Trauma post-avort reprezintă o formă a tulburării de stres post traumatic, o boală dizabilitantă care apare ca urmare a unui eveniment terifiant. Procesul decizional prin care persoana alege să facă avortul, procedura chirurgicală prin care trece și faptul că ulterior are sentimente puternice de mâhnire, durere și regret, este în esența ei destul de traumatică. Ca în orice altă traumă, persoana încearcă să uite sau să nege evenimentul sau să ignore orice durere care ar putea proveni de acolo.
Majoritatea persoanelor nu fac legătura dintre starea tensionată pe care o au și experiența avortului. Totuși la un moment dat, amintirea evenimentului traumatic apare la suprafață, iar realitatea acelei pierderi nu mai poate fi negată. Sindromul post-avort poate presupune o lungă perioadă de recuperare, iar psihoterapia este cea mai eficientă metodă pentru a vindeca simptomele. Indiferent de alegerea de a apela la un psiholog, la un preot sau la un centru specializat pentru acest tip de probleme, femeile cu sindromul post-avort trebuie să își exprime durerea, frustrarea, vina, resentimentul sau furia și să le găsească o rezolvare înainte ca ele să prindă proporții odată cu trecerea timpului.
Răni emoționale și traume asociate pierderii perinatale
„Pierderea sarcinii afectează până la o femeie din două, iar pentru multe femei, acesta va fi cel mai traumatic eveniment din viața lor. Studiul sugerează că pierderea unui copil dorit poate lăsa o moștenire de durată, așa încât femeile să se confrunte cu sindromul de stres post-traumatic la aproape un an de la pierderea de sarcină.”
În Marea Britanie, la aproximativ o sarcină din patru este dusă până la capăt din motive independente de voința mamei; datele confirmă că după pierderea sarcinii, multe femei raportează PTSD, anxietate și depresie într-un interval de săptămâni până la luni. „Șoc complet” descrie intensul răspuns emoțional al persoanelor afectate, iar partenerii pot experimenta la rândul lor dificultăți psihologice în urma avortului sau a pierderii perinatale.
Există diferențe semnificative între experiența avortului la cerere și pierderea de sarcină din motive independente de voință, în ceea ce privește distresul afectiv, durerea legată de pierdere și simptomele PTSD. Femeile care pierde sarcina raportează frecvent sentimente de durere, tristețe, plâns și coșmaruri, iar adaptarea la noua realitate maternă poate dura mult timp, uneori ani. În schimb, cele care solicită avort pot prezenta distres mai mic sau moderat în anumite aspecte ale simptomatologiei, dar și un nivel diferit de evitare și rușine legat de decizia lor.
Impactul asupra partenerilor și relațiilor de cuplu
Studii indică faptul că partenerii pot experimenta, de asemenea, tulburări psihologice ca urmare a avortului sau a pierderii unei sarcini, influențând comunicarea și atașamentul în cuplu. În cazul femeilor, pierderea perinatală poate duce la o schimbare în comportament și în dinamica relației cu partenerul, în special atunci când așteptările sunt ca partenerul să își manifeste susținerea și să păstreze copilul. Traumă și durere pot provoca retragere, izolarea socială sau conflicte în cuplu, necesitând intervenții de consiliere de cuplu sau individuală.
Suportul psihologic imediat și pe termen lung poate facilita reconstructia eu-lui, ajustarea la pierdere, scăderea depresiei și îmbunătățirea comunicării cu partenerul. În studiile comisia pentru pierdere perinatală, se evidențiază diferențe semnificative între grupele de femei în funcție de cauzele pierderii: distres afectiv, durere și simptome de tristețe și anxietate tind să fie mai ridicate la femeile care au pierdut sarcina față de cele care au optat pentru avortul la cerere.
Simptome și traume asociate
- Preocuparea pentru a rămâne din nou însărcinată - majoritatea femeilor care avortează rămân însărcinate în mai puțin de un an după avort.
- Intreruperea atașamentului fata de copii nenăscuți - dificultăți în timpul unei sarcini viitoare sau lipsa dorinței de a se atașa natural de o altă sarcină.
- Vinovăția supraviețuitorului - preferința de a alege propria viață în detrimentul copilului nenăscut.
- Apariția tulburărilor de alimentație - bulimie sau anorexie, asociate cu percepția de a nu mai fi atractivă și cu teama de a rămâne din nou însărcinată.
- Răspunsuri emoționale și mecanisme de apărare - rationalizarea, reprimarea, înghețarea emoțională și alte strategii pentru a face față durerii.
- Criză psihică și nevoie de asistență - lipsa specialiștilor în domeniu poate complica accesul la consiliere, dar psihoterapia rămâne cea mai eficientă modalitate de recuperare.
Există numeroase efecte ale traumei, inclusiv afectarea somatică, tulburări de somn, probleme digestive, coșmaruri sau reacții exagerate la stimuli. Studiile arată diferențe semnificative între grupele de participanți în ce privește distresul afectiv, durerea legată de pierdere și severitatea simptomelor PTSD. În special, femeile care au pierdut sarcina raportează un nivel de suferință mai ridicat decât cele care au solicitat avortul, iar impactul asupra calității vieții rămâne semnificativ la 12 luni după eveniment.
Importanța sprijinului și a consilierii psihologice
Este esențial ca femeile să poată exprima durerea și emoțiile negative legate de pierdere, să înțeleagă ce le determină să ajungă în această situație și care este prețul adaptării. Reconstituirea încrederii în propriul corp și în securitatea relației de cuplu poate implica terapie individuală, terapie de cuplu și consiliere pentru gestionarea anxietății, depresiei și a simptomelor PTSD. În context românesc, neajunsurile în servicii de psihologie perinatale subliniază necesitatea creșterii accesului la specialiști și la programe de sprijin pentru femei și pentru cupluri.
Discuții despre vindecare și recuperare
Traumele post-avort pot necesita perioade variate de recuperare, iar sprijinul societal și familial joacă un rol important în procesul de adaptare. Consilierea poate ajuta la reconstruirea sensului vieții, la reducerea vinovăției și la facilitarea desfacerii obstacolelor în relațiile cu partenerul și cu ceilalți membri ai familiei. În final, scopul este să se asigure un spațiu sigur pentru exprimarea durerii, să se ofere strategii de coping și să se susțină decizia femeii în alegerea viitoarelor sarcini în mod sănătos și conștient.
Rezumatul științific în cuvinte cheie
Post-avort syndrome, PTSD, perinatal loss, miscarriage, induced abortion, distress, grief, anxiousness, depression, attachment, coping strategies, psychological counseling, partner impact, relational dynamics, perinatal grief scale, PDA.
Avort spontan recurent - Informații și îndrumări (Romanian)
tags: #trauma #post #avort #pentru #el #si
Postări populare:
- Ghid complet despre Bonnisan 30 ml pentru sugari
- Endometrita postpartum: cauze, semnele principale și măsuri de prevenire
- Presiune pe col în sarcină: cauze, simptome și tratament
- Cezariană în spitalele publice românești vs clinici private: ce costuri să așteptați
- Riscuri potențiale ale consumului bruschetei cu roșii în timpul sarcinii