steriletul hormonal (eliberare lentă de progestin, protecţie între 3 şi 5 ani), steriletul din cupru (fără hormoni, eficient între 5 şi 10 ani), steriletul cu aur (înveliș de aur, utilizare 5-10 ani) şi dispozitive moderne cu formă tridimensională (ex. IUB Ballerine), adaptate cavităţii uterine şi potrivite inclusiv pentru femeile fără sarcini anterioare.

Mecanismul de acţiune

• Steriletul cu cupru eliberează ioni de cupru în cantităţi mici, constante; aceşti ioni au un efect toxic asupra spermatozoizilor, reducând mobilitatea şi capacitatea lor de fertilizare.
• Există un efect precoce toxic pe spermatozoid şi pe ovul şi o reacţie inflamatorie sterilă la nivelul mucoasei uterine (endometru), cu efect antiimplantator.
• Prezenţa Cu în mucusul cervical inhibă penetrarea spermatozoizilor; DIU poate inhiba transportul ovulului spre cavitatea uterină şi ocupă o suprafaţă importantă din cavitatea uterină, diminuând şansele implantării.
• Steriletul hormonal eliberează progestin, îngroaşă mucusul cervical, reduce mobilitatea spermatozoizilor şi poate inhiba parţial ovulaţia.

Indicaţii generale

Poate beneficia de un DIU orice femeie care solicită o metodă contraceptivă şi care, după o informare corectă, poate lua o decizie în cunoştinţă de cauză. Steriletul poate fi recomandat mai ales femeilor care: au născut numărul de copii planificat şi doresc o metodă contraceptivă eficientă dar reversibilă; preferă o metodă care nu necesită aplicare zilnică şi nu interferează cu actul sexual; au contraindicaţii pentru contracepţia orală; au dificultăţi în procurarea sau utilizarea pilulei contraceptive sau a mijloacelor de barieră.

Contraindicaţii

Contraindicaţii absolute includ: sarcina, postpartum (mai puţin de 4 săptămâni), infecţii pelvine acute în evoluţie sau recidivate, SIDA, antecedente de sarcină extrauterină (SEU), malformaţii uterine importante, fibrom submucos, polipi endouterini, hemoragii genitale nediagnosticate, cancer genital sau suspiciune, boală trofoblastică, tratamente imunosupresoare, boala Wilson (în cazul DIU cu Cu) şi hipersensibilitate la Cu.

Contraindicaţii relative: risc crescut de salpingită, antecedente de salpingită, risc înalt de BTS, stenoza cervicală, dismenoree, menoragie, anemie, coagulopatii, tratamente cu anticoagulante. Contraindicaţii tranzitorii: vaginită, cervicită (în special cu Chlamydia sau gonococ), displazii cervicale, diabet neechilibrat.

Montarea (inserţia) şi momentul optim

Se poate face în orice zi a ciclului menstrual, dar este preferabil imediat după menstruaţie, când colul este mai dilatat şi este exclusă prezenţa unei sarcini. Procedura durează aproximativ 5-15 minute şi se efectuează în cabinetul ginecologic: specul, dezinfectare, histerometrie pentru măsurarea lungimii uterului, introducerea DIU pliat într-un tub de inserţie şi eliberarea acestuia în cavitatea uterină, apoi tăierea firelor la o lungime de câţiva centimetri.

Nu este necesară o premedicaţie de rutină; în cazuri anxioase se pot administra antialgice, antispastice sau anxiolitice. Fiind o manevră invazivă, se vor respecta regulile de asepsie şi antisepsie. Atunci când se montează cu scop de contracepţie de urgenţă, această procedură se va efectua în cel mult 5 zile de la contactul sexual neprotejat sau până la a 5-a zi de la ovulaţie dacă data ovulaţiei este cunoscută; eficacitatea DIU pentru contracepţia de urgenţă este excelentă şi superioară altor metode.

Recomandări post-inserţie şi monitorizare

• Pacienta poate să-şi reia activităţile obişnuite imediat, dar se recomandă repaus sexual 14 zile;
• Control ecografic după aproximativ 14 zile pentru verificarea poziţiei DIU;
• Verificarea prezenţei firului după fiecare menstră şi observarea eventualei expulzii;
• Informarea pacientei asupra simptomelor care necesită prezentare rapidă: leucoree purulentă, miros neplăcut, metroragii sau dureri pelvine.

Eficacitate şi acceptabilitate

Eficacitatea este foarte mare: nivelul sarcinilor accidentale este de aproximativ 0,1-3,1/100 femei/1 an, iar protecţia contraceptivă oferită de sterilet este una dintre cele mai sigure metode disponibile pe piaţă, cu o rată a eşecului sub 1% în multe situaţii. Nivelul continuităţii variază între 70,8% şi 95,2% la un an. Incidente comune includ dureri pelvine, sângerări uterine neregulate şi expulzarea.

Complicaţii posibile

• Sarcina intrauterină cu DIU: impune extragerea DIU cât mai precoce dacă firul este accesibil; sarcinile cu DIU prezintă riscuri perinatale crescute (ruperea prematură a membranelor, naştere prematură, corioamniotită).
• Sarcina extrauterină (SEU): foarte rară la utilizatoare de DIU (0,02/100 femei/an), dar dacă apare sarcină cu DIU, relativ crescută posibilitatea ectopică; se recomandă dozarea βhCG plasmatice şi ecografie endovaginală în caz de suspiciune.
• Expulzia: survine la aproximativ 1 din 20, mai ales în primul an şi în primele trei luni; pacientei i se recomandă verificarea tamponelor şi a firelor.
• Perforarea uterină: accident rar, poate surveni în timpul inserţiei sau secundar prin migrare; factorii favorizanţi includ medic neexperimentat, deviaţii uterine, uter fragilizat (postpartum, cicatrice de cezariană, miomectomie).
• Infecţii pelvine: DIU se însoţeşte de riscul infecţios pelvin cel mai ridicat dintre metodele contraceptive, în special în primele trei săptămâni după montare; endometrita, salpingita şi pelviperitonita sunt cele mai îngrijorătoare complicaţii infectioase.

Riscul infecţios este legat mai mult de viaţa sexuală a pacientei decât de DIU; utilizarea DIU la nulipare, mai ales tinere, trebuie abordată cu prudenţă (nu există consens). Se poate limita riscul detectând sistematic Chlamydia, gonococul şi alţi agenţi, şi prescriind antibioticoterapie profilactică la montare femeilor cu mare risc de BTS, mai ales sub 25 ani.

Extragerea steriletului

Extragerea DIU este, de regulă, o procedură mai simplă şi mai rapidă decât inserţia şi se recomandă, de preferat, în timpul menstruaţiei sau imediat după aceasta, dar se poate face oricând. Medicul foloseşte o pense pentru a prinde firele şi trage uşor; majoritatea femeilor simt doar o crampă scurtă. Dacă firele nu sunt vizibile, se efectuează ecografie endovaginală pentru localizare. Steriletul poate fi îndepărtat oricând dacă pacienta doreşte sarcină; fertilitatea revine rapid după îndepărtare.

Nulipare vs multipare - aspecte practice şi recomandări

În practică, steriletul este recomandat frecvent femeilor multipare: de regulă, steriletul este recomandat persoanelor de sex feminin aflate la vârsta reproductivă care asociază cel puţin o naştere în antecedent şi se află într-o relaţie stabilă monogamă, cu risc diminuat de BTS. Alegerea tipului de DIU aparţine medicului ginecolog, în funcţie de antecedentele patologice şi caracteristicile fiziologice ale fiecărei paciente.

Totuşi, unele dispozitive moderne (ex. steriletul sferic sau IUB Ballerine) au fost concepute pentru a se adapta mai bine cavităţii uterine şi pot fi potrivite inclusiv pentru femeile fără naşteri anterioare. Utilizarea DIU la nulipare rămâne subiect de discuţie: nu există un consens clar, iar decizia trebuie individualizată, cu informarea pacientei asupra riscurilor infecţioase şi complicaţiilor posibile.

• Argumente pentru utilizare la multipare: dureri şi sângerări pot fi mai bine tolerate, inserţia poate fi tehnic mai facilă, riscul de expulzie poate fi mai mic.
• Argumente pentru atenţie la nulipare: tinerele pot avea risc mai mare de BTS; anatomia uterină mai mică sau col mai strâmt poate favoriza durerea la inserţie şi riscul de perforaţie (în anumite situaţii); riscul infecţios trebuie evaluat riguros.

În concluzie practică: orice femeie, nulipară sau multipară, poate beneficia de un DIU dacă, după informare şi evaluare medicală, se decide că aceasta este metoda potrivită; alegerea se face individualizat, ţinând cont de vârstă, istoric ginecologic, riscul de BTS şi preferinţele pacientei.

Avantaje şi limitări

Avantaje: eficienţă crescută (până la 99%), reversibilitate după îndepărtare, comoditate (fără administrare zilnică), protecţie imediată în cazul DIU de cupru, ameliorarea simptomelor hormon-dependente în cazul DIU cu progesteron, compatibilitate cu alăptarea.

Limitări: nu oferă protecţie împotriva bolilor cu transmitere sexuală, pot apărea sângerări neregulate, dureri, riscul de expulzie, perforare sau infecţie; anumite efecte adverse sunt mai frecvente la steriletul din cupru (menstruaţii mai abundente, crampe) iar steriletele hormonale pot avea efecte hormonale locale.

Complicaţii infecţioase şi prevenţie

Prezenţa pe frotiul cervico-vaginal de organisme Actinomyces-like nu semnifică automat infecţie în absenţa semnelor clinice. În caz de semne de infecţie se va proceda la extragerea DIU şi antibioticoterapie adecvată. Femeile trebuie informate să se prezinte rapid la consultaţie în cazul apariţiei leucoree purulentă, metroragii sau dureri pelvine.

Se poate limita riscul infecţios prin testare pentru Chlamydia, gonococ şi alţi agenţi patogeni înainte de montare şi, dacă este cazul, tratament sau antibioticoprofilaxie la inserţie la femeile cu risc mare.

Durata de valabilitate şi extindere

Durata de valabilitate a majorităţii DIU este de 5 ani; pentru cele cu suprafaţă mare de Cu (275-380 mm²) se extinde până la 10 ani. Pentru DIU cu durată lungă, dacă se montează în apropierea vârstei de 40 de ani, se recomandă să nu se mai extragă până la instalarea menopauzei, în funcţie de situaţia clinică.

Informare, mituri şi rolul specialistului

Demontarea miturilor şi înţelegerea adevărurilor despre sterilet sunt esenţiale pentru decizia informată. Steriletul este o opţiune contraceptivă excelentă, sigură şi eficace pentru majoritatea femeilor, dar nu este potrivit pentru toate situaţiile. Alegerea metodei trebuie făcută în conformitate cu criterii bine definite: comoditatea, protecţia împotriva BTS, efectele adverse, numărul de parteneri sexuali şi reversibilitatea.

Tabel sintetic: comparaţie pe scurt (cupru vs hormonal)

Este important ca fiecare pacientă să primească informaţii complete şi personalizate de la medicul specialist pentru a decide între opţiunile disponibile şi pentru a reduce riscurile asociate.

Programează-te pentru o consultaţie la un specialist pentru a discuta despre opţiunile de DIU, tipurile disponibile şi dacă steriletul este potrivit pentru tine, fie că eşti nulipară sau multipară.

tags: #steriletul #se #poate #folosi #doar #la

Postări populare:

• Cauzele sarcinii nedorite la adolescenți
• Chirurgie pediatrică la Regina Maria Cluj-Napoca
• Legalitatea unui model complet și integrat: riscuri, sancțiuni și bune practici
• Ghid cuprinzător: facturare și cheltuieli în perioada de sarcină
• Complicații ale cordonului ombilical – cauze, simptome și modalități de diagnostic