Jaipur, sau the Pink City, cum e numit în toate ghidurile, s-a extins enorm și astăzi este o metropolă ultra populată.
Fiecare regiune are propriul stil și o identitate specifică plină de povești cu eroi și zeități, ceea ce face arta tradițională indiană irezistibilă peste granițe, fie că vorbim de meșteșuguri și pictură, ornamente, dans sau port.
El reflectă moștenirea culturală a fiecărei regiuni în parte: dansul Bhangra din Punjab, dansul Dandiya din Gujarat, dansul Bihu din Assam.
Totodată, artiștii sunt foarte atenți să respecte tradițiile și regulile stricte din Nayashastra, tratat sanscrit despre arta spectacolului, scris între 200 î.Hr.
Este una dintre cele mai variate și complexe, oamenii onorând mâncarea, cât și ritualul de preparare a deliciilor.
Nu toate filmele indiene sunt făcute la Bollywood, însă multe producții de tip Bollywood au devenit celebre în toată lumea datorită exploziei de culoare, muzică și dans ridicate la rang de artă.
Dovezile sunt abundente, răspândite prin muzee din toată lumea, precum sculptura de mai sus din Muzeul Național din Delhi, de origine din Rajasthan (vestul Indiei), secolul IX d.Hr.
Dar istoria bijuteriilor din India este o extensie a istoriei țării.
Deosebit de feminini, acești cercei jhumka din colecția Metaphora sunt printre cei mai populari cercei indieni.
Bijuteriile etnice fac parte din costumul lor tradițional al femeilor unui grup etnic.
Ele au în primul rând rolul de a reflecta apartenența la comunitate a purtătoarei.
Rolul bijuteriilor este în primul rând acela de a genera lucruri pozitive, respectiv să poarte noroc, să vindece, să aducă fertilitate sau prosperitate.
Dacă ajungi în India și dorești să descoperi poveștile și frumusețea ornamentelor indiene, o vizită la Muzeul Național din New Delhi este obligatorie.
Portul feminin indian este absolut spectaculos datorită culorilor exuberante ale sariurilor și bijuteriilor strălucitoare.
Galben, roz intens, portocaliu și roșu sunt culorile care înviorează totul în jur și le dau un farmec care te va însoți multă vreme.
Cu siguranță știi acel punct roșu, pictat pe frunțile femeilor indiene. Se numește bindi și este un simbol hindus ce semnifică „al treilea ochi” care ține la distanță ghinionul, și a șasea chakră, simbol al intuiției și înțelepciunii.
Sari-ul (sau saree) este costumul tradițional indian pe care femeile îl poartă zilnic și care a reușit să cucerească și Occidentul, datorită splendorii modelelor, dar și a culorilor.
Fiecare sari este o adevărată operă de artă din mătase naturală, țesut, vopsit și pictat integral manual de artizani prin tehnici tradiționale complexe și extrem de minuțioase, iar pentru un eveniment special mătasea sariului este decorată cu fire de aur sau alte ornamente prețioase - în funcție de statutul purtătoarei, dar și de ocazie.
Modelul de sari diferă de la o regiune la alta, dar peste tot se poartă cu choli, o bluză scurtă, un top, care lasă la vedere abdomenul (acoperit ulterior cu o esarfa generoasă care se poartă peste un umăr).
Salwar kameez este portul tradițional al femeilor necăsătorite, mai ales din regiunea Punjab (nordul Indiei).
Pentru bărbați, echivalentul sari-ului este dhoti, un tip de sarong, pantaloni largi creați dintr-un material lung înfășurat în jurul taliei, în nuanțe albe sau crem, ce semnifică respect și demnitate.
Ornamentele indiene sunt un accesoriu esențial nu doar pentru frumusețe, cât pentru simbolurile lor valoroase.
Cerceii Jhumka, care au o formă de clopoțel de care atârnă biluțe jucăușe, o piesă populară în cultura indiană.
În cultura indiană, multe familii obișnuesc să locuiască împreună într-un număr mare, de la părinții mirilor, la copii și rude.
Este bine știut faptul că vaca este considerată un animal sfânt în cultura indiană, ca simbol maternal, al recompensei oferite de Mama Pământ.
În India, nu există sezon fără un festival care să celebreze o sărbătoare.
Tocmai pentru că este o țară atât de diversă, există ceremonii religioase și festivaluri pentru fiecare ocazie, fiecare anotimp și zeitate.
Cu toate că poate părea surprinzător, căsătoriile aranjate sunt adesea acceptate de ambii miri.
Ele sunt o tradiție străveche, acceptată de populația indiană conservatoare și modernă deopotrivă, în care părinții analizează și aleg soțul potrivit pentru fetele lor.
Întreaga Indie e o metaforă a vieții și diversității în toate sensurile și cu toate paradoxurile sale.
În ţările Europei de Vest se promovează mai puţin nașterea prin cezariană şi mai mult alăptarea la sân, naşterile sunt asistate doar de o moaşă, iar medicul intervine doar în cazul unor complicaţii.
Spitalele sunt bine dotate, atente cu nevoile mamei şi cu familia acesteia.
În acelaşi timp, gravidele din ţările aflate în curs de dezvoltare au adoptat de 5-10 ani cezariana ca pe o practică modernă şi chiar de preferat, iar spitalele lasă, în multe cazuri, de dorit.
În zonele rurale din Nepal, bărbaţii îşi cumpără viitoarele neveste şi, în funcţie de preţul oferit pe ele, acestea au mai multă sau mai puţină putere de decizie, chiar şi în privinţa vieţii lor sexuale.
Aici decid soţul şi...
Majoritatea nașterilor, indiferent de zonă, au loc acasă, iar gravida este aşezată de mama soacră în poziţia „pe vine”, cu mâinile ridicate şi ţinute de sfori prinse în tavan.
Uneori, este presată pe burtă sau i se cere să împingă înainte de termen.
După naștere, femeile sunt izolate pentru 11 zile într-o cameră complet întunecată, deoarece soarele reprezintă energie masculină, iar lăuzele nu au voie să interacționeze cu bărbați.
În aceste 11 zile, lăuza primește alimente energizante din unt, miere, condimente și apă.
Însă ceea ce s-a spus despre nașterea în diverse culturi continuă în alte regiuni: Uganda, Nigeria, Ghana, Bangladesh, Coreea, Suedia etc., cu particularități locale despre naștere, sprijin familial și tradiții ritualice.
În Uganda, modernele metode vestice pot fi o alegere, dar nașterea acasă este încă prima opțiune, aproape cu statut de lege.
Aici, nașterea este numită Lutalo Lwabakyala (Lupta femeii) şi presupune o naștere normală, în care nu ai voie să iei medicamente sau să îți alinți durerile, ci trebuie să lupți.
În Suedia, cea mai mare rată a alăptării naturale din întreaga lume și cea mai mică rată a mortalității infantile conferă nașterii un aer de etică socială avansată.
Aici mamele au acces gratuit la îngrijire și cursuri pre- și postnatale, nașterile prin cezariană fiind destul de rare, iar neonatologii și asistentele maternale se ocupă de tot ce înseamnă nașterea, medicii intervenind doar în cazuri speciale.
Indiencele Navajo, din sud-vestul Statelor Unite ale Americii, se bucură de cel mai frumos ritual de naștere acasă...
Când gravida intră în travaliu, soțul ei leagă de un stâlp din casă funii albe, roșii și verzi decorate cu simboluri ale zeităților Navajo.
Pe măsură ce travaliul avansează, soțul întreține focul și fierbe ienupăr pentru a liniști gravida prin aromaterapie.
Aceasta își desface părul și își dă jos bijuteriile, iar vraciul face o veche ceremonie de mulțumire, care cuprinde incantații și cântece pentru ca bebelușul să înceapă în siguranță noua lui viață.
Nașterea în India antică a fost însoțită de tradiții ce reflectă ierarhiile sociale, roluri de gen și practici agricole, arhitectură și inginerie în cărți sacre și opere tehnologice.
Hinduismul indian antic a impus o ierarhie socială strictă numită sistem de caste.
Vedele descriu patru clase sociale principale: brahmani, Kshatriya, Vaishyas, Shudra și Dalit.
Dalitii au fost maltratați rău și considerați mai puțin decât din cauza castei lor sociale.
Aproximativ cinci sute de ani mai târziu, Imperiul Gupta (320-550 d.Hr.) a creat o perioadă pașnică de mare prosperitate și realizări, care este supranumită „Epoca de Aur” a Indiei antice.
India antică a făcut progrese în scris, artă, arhitectură, religie, agricultură, matematică, astronomie și medicină.
India antică era o societate agrară, ceea ce înseamnă că economia lor se baza în principal pe agricultură.
Râurile și oceanele erau pline de pești și păsări, precum și de perle și sare.
India antică avea forme monarhice de guvernare cu rajahs, sau regi, ca conducători care transmiteau puterea prin familiile lor.
Aproape toate nașterile în lume implică o perioadă de îngrijire postnatale și adaptări culturale, iar acest articol examinează diversitatea practică în nașteri, tradiții și credințe.
Studiile genetice recente susțin legături între comunitățile roma din Europa și originea lor indiană, subliniind complexe procese migraționale.
„Nu suntem proscrisi aici. Nu-mi pasa daca suntem asociati cu dalitii - nu mai traiesc intr-o comunitate in care exista caste.”
tags: #vechii #indieni #desenau #pe #burta #gravidelor