Indicațiile transfuziei de sânge variază în funcție de tipul de anemie, de severitatea presiunilor hemodinamice și de nevoia de a restabili rapid oxigenarea țesuturilor. Criteriile de anemie la bărbați includ Hb < 13,5 g/dl, Ht < 42% sau număr de eritrocite < 4,5 milioane/μl, iar populația eritrocitară poate fi clasificată ca microcitara (
Principii generale ale transfuziei de masă eritrocitară
- A. Beneficiul major al transfuziei de masă eritrocitară este creșterea rapidă a hemoglobinei și hematocritului.
- Sigura optiune terapeutica la pacientii anemici unde se doreste restaurarea rapida a nivelului normal al Hemoglobinei este administrarea de masa eritrocitara.
- Transfuzia unei unități de masă eritrocitară (300 ml) va determina cresterea în medie a hemoglobinei cu 1 g/dl și a hematocritului cu 3% la adultul cu suprafață medie care nu pierde simultan sânge.
- Unele studii sugerează că transfuzia de sânge poate reduce valoarea prognostică negativă a Hemoglobinei scăzute.
- Recomandarea de transfuzie de sânge nu se face strict numai pe valoarea Hemoglobinei.
Etapele procesului transfuzional și bune practici
- Informarea pacientului despre necesitatea tratamentului transfuzional, scopul acestuia, riscurile posibile și tratamentul de alternativă; acordul pacientului la hemotransfuzie trebuie să fie documentat.
- La spitalizare se determină grupa de sânge și factorul Rh în mod planificat; formularul cu rezultatul investigațiilor se păstrează în fișa de observație.
- Se colectează și se marchează corect proba de sânge pentru testare la compatibilitate; proba trebuie să fie în eprubeta corect marcată și complet identificată cu pacientul.
- Cererile pentru componentul de sânge și proba de sânge colectată se trimit în secția de transfuzie sau în laboratorul de izoserologie; colectarea se efectuează de către un cadru medical specialist în izoserologie.
- Păstrarea corectă a produselor de sânge; transfuzia de sânge integru, a concentratului de eritrocite, a crioplasmei decongelate trebuie începută în primele 30 de minute după scoaterea lor din frigider.
- Temperatura frigiderelor pentru păstrarea sângelui este monitorizată zilnic pentru a menține intervalul 20-60°C; dacă transfuzia nu poate începe în 30 de minute, sângele este păstrat în frigider controlat.
- Se efectuează proba biologică: se transfuzează 15 ml de sânge și se monitorizează pacientul timp de 3 minute, repetând procedura dacă nu apar reacții; nu se încălzește sângele în termostat și nu se adaugă medicamente sau soluții infuzabile la componentele sanguine (cu excepția soluției saline 0,9%).
- Se interzice adăugarea de soluții intravenoase incompatibile (Ringer-lactat, glucoză 5%) la sânge; transfuzia fiecărei unități trebuie terminată în 4 ore de la deschiderea adâncită a recipientului.
- După transfuzie, se evaluează eficacitatea imediată și prezența efectelor adverse; în caz de suspiciune de complicație posttransfuzională, punga de sânge se trimite în secția de transfuzie pentru examinare.
Răspunsuri practice despre riscurile transfuziei și siguranța pacientului
Transfuzia de sânge este în general considerată o procedură sigură, însă poate implica riscuri precum reacții alergice, febră sau reacții hemolitice posttransfuzionale. Transmiterea unor infecții (HIV, hepatita B și C) este extrem de rară datorită testărilor riguroase ale donatorilor. Reacțiile severe pot apărea în primele momente ale transfuziei; monitorizarea constantă este esențială.
Tipuri de transfuzie și situațiile lor uzuale
- Transfuzii de globule roșii: indicată în anemie, sângerări masive sau după pierderi semnificative de sânge; scopul este restabilirea nivelurilor normale de oxigen în organism.
- Transfuzii de trombocite: indicată pentru trombocitopenie sau riscuri crescute de sângerare, frecvent în chimioterapie sau boli hematologice.
- Transfuzii de plasmă: utilizate în situații precum arsuri, infecții severe sau insuficiență hepatică, când proteinele plasmatice și factorii de coagulare sunt afectați.
- Transfuzii de sânge integral: utilizate în hemoragii traumatice severe când este necesară înlocuirea tuturor componentelor sanguine.
Transfuzii în contexte speciale: anemie fetală, eritropoieză intrauterină și exemple clinice
Transfuzia intrauterină fetală este o procedură specializată pentru a salva viața unui fat afectat de anemie severă; se efectuează sub control ecografic, prin injectare de sânge pregătit direct în vasele cordonului ombilical, cu scopul de a menține fatul în viață până la nașere. În multe cazuri, acest tip de intervenție poate presupune mai multe transfuzii intrauterine în timpul sarcinii. La naștere, multiple exemple clinice arată cum transfuzia poate salva vieți în fața unor afecțiuni complexe precum anemia feriprivă la sugar sau anemii asociate cu cancerul și tratamentele oncologice.
Procesul de sterilitate a donării și compatibilitatea grupelor sanguine
Compatibilitatea grupelor de sânge este o regulă fundamentală: sângele tip A, B, AB sau O, cu Rh pozitiv sau negativ, trebuie să se potrivească între donator și primitor pentru a evita reacțiile grave. Grupurile antigenice ABO și Rh sunt cele mai importante, iar subgrupele pot genera reacții mai rare, dar posibile. În cazul sarcinilor, incompatibilitatea Rh poate provoca afecțiuni serioase dacă nu se gestionează corespunzător, iar transfuzia în timpul sau după sarcină trebuie atent supervisată.
Modalități practice de administrare și monitorizare în timpul transfuziei
Procedura este asemănătoare cu o perfuzie: sângele este introdus într-o venă printr-o perfuzie conectată la o pungă de sânge sau produs sanguin. Monitorizarea include tensiunea arterială, pulsul și temperatura, ținute sub observație înainte de încheierea transfuziei. După transfuzie, se verifică efectele directe și apariția eventualelor reacții adverse. În cazul complicațiilor, transfuzia se oprește și se recomandă asistență medicală de urgență.
O transfuzie de sânge
Conceptele despre tipuri de transfuzie, autotransfuzia și domeniul de aplicare
Există patru tipuri principale de transfuzie sanguină în funcție de nevoi: globule roșii, trombocite, plasmă și sânge integral. Donarea autologă (sânge recoltat de la pacient înainte de intervenție) reduce riscul de incompatibilitate imunologică, dar nu elimină toate riscurile. Transfuziile pot fi realizate în spital, clinică sau, în unele cazuri, la domiciliu, însă testările, manipularea și depozitarea sângelui sunt strict reglementate pentru siguranță.
Întrebări frecvente despre transfuzia de sânge
- Necesitatea transfuziei depinde de cauza anemiei și de răspunsul la tratament; factorii Rh și compatibilitatea ABO sunt esențiale.
- Mulți pacienți observă o îmbunătățire a simptomelor în 24-48 de ore după transfuzie.
- Răspunsul la transfuzie poate varia în funcție de starea clinică a pacientului și de volumul administrat.
- Riscurile includ reacții alergice, febră sau reacții hemolitice; infecțiile transfuzionale sunt rare datorită testărilor riguroase.
tags: #transfuzie #de #sange #pentru #anemie #sugar
Postări populare:
- Ghidul părinților aflați pentru prima dată în spital cu bebelușul
- Dispozitive pentru departarea labii: ghid practic pentru ginecologie
- Creșterea în greutate la bebeluși: momentul în care dublarea operei apare în primul an
- Guma în timpul sarcinii: ce spune știința despre beneficii și riscuri
- Ce ar trebui să mănânci în timpul sarcinii: avertismente și semne de avertizare