Avortul spontan reprezintă pierderea sarcinii înainte de săptămâna 24 de gestație, fiind o întrerupere naturală a dezvoltării fătului. Este una dintre cele mai comune complicații în sarcină, afectând aproximativ 10-20% dintre sarcinile confirmate. De obicei, avortul spontan apare din cauza unor anomalii cromozomiale, dar pot exista și alți factori precum infecțiile, problemele hormonale sau afecțiuni materne. Avortul spontan poate fi o experiență emoțională dificilă, însă este important de reținut că majoritatea femeilor care trec prin această situație pot avea ulterior sarcini sănătoase. Consultul medical este esențial pentru a determina cauza și a primi îngrijirea necesară.
Ce este avortul spontan?
Avortul spontan este definit ca pierderea sarcinii înainte de săptămâna 24 de gestație, fiind o întrerupere naturală a dezvoltării fătului. Este una dintre cele mai comune complicații în sarcină, afectând aproximativ 10-20% dintre sarcinile confirmate. De obicei, avortul spontan apare din cauza unor anomalii cromozomiale, dar pot exista și alți factori precum infecțiile, problemele hormonale sau afecțiuni materne.
Tipurile principale de avort spontan includ:
- Avort complet - țesuturile sarcinii sunt eliminate complet din uter, iar simptomele se opresc.
- Avort incomplet - o parte dintre țesuturile de sarcină rămân în uter, necesitând intervenție medicală.
- Avort inevitabil - sângerarea și dilatarea colului uterin indică faptul că pierderea sarcinii este iminentă.
- Avort reținut (ratat) - fătul încetează să se dezvolte, dar țesuturile rămân în uter fără semne evidente, cum ar fi sângerarea.
- Avort septic - pierderea sarcinii este însoțită de o infecție uterină, fiind o situație de urgență medicală.
- Avort recurent - pierderea a două sau mai multe sarcini consecutive, caz ce necesită investigații detaliate.
Cât de frecvente sunt avorturile spontane?
Aproximativ 10-20% dintre sarcinile confirmate se termină prin avort spontan. Numărul real poate fi însă mai mare, deoarece multe avorturi spontane apar devreme, înainte ca femeia să realizeze că este însărcinată. Avorturile spontane sunt foarte frecvente, mai ales la începutul sarcinii, iar aproximativ 85% au loc în primul trimestru de sarcină, care înseamnă primele 13 săptămâni. Restul de 15% dintre avorturile spontane apar în săptămânile 13 până la 20.
Avorturile spontane ratate sunt mai puțin frecvente. Cifrele specifice sunt greu de găsit în literatura de specialitate, dar un studiu estimează că avorturile spontane ratate afectează mai puțin de 3% dintre sarcini.
Cauze și factori de risc pentru avortul spontan
Avortul spontan poate fi cauzat de o combinație de factori genetici, medicali și de stil de viață. Înțelegerea cauzelor și a factorilor de risc poate ajuta la prevenirea unor cazuri și la oferirea unui suport adecvat femeilor afectate.
Principalele cauze ale avortului spontan
Principalele cauze ale avortului spontan se regăsesc în lista de mai jos:
- Anomalii cromozomiale: aproximativ 50-60% dintre avorturile spontane sunt cauzate de erori genetice la nivelul embrionului, cum ar fi numărul incorect de cromozomi. Aceste anomalii apar spontan și nu sunt de obicei recurente.
- Probleme hormonale: deficiența de progesteron, un hormon esențial pentru susținerea sarcinii, poate duce la pierderea acesteia. Sindromul ovarelor polichistice (SOP) poate afecta ovulația și nivelul hormonal.
- Probleme structurale la nivelul uterului sau colului uterin: malformațiile uterine (uter septat, bicorn sau unicorn) pot împiedica implantarea corectă. Incompetența cervicală (col uterin slab) poate cauza avort în al doilea trimestru.
- Infecții: listerioza, toxoplasmoza sau bolile cu transmitere sexuală pot afecta dezvoltarea fătului.
- Afecțiuni medicale preexistente, precum: diabetul necontrolat, hipotiroidismul sau hipertiroidismul, tulburări autoimune, cum ar fi lupusul eritematos sistemic sau sindromul antifosfolipidic.
- Expunerea la factori toxici: consumul de alcool, fumatul și utilizarea de droguri pot crește riscul. Expunerea la substanțe chimice periculoase sau radiații poate afecta sarcina.
Cauze paternale ale avortului spontan
Conform studiilor, riscul de avort spontan crește în cazul cuplurilor în care bărbatul are peste 35 de ani. Acest rezultat este independent de vârsta gravidei și de obiceiurile acesteia sau ale tatălui de a fuma ori de a consuma alcool sau cofeină. Un factor important, în acest caz, este fragmentarea ADN-ului. Atunci când acest lucru are loc, problemele sunt transmise prin spermă viitoarei gravide. Încă nu se știe cauza certă a acestei fragmentări de ADN, însă medicii cred că poate apărea pe fondul toxinelor din mediu, al existenței febrei sau al altor boli. Sperma nu poate repara celulele afectate deja.
Un studiu a comparat mai multe cupluri care s-au confruntat cu avortul spontan cu acele cupluri în care bărbații erau infertili. Rezultatele experimentelor au arătat că avortul spontan a apărut mai ales în cazul bărbaților cu ADN fragmentat. Un alt factor este reprezentat de stilul de viață. În cazul gravidelor, obiceiurile zilnice sunt importante în menținerea sănătății fătului, însă se pare că și ceea ce face bărbatul afectează sarcina. Fumatul, consumul excesiv de alcool, dieta nesănătoasă, excesul ponderal pot afecta calitatea spermei. Toate acestea pot reduce probabilitatea evoluției normale a sarcinii. Acești factori scad vitalitatea și mobilitatea spermei, precum și forma sa.
Cauze maternale ale avortului spontan
În cazul mamei, o cauză des întâlnită în avortul spontan este existența unei infecții, de la rubeolă la toxoplasmoză, listerioză sau sifilis. Astfel de infecții pot afecta colul uterin și/sau fătul în mod direct sau prin simptomele specifice (febră, tuse etc.). De asemenea, intoxicațiile cu metale grele, diabetul, afecțiunile imunitare sau malformațiile pot crește riscul de avort spontan. Persoanele care au trombofilie au un risc mai mare de avort spontan multiplu.
Cauze legate de embrion/făt
O altă cauză importantă în avortul spontan este reprezentată de anomaliile cromozomiale ale embrionului, care pot apărea în momentul concepției, atunci când sperma fertilizează ovulul. Dacă aceasta este cauza, corpul femeii elimină, la un moment dat, embrionul. O cauză secundară poate fi o malformație a fătului. De exemplu, dacă există defecte la nivelul inimii sau sistemului nervos. Acestea pot apărea din cauze genetice, teratogenetice sau infecțioase.
Alte cauze ale avortului spontan
Pe lângă cauzele de mai sus, există și alte posibile explicații pentru avortul spontan. Acestea includ:
- Probleme ale placentei - În mod normal, placenta se dezvoltă în timpul sarcinii și este poziționată în partea superioară a uterului. Este foarte importantă pentru furnizarea de oxigen și nutrienți, pentru a elimina resturile fătului, pentru a transmite anticorpii necesari în cazul unei infecții etc. Atunci când placenta nu îndeplinește aceste funcții, alcoolul și cafeina pot ajunge la făt, la fel și aerul poluat sau medicamentele. Pot surveni infecții, iar oxigenul și nutrienții ajung la făt în cantități mai mici sau chiar deloc. Aceste probleme pot apărea atunci când placenta nu se dezvoltă suficient sau dacă ai gemeni.
- Unele afecțiuni sau infecții - Infecția cu HIV, febra Dengue, vaginoza bacteriană, malaria și alte afecțiuni pot crește riscul de avort spontan. De asemenea, infecțiile pot apărea dacă mănânci brânză cu mucegai, ouă crude sau gătite insuficient, carne crudă (mai ales pește) etc.
Factori de risc pentru avortul spontan
Printre factorii de risc pentru avortul spontan se numără:
- Vârsta maternă avansată: femeile peste 35 de ani au un risc mai mare de anomalii cromozomiale și, implicit, de avort spontan.
- Istoric de avorturi spontane: femeile care au avut două sau mai multe pierderi de sarcină au un risc mai mare de a experimenta din nou această situație.
- Greutatea corporală: o greutate sub normal sau obezitatea pot influența negativ sarcina.
- Stresul extrem: deși stresul cotidian nu cauzează avort, stresul extrem poate contribui indirect.
- Medicație nepotrivită: utilizarea anumitor medicamente fără avizul medicului poate crește riscul de pierdere a sarcinii.
Adoptarea unui stil de viață sănătos, menținerea unui control strict al afecțiunilor medicale și efectuarea consulturilor regulate cu medicul obstetrician pot reduce riscul de avort spontan. În cazurile de pierderi repetate, evaluările medicale detaliate pot identifica și trata cauzele subiacente.
Care sunt simptomele avortului spontan?
Dacă avortul spontan are loc devreme, înainte de săptămâna a 14-a, fătul este îndepărtat în mod natural. În acest caz, simptomele pot include sângerări și/sau durere asociate contracțiilor; acestea pot fi ușoare sau severe. Dacă pierderea sarcinii are loc foarte devreme, acest lucru poate să nu fie observat de multe femei. De asemenea, în acest context, nu este necesară spitalizarea. Totodată, nu este indicat să folosești tampoane sau cupă menstruală în perioada imediată după avort spontan.
În plus, intervine dispariția simptomelor asociate sarcinii (ameliorarea grețurilor, reducerea urinărilor frecvente, reglarea apetitului și aplatizarea ușoară a sânilor). Uneori, apar crampe abdominale severe.
Dacă avortul spontan apare după trei luni, acesta poartă denumirea de avort tardiv. Primele simptome includ contracțiile dureroase și pierderea de fluid. Poate apărea și sângerarea, însă doar ecografia arată dacă a avut loc avortul.
Ce să faci dacă apar astfel de simptome
Dacă te confrunți cu simptomele de mai sus, este indicat să vorbești cu ginecologul. Dacă apar simptomele de mai jos, este indicat să soliciți urgent ajutor medical:
- Sângerări abundente;
- Simptome asociate șocului - slăbiciune, amețeală, confuzie, febră, bătăi rapide ale inimii, greață și/sau vărsături.
Cazurile de acest fel necesită intervenția urgentă a medicului, deoarece poate fi vorba despre un avort hemoragic, care necesită intervenție chirurgicală.
Ce va face medicul în caz de avort spontan?
În prima fază, medicul va administra misoprostol sau un alt medicament pentru a înlesni eliminarea fătului. De asemenea, va recomanda administrarea de medicamente împotriva grețurilor și durerii.
Durerea și sângerările vaginale pot dura 12-24 de ore, după care va apărea menstruația. Ulterior, va fi necesară o nouă ecografie, pentru ca medicul să confirme expulzarea completă. În cazul în care avortul spontan a avut loc după săptămânile 10-13, poate fi nevoie de chiuretaj. Această procedură este necesară pentru a se asigura îndepărtarea completă a fătului și a placentei. De asemenea, medicul se asigură că nu există sângerări sau infecții. În timpul procedurii, medicul îți va da un sedativ, iar procedura va dura câteva minute. Cu toate acestea, vei mai rămâne în spital câteva ore, sub observație. Ulterior, este normal să te confrunți, pentru câteva zile, cu sângerări asemănătoare menstruației.
Diagnosticarea avortului spontan
Avortul spontan poate fi diagnosticat în urma simptomelor raportate de femeie și prin investigații medicale efectuate de medicul obstetrician. Simptomele comune, cum ar fi sângerarea vaginală (de obicei abundentă sau cu cheaguri), durerile abdominale sau crampele, pot ridica suspiciunea unei pierderi de sarcină, mai ales în primele săptămâni de sarcină.
Principalele investigații necesare:
- Examen clinic: medicul va efectua o examinare vaginală pentru a evalua colul uterin. Un col uterin deschis poate indica un avort spontan iminent, în timp ce un col închis poate semnala o sarcină încă în curs de desfășurare.
- Ecografie transvaginală: aceasta este metoda principală de diagnosticare. Ecografia ajută la verificarea prezenței activității cardiace fetale și a poziției sacului gestațional. Lipsa activității cardiace în timpul sarcinilor confirmate poate indica o sarcină oprită în evoluție.
- Analize de sânge: măsurarea nivelului de hormon HCG (gonadotropină corionică umană) este crucială. Un nivel scăzut sau o scădere bruscă a acestui hormon poate confirma o pierdere de sarcină. Analiza este adesea repetată la câteva zile pentru a verifica evoluția.
- Testarea țesutului expulzat: dacă femeia a eliminat țesut uterin, acesta poate fi analizat pentru a confirma avortul spontan și pentru a identifica eventuale cauze genetice.
Avortul spontan în primele săptămâni: Avorturile spontane sunt frecvente în primele săptămâni de sarcină, adesea înainte ca femeia să fie conștientă de sarcină. Diagnosticarea precoce poate fi dificilă în primele 2 săptămâni, deoarece simptomele pot semăna cu cele ale unui ciclu menstrual abundent.
Diagnosticul corect și intervenția promptă sunt esențiale pentru sănătatea fizică și emoțională a femeii. Orice semn suspect, cum ar fi sângerarea, durerile sau absența simptomelor de sarcină, ar trebui discutat cu un medic.
Gestionarea avortului spontan
Gestionarea unui avort spontan depinde de stadiul sarcinii, starea de sănătate a femeii și de preferințele personale. Opțiunile de tratament se împart în trei categorii principale: gestionare naturală (expectativă), tratament medicamentos și tratament chirurgical.
Gestionarea naturală (expectativă)
Atunci când gestionarea naturală, expectativă, reprezintă o opțiune, corpul elimină în mod natural țesuturile de sarcină fără intervenții medicale. Acest proces poate dura de la câteva zile până la câteva săptămâni.
- Avantaje: Este metoda cea mai puțin invazivă, fără utilizarea medicamentelor sau intervențiilor chirurgicale. Evită riscurile asociate procedurilor medicale.
- Dezavantaje: Poate fi emoțional dificil să aștepți. Riscul de complicații (cum ar fi sângerarea abundentă sau infecția) este mai mare.
Gestionarea naturală este potrivită pentru sarcinile oprite în evoluție sau pentru avorturi incomplete în sarcinile aflate înainte de săptămâna 10.
Tratamentul medicamentos
În această variantă de intervenție, se administrează medicamente (de exemplu, misoprostol) pentru a stimula contracțiile uterine și eliminarea completă a țesuturilor de sarcină.
- Avantaje: Mai puțin invaziv decât tratamentul chirurgical. Mai rapid decât gestionarea naturală, de obicei durează 24-48 de ore.
- Dezavantaje: Poate provoca dureri abdominale intense, crampe și sângerări abundente. În unele cazuri, procesul nu este complet, necesitând o intervenție...
Avortul spontan reprezintă un subiect sensibil pentru marea majoritate a viitoarelor mamici, cât și pentru medicii care monitorizează sarcina. Avortul spontan reprezintă pierderea unei sarcini în primele 23 de săptămâni. Acesta este un moment dificil atât pentru mamă, pentru familia acesteia, cât și pentru medicul ce monitorizează sarcina.
Cu toate acestea, nu orice sângerare vaginală reprezintă un simptom pentru avortul spontan, acestea fiind frecvente în primul trimestru de sarcină. Cauzele care duc la apariția avortului spontan sunt multiple. Principala cauză a avortului spontan o reprezintă cromozomii anormali la copil. Cromozomii sunt „elemente de bază” genetice care ajută la dezvoltarea unui bebeluș. Uneori, afecțiunile mamei sunt cele care pot duce la declanșarea unui avort spontan. Vârsta mamei reprezintă un factor important în acest context. Cu cât vârsta mamei este mai înaintată, cu atât crește riscul ca avortul spontan să se producă. De exemplu, riscul de avort la 45 de ani este de aproape 80%. Faptul că mama a trecut printr-un avort spontan nu înseamnă că nu va duce la termen următoarea sarcină. Majoritatea avorturilor spontane nu pot fi prevenite. Cu toate acestea, există câteva lucruri pe care le poți face pentru a reduce riscurile asociate. Evită fumatul în toată perioada sarcinii. Evită consumul de alcool. Păstrează o greutate normală: Este foarte important să fii atentă la câte kilograme acumulezi în sarcină.
Avort incomplet - În acest caz, este eliminată doar o parte a țesutului embrionar și placentar. Avort complet - Apare, în general, în săptămâna 12 de sarcină și este confirmat printr-o ecografie. Avort pierdut - Se poate produce moartea embrionului, dar nu are loc expulzia acestuia. În cele mai multe din cazuri, țesutul embrionar și placentar se vor elimina pe cale naturală, în maxim 2 săptămâni. Avorturile spontane sunt mult mai frecvente decât cred majoritatea oamenilor. Un avort spontan poate fi o experiență emoțională și fizică traumatizantă, care are nevoie să fie vindecată prin diferite metode. Pentru a trece mai ușor peste această traumă, este recomandat să apelezi la ajutor de specialitate. A avea un avort spontan nu înseamnă neapărat că vei avea altul dacă vei rămâne din nou însărcinată. Avortul reprezintă pierderea sau întreruperea sarcinii. Se consideră avort spontan atunci când sarcina este pierdută (nu a fost dorită terminarea acesteia) și întrerupere de sarcină sau avort programat atunci când procedura este aleasă în mod voit și/sau este necesară.
Definiția avortului diferă în funcție de modul în care acesta s-a produs. Astfel, avortul poate fi considerat fie pierderea sarcinii în mod spontan până în săptămâna 20 de gestație, fie renunțarea în mod voit la aceasta, prin intermediul medicamentelor sau chirurgical. În mod normal, aproximativ 10-20% din sarcini se termină cu avort spontan. Totuși, numărul real este mai mare, multe avorturi apărând devreme în sarcină, când femeia încă nu a realizat că este însărcinată.
Pe lângă clasificarea avortului în funcție de optarea sau nu pentru acesta, există o clasificare suplimentară, în funcție de stadiul clinic al acestuia:
- Amenințarea de avort - apare atunci când există sângerare vaginală, însă colul uterin nu s-a dilatat, rămânând complet închis; aceste sarcini decurg fără probleme, astfel că adesea, aceste sângerări sunt rezultatul implantării ovulului fecundat în peretele uterin;
- Avortul inevitabil - apare atunci când există o dilatare sau o ștergere a colului uterin, cu contracția sesizabilă a acestuia;
- Avortul incomplet - când s-a eliminat doar o parte din țesutul embrionar și placentar, restul rămânând intrauterin, atunci se poate vorbi despre avort incomplet; sângerările și crampele pot fi prezente și persistente;
- Avortul complet - atunci când s-a eliminat tot țesutul embrionar sau placentar, avortul este considerat complet; acest tip de avort apare frecvent înainte de săptămâna 12 de sarcină; sângerarea ar trebui să înceteze rapid, la fel și durerile de spate și crampele; un avort complet poate fi confirmat ecografic sau prin intermediul chiuretajului chirurgical;
- Avortul pierdut - apare atunci când s-a produs moartea embrionului, dar nu a avut loc expulzia acestuia sau a țesutului placentar; semne ale acestui tip de avort spontan pot fi reprezentate prin dispariția manifestărilor de sarcină și absența ritmului cardiac fetal.
În unele cazuri, avortul este o decizie proprie sau o necesitate. Astfel, este important să se cunoască cele două metode principale prin care se pot realiza întreruperi de sarcină: medicamentos sau chirurgical.
- Avortul medicamentos (întrerupere sarcină medicamentos, cu pastilă avortivă) - metoda folosită pentru sarcinile aflate în maximum săptămâna a 9-a; prezintă riscuri semnificativ mai mici decât avortul chirurgical și constă în administrarea unei prime pastile pentru pierderea propriu-zisă a sarcinii, precum și a celei de-a doua, la interval de 72 de ore, pentru expulzia conținutului intrauterin (cele două pastile avortive);
- Avortul chirurgical (chiuretaj prin aspirație) - reprezintă avortul prin aspirație până în săptămâna 14 de sarcină, ce presupune aspirarea conținutului intrauterin. Decizia de a opta pentru o variantă de avort în favoarea celeilalte se face în funcție de vârsta gestațională și doar la sfaturile și indicațiile medicului ginecolog.
Cele mai multe avorturi spontane apar înainte de săptămâna 20 de sarcină. Există apariția unor simptome după avortul spontan, care pot indica prezența acestuia:
- Sângerare vaginală - abundentă sau doar câteva picături de sânge;
- Durere sau crampe abdominale;
- Durere la nivelul spatelui;
- Scurgeri vaginale de consistență diferită.
Cele mai multe avorturi se produc din cauza că fătul nu se dezvoltă normal. Dat fiind faptul că aceste anomalii sunt rar identificate, adeseori este dificil să se determine care a fost cauza avorturilor. Există, totuși, anumite cauze care pot oferi informații referitoare la ce provoacă avortul spontan.
Anomalii la nivelul genelor sau cromozomilor
Cele mai multe avorturi apar din cauza că fătul nu se dezvoltă normal. Anomaliile genetice sau cromozomiale apar întâmplător, pe măsură ce embrionul se divide și crește. Acestea nu sunt anomalii moștenite de la părinți.
Afecțiuni ale mamei
Într-un număr redus de cazuri, anumite afecțiuni ale mamei pot cauza avort:
- Diabet zaharat (necontrolat);
- Diferite infecții;
- Probleme hormonale;
- Probleme la nivelul uterului sau colului uterin;
- Afecțiuni tiroidiene.
Ce nu determină apariția avortului: Activitățile de rutină, ca cele de mai jos, nu reprezintă cauze pentru producerea avortului: Practicarea de exerciții fizice; Raporturile sexuale; Activitatea profesională (cu condiția să nu existe expunere la noxe sau radiații).
Factori de risc în avortul spontan
Numeroși factori pot crește riscul de apariție a avortului. Printre acești factori se află:
- Vârsta - femeile cu vârsta peste 35 ani au un risc mai mare decât cele tinere; la 35 de ani, riscul de avort este de aproximativ 20%, la 45 ani crescând până aproape de 80%;
- Avortul în antecedente - femeile care au avut două sau mai multe avorturi consecutive au un risc mai mare pentru încă un avort;
- Afecțiunile cronice - femeile cu boli cronice (ex: diabetul zaharat);
- Patologiile la nivelul colului uterin sau uterului - anumite malformații uterine, col uterin incompetent;
- Fumatul, alcoolul și drogurile - astfel, stilul de viață nesănătos este un alt factor ce poate provoca avortul;
- Greutatea - atât greutatea mai mică decât cea normală, cât și obezitatea;
- Testele prenatale invazive - anumite teste prenatale genetice, cum ar fi amniocenteza sau biopsia de vilozități coriale prezintă risc de producere a avortului.
Deși există multe discuții în jurul acestui subiect, decizia de întrerupere a sarcinii până în săptămâna a 14-a (considerată a fi limita până când se poate face avortul) ar trebui să fie doar a femeii gravide. După acest termen, totuși, există foarte puține situații în care se poate efectua un avort chirurgical. Aproape toate aceste situații constau fie în starea de sănătate precară a mamei, fie în posibilitatea mare de existență a unor malformații sau dizabilități ale fătului. În astfel de situații, medicul ginecolog trebuie să evalueze posibilitatea unor complicații grave și să decidă în ce direcție este orientată balanța risc-beneficiu, înainte de a sugera opțiunea de avort.
Majoritatea avorturilor spontane se petrec înainte de vârsta gestațională de 20 de săptămâni. Totuși, nu este imposibil să apară și la 20 săptămâni sau chiar mai târziu. Foarte puține sarcini sunt pierdute după săptămâna 20 (în jur de 2-3%). Cel mai adesea, acest lucru se întâmplă ca urmare a unor malformații ale fătului, a stilului de viață nesănătos al mamei sau din cauza unor infecții sau traumatisme la nivel uterin (avortul terapeutic).
Deși avortul este o experiență relativ frecventă, în special cel spontan, nu înseamnă că este ușor de acceptat. În plus, experiența avortului medicamentos nu este mai ușor de acceptat decât cea a avortului chirurgical sau a celui spontan.
Înțelegerea cauzelor avortului spontan, a factorilor ce pot crește acest risc și a tipului de îngrijire medicală este indicată, întrucât acestea reprezintă informații necesare pentru îmbunătățirea stării emoționale. În plus, acceptarea și înțelegerea nevoii de avort programat sunt, de asemenea, esențiale.
Recuperarea fizică
În cele mai multe cazuri, refacerea fizică durează de la câteva ore până la câteva zile. Menstruația va reveni după aproximativ 4-6 săptămâni. Imediat după avort, deși se poate folosi orice metodă de contracepție, se recomandă ca cel puțin în primele două săptămâni să se evite contactul sexual.
Sarcinile viitoare
Posibilitatea unei noi sarcini apare odată cu următorul ciclu menstrual. Totuși, este esențială stabilizarea fizică și emoțională, înainte de o încercare viitoare a unei sarcini. Medicul ginecolog poate oferi consiliere în acest scop.
Frecvent, avortul se produce dintr-o cauză tranzitorie. Majoritatea femeilor vor avea sarcini cu decurs normal, după un avort. Mai puțin de 5% dintre femei vor avea două avorturi consecutive și numai 1% vor avea trei sau mai multe avorturi consecutive.
Dacă au fost prezente avorturi multiple, în special mai mult de trei consecutive, este important să fie întrebat medicul ginecolog despre efectuarea unor teste pentru identificarea posibilelor cauze, cum ar fi anomaliile uterine, tulburările de coagulare sau anomaliile cromozomiale.
Vindecarea emoțională
Vindecarea emoțională poate dura mai mult decât cea fizică. Avortul poate fi resimțit ca o pierdere chinuitoare, pe care cei din jur nu o pot înțelege complet. Emoțiile resimțite pot fi de furie, vină sau disperare. Acordarea timpului pentru a procesa pierderea sarcinii este, astfel, esențială.
Prevenția
De cele mai multe ori, avortul nu poate fi prevenit. Totuși, este importantă asigurarea stării optime de sănătate, atât a mamei, cât și a fătului. Frecventarea consultațiilor prenatale și evitarea factorilor de risc, cum ar fi fumatul și alcoolul, sunt, de asemenea, metode profilactice utile.
Avortul spontan - Short Clip
În concluzie, avortul, chiar dacă este spontan sau programat, poate avea un impact semnificativ asupra stării de sănătate fizice și mentale a femeii. Informarea în legatura cu acest subiect poate facilita recuperarea și poate restabili starea de bine după un astfel de eveniment semnificativ.