Icterul la nou-născut se definește prin îngălbenirea pielii și mucoaselor acestuia, ca rezultat al hiperbilurubinemiei, adică al creșterii bilirubinei în fluxul sanguin. Bilirubina este un pigment ce apare ca urmare a distrugerii celulelor roșii după naștere, trece prin ficat și este eliminată prin bilă. Icterul se produce atunci când bilirubina se formează mai rapid decât poate ficatul să o proceseze. În funcție de momentul apariției, există două tipuri de icter: icter fiziologic și icter patologic.
Icter fiziologic și icter patologic
Icterul fiziologic apare după 36-48 ore de viață la aproximativ 50-60% dintre nou-născuți la termen și la 80-90% dintre prematuri. Nou-născutul are stare generală bună, valorile bilirubinei nu depășesc 12 mg%. Apare datorită particularității fiziologice a nou-născuților de a produce un nivel ridicat de bilirubină. Icterul patologic apare din primele ore de viață, uneori cu alterarea stării clinice a nou-născutului, cu valori crescute ale bilirubinei în cordonul ombilical și cu ritm de creștere accelerat după naștere.
Forma severă a icterului la nou-născuți poate apărea în contextul unor cauze multiple: incompatibilitate de grup ABO sau Rh, hipoxia la naștere, sepsis, hemoragii, policitemie, afecțiuni hepatice sau metabolice, TORCH, atrezie biliară etc. Un alt tip frecvent este icterul asociat cu alimentația cu lapte matern, prezent în aproximativ 30% dintre nou-născuți, debutează la 4-7 zile și scapă treptat până la 10 săptămâni. Icterul de alăptare poate persista 2-3 săptămâni, iar la sugarii alăptați intens poate persista mai mult.
Factorii de risc pentru formele severe includ prematuritatea, nașterea înainte de 38 de săptămâni, alăptarea insuficientă, echimozele la naștere, incompatibilitatea ABO/RH și aportul insuficient de lapte matern. În formele severe, dacă nu se intervine prompt, bilirubina poate afecta creierul și auzul. Encefalopatia bilirubinică este o urgență medicală cu posibilă evoluție către kernicterus, afectare neurologică gravă și surditate. Icterul patologic poate fi însoțit de hepatosplenomegalie și creșterea rapidă a bilirubinei în timp.
Diagnosticul icterului neonatal se bazează pe examen clinic și teste de laborator. Bilirubina totală, directă și indirectă, hemoleucograma, testele hepatice și timpul de protrombină sunt utilizate pentru diferențierea icterului fiziologic de cel patologic. În unele maternități se poate utiliza bilirubinometrul transcutaneous pentru screening non-invaziv, oferind rezultate rapide, în timp ce eșantionarea sanguină este necesară pentru confirmare.
Tratamentul depinde de severitatea și de cauza icterului. Icterul fiziologic se remite de la sine pe măsură ce ficatul se maturează; se recomandă alăptarea frecventă (8-12 implementări pe zi), hidratarea adecvată, stimularea alimentației pentru eliminarea bilirubinei prin scaun, iar expunerea la lumină naturală poate susține metabolismul bilirubinei. Fototerapia este tratamentul de elecție pentru icterul neonatal sever sau prelungit; presupune expunerea pielii la lumină albastră pentru a transforma bilirubina în fotoizomeri soluți în apă, eliminabili prin urină și scaun. Bebelusul este dezbrăcat, purtând doar scutec, cu protecție oculară și monitorizare a mediului termic și a aportului de lapte.
Exsanguinotransfuzia este o măsură terapeutică indicată în formele foarte severe de icter, în special în incompatibilități Rh sau ABO, pentru a reduce bilirubina sub pragul neurotoxicității. Arcada Maternității Arcadia dispune de un sistem avansat de fototerapie (tunelul bilisphere) ce distribuie lumina pe 360 de grade, reduce timpul de expunere, și permite monitorizarea temperaturii sale interne, reducând riscurile de hipertermie sau deshidratare. În situații patologice mai complexe, tratamentul poate include administrarea de imunoglobuline anti-D în cazul izoimunizării Rh, sau intervenții chirurgicale în caz de afecțiuni hepatice severe (de exemplu atrezia biliară) conform recomandărilor speciale.
Prevenția icterului neonatal
- Determinarea grupei sanguine și Rh-ului în timpul sarcinii, monitorizarea bebelușului după naștere și asigurarea unei alimentații suficiente prin lapte matern.
- Hrănire la cerere, 8-12 mese pe zi, pentru a preveni deshidratarea și a facilita eliminarea bilirubinei.
- Monitorizarea copiilor prematuri sau celor cu risc crescut pentru identificarea timpurie a formelor severe.
- La naștere, dacă este necesar, administrarea formulei la cerere sau suplimentarea cu lactate adaptate, monitorizarea aportului hidric și a semnelor de deshidratare.
Icterul fiziologic se remit în 7-10 zile la nou-născuții la termen, iar în 14-21 de zile la cei prematuri. Icterul asociat alăptării poate persista 2-3 săptămâni sau mai mult. În cazuri de icter patologic, evoluția este prelungită, cu semne de afectare hepatică, letargie sau dificultăți de alimentație. Encefalopatia bilirubinică poate apărea dacă bilirubina trece prin bariera hematoencefalică, având etape clare de prezentare (letargie, hipotonie, plâns sever, convulsii) și poate evolua în kernicterus, cu disfuncții motorii, surditate și întârziere psihomotorie. Boli hepatice neonatale și colestaza pot duce la hepatită neonatală, ciroză sau cariofoate severe în cazuri extreme.
Cauzele icterului neonatal prelungit includ sindromul de bilă groasă, colestază pe fond parenteral, hepatite neonatale, boli toxoplasmoze/citomegalovirus, atrezia congenitală de căi biliare etc. Icterul congestiv cu tentă verde indică obstructia biliară, iar echimozele și diatezele hemoragice pot apărea la nou-născuții cu icter obstructiv, necesitând suplimentarea cu vitamina K.
În cazul icterului intens sau prelungit prin inhibitori ai laptelui matern, opțiunile includ fototerapia la domiciliu, suplimentarea cu formule parțial hidrolizate sau continuarea alăptării, cu monitorizare atentă. Oprirea temporară a alăptării poate fi indicată în cazuri extreme cu bilirubinemie foarte ridicată. Recomandările subliniază însă că beneficiile alăptării depășesc riscurile asociate icterului, iar deciziile se iau numai în cadrul Consiliului medical.
- Monitorizează semnele clinice: colorarea pielii, schimbări ale urinei și scaunelor, vigilența generală, apetitul și nivelul de energie.
- Asigură hrănire adecvată: 8-12 hrăniri pe zi, cu alăptare la cerere sau formulă adecvată, pentru a facilita eliminarea bilirubinei.
- Intervenții de urgență în situațiile patologice: icter precoce, creștere rapidă a bilirubinei, letargie severă, dificultăți de alimentație, convulsii sau febră.
- Tratament adecvat atunci când este necesar: fototerapie pentru icterul sever, exsanguinotransfuzie în cazuri extreme, și tratament specific pentru cauzele patologiei hepatice sau metabolice.
- De ce apare icterul la bebeluși? - Din cauza creșterii bilirubinei prin descompunerea hematiilor și a insuficienței temporare a metabolismului hepatic la nou-născut.
- Cât durează icterul neonatal? - Fiziologic: 7-10 zile la termen; 14-21 de zile la prematuri; icterul de alăptare poate persista 2-3 săptămâni sau mai mult.
- Colestaza neonatală: cum se tratează? - Tratament pacient-specific: fototerapie, tratament medicamentos, posibil intervenții chirurgicale în cazuri de atrezie biliară.
- Fototerapia poate afecta bebelușul? - Efectele includ deshidratarea, eritemul, instabilitatea termică; totuși beneficiile în scăderea bilirubinei pot fi semnificative.
- De ce apare icterul la bebeluși? - Din cauza creșterii bilirubinei prin descompunerea hematiilor și a insuficienței temporare a metabolismului hepatic la nou-născut.
- Cât durează icterul neonatal? - Fiziologic: 7-10 zile la termen; 14-21 de zile la prematuri; icterul de alăptare poate persista 2-3 săptămâni sau mai mult.
- Colestaza neonatală: cum se tratează? - Tratament pacient-specific: fototerapie, tratament medicamentos, posibil intervenții chirurgicale în cazuri de atrezie biliară.
- Fototerapia poate afecta bebelușul? - Efectele includ deshidratarea, eritemul, instabilitatea termică; totuși beneficiile în scăderea bilirubinei pot fi semnificative.
tags: #tratament #naturist #icter #nou #nascuti