În cazul în care este demonstrat existența unui caz de malpraxis medical, răspunderea personalului medical pentru daunele provocate pacienților poate fi: disciplinară, civilă (delictuală) și penală. Dacă în urma cercetării disciplinare, medicul este sancționat de Colegiul Medicilor, acesta poate ataca decizia în instanță. Comisia are competența de a stabili dacă este vorba despre un caz de malpraxis, pe baza unui raport de expertiză întocmit de către expertul/experții desemnați de Comisie în acest sens. Aceasta stabilește dacă există un caz de malpraxis, în termen de 3 luni de la sesizare. Important este faptul că cele două proceduri descrise anterior sunt facultative, pacientul este cel care are dreptul de a alege calea pe care vrea să o urmeze pentru a atrage răspunderea personalului medical.
Ca atare, persoana interesată (pacientul) poate sesiza direct instanța de judecată, unde va trebui să dovedească existența malpraxisului în cazul în care dorește să obțină tragerea personalului medical la răspundere civilă delictuală. Dovedirea cazului de malpraxis, fără a arăta și a demonstra un prejudiciu produs de personalul medical, nu este aptă să conducă la obligarea acestuia la plata de despăgubiri. O altă formă a răspunderii care poate fi antrenată în sarcina personalului medical este răspunderea penală. Trebuie menționat faptul că până în acest moment legislația din România nu incriminează în mod distinct faptele de malpraxis, deci nu există o reglementare expresă a acestora, ci personalul medical poate fi cercetat și apoi judecat pentru infracțiunile prevăzute de Codul penal: omorul (art. 188 C.pen.), uciderea la cererea uciderea din culpă (art. 192 C.pen.), loviri sau alte violențe (art. 193 C.pen.), vătămarea corporală (art. 194 C.pen.).
În plus, cadrul legislativ reglementează modalitățile de răspundere disciplinară a medicilor: răspunderea disciplinară poate fi unic reglată prin Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și alte dispoziții; sancțiunile disciplinare includ mustrare, avertisment, vot de blam și amendă, iar radierea sancțiunilor se face în termenul stabilit, în funcție de natura abaterii. Plângerea împotriva unui medic se depune la Colegiul teritorial din care acesta face parte, iar în fiecare Colegiu teritorial funcționează o Comisie de disciplină care judecă abaterile disciplinare comise de medicii înscriși în acel Colegiu.
În principiu, plângerea poate fi depusă de orice persoană, fără condiții privind calitatea petentului. Plângerea se va depune în termen de maximum 6 luni de la momentul comiterii faptei sau de la momentul cunoașterii consecințelor prejudiciabile ale acesteia. Conținutul plângerii este reglementat de art. 115 din Statutul Colegiului Medicilor din România. În cadrul fiecărui Colegiu există o Comisie de Disciplină, iar decizia acesteia trebuie să fie motivată și comunicată părții sancționate.
Răspunderea disciplinară poate coexista cu răspunderea civilă și/sau penală, iar în cazul unei abateri disciplinare, medicul poate fi chemat să răspundă administrativ pentru faptele sale. O confuzie frecventă în practică este cea dintre răspunderea disciplinară și cea civilă. În ceea ce privește cumulul dintre răspunderea disciplinară și cea penală, există diferențe calitative și operaționale în ceea ce privește obiectivele și instanțele competente. Art. 247 alin. (conform unor texte citate) selectează cadrul sancțiunilor disciplinare și condițiile de radiere a acestora, iar art. 106 și următoarele stabilesc criteriile și procedurile pentru aplicarea sancțiunilor.
Comisia desemnează, prin tragere la sorți, experți medico-legali pentru întocmirea raportului necesar în stabilirea existenței malpraxisului. Expertiza se realizează în termen de 30 de zile de la desemnare și poate sta la baza deciziei Comisiei Superioare de Disciplină sau a instanței competente, în funcție de calea aleasă de pacient. Dacă actele săvârșite intră sub incidența legii penale, se poate introduce răspunderea penală a medicului; dacă rezultatul este prejudiciabil, se poate acorda o despăgubire civilă. În plus, dacă există indicii asupra comiterii unei infracțiuni, Comisia este obligată să sesizeze organele de urmărire penală.
Este util de subliniat că procedura de stabilire a cazurilor de malpraxis, până la sesizarea instanței, este confidențială. Încălcarea/confidențialitatea poate atrage sancțiuni pentru persoana care a sesizat sau pentru membrii Comisiei, conform reglementărilor aplicabile. În practică, procedurile pot porni fie la cererea pacientului, fie din oficiu, în cazul semnalărilor grave privind conduita personalului medical.
Elemente de bază ale malpraxisului
Termenul “malpraxis” își are originea în limba latină și greacă, fiind format prin îmbinarea lui malus (rău) și praxis (practică). Din punct de vedere legal, malpraxis este „eroarea profesională săvârșită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical și a furnizorului de produse și servicii medicale, sanitare și farmaceutice” conform Legii nr. 95/2006. Eroarea profesională poate include neglijența, imprudența, cunoștințe insuficiente, iar greșeala medicală este legată de aspectele științei medicale și de etica profesională.
Elementele indispensabile ale malpraxisului includ existența unui prejudiciu pentru pacient, legătura de cauzalitate între actul medical și prejudiciu, și încălcarea normelor de diligență. Drept urmare, răspunderea civilă delictuală apare în cazul producerii unui prejudiciu din vina medicului, iar despăgubirile pot acoperi daune materiale și morale, precum și cheltuielile de îngrijire medicală și prejudiciile de nevalorizare a capacitatii de muncă.
Răspunderea penală poate fi, de asemenea, implicată dacă se poate dovedi existența unei infracțiuni, cum ar fi omorul din culpă, vătămarea corporală sau alte infracțiuni prevăzute de Codul penal. În cadrul proceselor penale, pacientul poate să se constituie parte civilă pentru a solicita despăgubiri pe lângă pedeapsa penală a medicului.
Rolul practicienilor și al consecințelor pentru practică
Medicul este supus unui echilibru între obligația de diligență și incertitudinea propriilor rezultate. Obligația de îngrijire, informarea pacientului și obținerea consimțământului informat sunt principalele elemente de etică și deontologie. Răspunderea disciplinară poate impune măsuri precum avertismentul, mustrarea, votul de blam sau amenda, precum și retragerea calității de membru în unele situații. Radierea sancțiunilor poate avea loc după perioade stabilite de lege, iar în unele cazuri, redobândirea calității de membru poate fi permisă în condiții speciale.
În practică, pacientul poate alege calea civilă, disciplinară sau penală; aceste rute nu se exclud reciproc și pot fi accesate în paralel în funcție de circumstanțe. De asemenea, în unele cazuri, procedurile pot porni din oficiu ca răspuns la semnalări grave privind conduita profesională. Pentru medic, este esențial să înțeleagă cadrul diferitelor forme de răspundere, să cunoască ce pași să urmeze pentru apărarea sa și cum să gestioneze comunicarea cu pacienții și cu instituțiile medicale.
Ca să aflați mai multe despre cum să acționați în caz de malpraxis, consultați materialele specializate sau contactați un avocat cu experiență în malpraxis medical. În final, malpraxisul implică răspunderea civilă, disciplinară și/sau penală, fiecare având propriile componente, căi procedurale și instituții competente, iar acestea pot fi activate simultan, în funcție de situație.
Termeni-cheie și influențe legislative
Răspunderea disciplinară pentru medici este reglementată în general în Legea nr. 95/2006. Comisiile de disciplină, conduse de Colegiile teritoriale, au rolul de aInvestiga și a decide sancțiuni disciplinare, iar deciziile se pot ataca în instanță. Radierea sancțiunilor este reglementată în art. 457 din Legea nr. 95/2006. Comisia Superioară de Disciplină este independentă de conducerea Colegiului și poate aplica sancțiuni, iar deciziile sale pot fi contestate conform reglementărilor în vigoare. Răspunderea civilă delictuală se bazează pe culpa, responsabilitatea fiind legată de producerea prejudiciului, iar repararea acestuia poate fi cerută în instanță civilă. În ceea ce privește răspunderea penală, infracțiunile prevăzute de Codul penal includ omor, ucidere din culpă, vătămări etc., iar în unele cazuri, pacientul poate deveni parte civilă în procesul penal.
tags: #tragerea #la #raspindere #a #medicului #ginecolog
Postări populare:
- Cum poate fi reziliat disciplinar contractul de întreținere și ce prevede legea
- Caracteristici ale placentei la iepuri: ce inseamna pentru dezvoltarea lor
- Farmacia Tei: programul lunar pentru decembrie
- Ginecologie la Stanca Cluj: 26 de medici de gardă în obstetrică-ginecologie
- Ce se întâmplă în săptămâna 8 de sarcină pentru bebeluș