Diabetul zaharat este un grup de tulburări metabolice caracterizate printr-o hiperglicemie cronică (nivel înalt de glucoză în sânge) și o intoleranță la glucoză datorată deficienței de insulină și/sau reducerii eficienței acțiunii insulinei.
În mod normal, hormonul insulină, produs de pancreas, controlează glicemia, transportând glucoza din sânge în celulele organismului, unde aceasta este utilizată ca sursă de energie.
Glicemia înainte de masă (preprandială) și glicemia după masă (postprandială) sunt reglate prin mecanisme care diferă într-o anumită măsură. Glicemia postprandială depinde în mare parte de compoziția mesei, în timp ce glicemia preprandială reflectă în principal rata de producție a glucozei de către ficat.
Menținerea unui control strict asupra glicemiei (și a presiunii sangvine) poate reduce riscul apariției complicațiilor. Tratamentul persoanelor diabetice are scopul de a normaliza glicemia și, de asemenea, de a minimiza complicațiile provocate de diabet. Acesta poate provoca și complicații, precum pierderea vederii, asociate cu leziuni ale vaselor sangvine și ale nervilor, provocate de glicemii ridicate în mod constant.
Cercetările efectuate după anii 1970 au arătat faptul că un consum mai important de carbohidrați nu este nociv pentru controlul glicemiei, iar la începutul anilor 1980 a fost elaborată o teorie conform căreia glicemia era influențată de aportul energetic total, și nu de consumul de carbohidrați. Înainte de anii 1980, se considera că un control al glicemiei era imposibil fără a limita carbohidrații.
Glicemia este influențată de mai mulți factori dietetici, precum cantitatea și tipul de alimente consumate și proprietățile acestora. S-a observat faptul că anumite alimente de consum curent, care conțin același tip și aceeași cantitate de carbohidrați, pot avea efecte diferite asupra glicemiei (răspuns glicemic).
Alcoolul are o influență asupra glicemiei, întrucât acesta oprește producția de glucoză în ficat, ceea ce determină o scădere a concentrației de glucoză în plasmă.
Fibrele au fost consumate în mod tradițional ca substanță de origine vegetală și au unul sau mai multe efecte fiziologice benefice, cum ar fi: diminuarea timpului de tranzit intestinal, creșterea volumului de materii fecale, faptul că pot fi fermentate de microflora colonului, reducerea nivelului de colesterol total în sânge, reducerea nivelului de colesterol LDL în sânge, reducerea glicemiei postprandiale sau reducerea nivelului insulinei din sânge.
Caramelul cu sulfit de amoniu se prepară prin tratament termic controlat al carbohidraților (îndulcitori nutritivi de calitate alimentară disponibili în comerț alcătuiți din monomeri precum glucoza și fructoza și/sau polimerii lor, cum ar fi siropurile de glucoză, zaharoză și/sau siropurile invertite și dextroză) cu sau fără acizi sau alcali, în prezența atât a sulfiților, cât și a compușilor de amoniu (acid sulfuros, sulfit de potasiu, bisulfit de potasiu, sulfit de sodiu, bisulfit de sodiu, hidroxid de amoniu, carbonat de amoniu, bicarbonat de amoniu, fosfat de amoniu, sulfat de amoniu, sulfit de amoniu și bisulfit de amoniu).
Produsele derivate din porumbul Zea mays L. linia MON810 (alimente și ingrediente alimentare produse din făină de porumb, gluten de porumb, griș din porumb, amidon de porumb, glucoză de porumb și ulei de porumb obținute din Zea mays L. linia MON810) sunt autorizate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 258/9711 și au fost modificate ulterior ca produse existente în conformitate cu articolele 8 şi 20 din Regulamentul (CE) nr. 1829/200312 .
Studiile și testele efectuate în cadrul examinării în cauză arată că determinarea conținutului de amidon (sau dextrine) prin hidroliză utilizând conținutul de hidroxid de sodiu și de glucoză prin metoda enzimatică cu ajutorul spectrofotometriei, astfel cum se prevede în prezent pentru majoritatea mărfurilor, nu mai corespund cerințelor tehnice actuale și, prin urmare, trebuie actualizate. Din aceste motive, este indicat să se prevadă ca determinarea conținutului de amidon (sau dextrine) să fie efectuată pe cale enzimatică prin amilază și amiloglucozidază, iar determinarea conținutului de glucoză să fie efectuat utilizând cromatografia lichidă de înaltă performanță (HPLC sau CLIP), în conformitate cu dispozițiile din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 900/2008 al Comisiei din 16 septembrie 2008 de stabilire a metodelor de analiză și a altor dispoziții tehnice necesare pentru punerea în aplicare a regimului de import al anumitor mărfuri rezultate din prelucrarea produselor agricole (4 ), modificat prin Regulamentul (UE) nr. 118/2010 al Comisiei (5).
Pentru a asigura aplicarea consecventă a Regulamentului (CE) nr. 900/2008, este necesar să se prevadă că, în scopul punerii în aplicare a anexelor II și III la Regulamentul (UE) nr. 514/2011, se utilizează formulele, procedurile și metodele stabilite în regulament și pentru determinarea conținutului de grăsimi din lapte, a conținutului de proteine din lapte, a conținutului de amidon/glucoză și a conținutului de zaharoză/zahăr invertit/izoglucoză, în scopul selectării elementului agricol corespunzător, drepturi suplimentare privind zahărul și drepturi suplimentare privind făina în cazul importurilor nepreferențiale, astfel cum se prevede în partea II și partea III secțiunea I anexa 1 din anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87.
Regulamentul (CE) nr. 1591/95 al Comisiei din 30 iunie 1995 de stabilire a normelor de aplicare a restituirilor la export pentru glucoză și sirop de glucoză folosite în anumite produse prelucrate pe bază de fructe și legume (2 ) conține anumite mențiuni în toate limbile comunitare.
Taxele vamale și taxele cu efect echivalent (inclusiv componenta agricolă a acestora) aplicabile la importul în Uniunea Europeană de produse originare din Cisiordania și Fâșia Gaza prevăzute în capitolele 1-24 din Nomenclatura combinată (NC) și din Tariful vamal al Autorității Palestiniene și enumerate în secțiunea 1 punctul ii) din anexa 1 la Acordul privind agricultura din cadrul GATT, cu excepția lactozei chimic pure de la codul NC 1702 11 00 și a glucozei și siropului de glucoză care conțin în stare uscată minimum 99% din greutate glucoză, de la codurile NC ex 1702 30 50 și ex 1702 30 90, care sunt cuprinse în capitolul 1, se elimină temporar în conformitate cu dispozițiile din partea B punctul 5 litera (a) din acordul sub forma unui schimb de scrisori.
Cum îți afectează carbohidrații sănătatea? - Richard J. Wood
Mucopolizaharidele sunt polizaharide de structura care intra in consistenta tesutului animal conjunctiv. Au structura liniara continand 100-1000 unitati repetitive. Datorita numarului mare de grupari acide din compozitie, mucopolizaharidele la pH fiziologic ionizeaza formand anioni (polianioni) - deci cu o mare incarcatura negativa. Sub aceasta forma, ele retin apa in spatiile interstitiale si pot lega ioni de calciu. Acidul hialuronic este raspandit in substanta fundamentala a tesutului conjunctiv lax, in lichidul sinovial, in corpul vitros, in cordonul ombilical. Structura: unitatea repetitiva este compusa din acid beta-glucuronic legat beta1-3 de betaglucozamina N-acetilata. Intre unitatile repetitive sunt legaturi beta 1-4. Condroitin sulfatii sunt constituenti de baza ai tesutului cartilaginos. Unitatea repetitiva contine acid beta-glucuronic legat beta 1-3 de beta-galactozam N-acetilata si sulfatata. Dermatan-sulfat (condroitin sulfat tip B) - diferenta fata de condroitin-sulfati este ca, in loc de acid glucuronic, are acid iduronic. Dermatan sulfatii sunt localizati in piele, tendoane, cartilaje, continutul creste cu varsta. Keratin sulfatii: localizati in tesutul cartilaginos si in cornee. Heparina - este produsul de secretie al mastocitelor. Unitatea repetitiva contine alfa-glucozamina N-sulfatata legata alfa1-4 de acid glucuronic sulfatat.
Farmacocidinamica:- au rol structural fiind componenti importanti ai matricei extracelulare a organismului si sunt prezenti intr-o concentratie foarte mare in cartilaj si lichidul sinovial; se gasesc, de asemenea, in cornee. La nivelul articulatiilor, glucozaminoglicanii sulfatati inhiba enzimele proteolitice care pot degrada proteoglicanii, aceasta ducand la inhibarea sau reducerea diminuarii tesutului conjunctiv si astfel mentin flexibilitatea, rezistenta la compresiune si elasticitatea tesutului conjunctiv. Glucozaminoglicanii sulfatati reduc inflamatia prin reducerea concentratiei de prostaglandine E2 (PGE2) (implicate in raspunsul la traumele articulatiei) si cresc concentratia de hialuronat in articulatie, restabilind astfel vascozitatea lichidului sinovial. Glucozaminoglicanii sulfatati administrati intraarticular sunt eliminati din lichidul sinovial in 2-3 zile. Se distribuie rapid in membrana sinoviala. Cea mai mare concentratie a fost detectata in lichidul sinovial si capsula articulara, urmate in ordine descrescatoare de membrana sinoviala, ligamente si musculatura adiacenta. Ei nu sunt metabolizati in mod semnificativ in lichidul sinovial. Indicatii terapeutice: - glucozaminoglicanii administrati intramuscular sau intraarticular sunt indicati pentru tratamentul disfunctiilor articulare non-infectioase si/sau posttraumatice. In osteoartrita exista o cantitate insuficienta si o modificare a calitatii acidului hialuronic, dar si a altor glucozaminoglicani din lichidul sinovial si cartilajul articular.
