Dilema unde doarme bebelușul este un subiect de dezbatere care a generat numeroase controverse. Pe forumul Desprecopii există discuții interminabile despre co-sleeping, unde ambele tabere, pro și contra, au avocați excelenți. Există mămici care insistă că nu există nimic mai bun pentru bebeluș decât dormitul în același pat cu părinții, în timp ce altele refuză acest trend și preferă să-și pună pătuțul lângă patul lor.
Conform lui James McKenna, profesor de antropologie la Universitatea din Notre Dame, SUA, co-sleeping-ul sau co-dormitul poate fi o alegere bună pentru unele familii. El ne oferă motivele din spatele celor mai comune mituri despre dormitul împreună cu copilul.
Miturile despre Co-sleeping
Mitul 1: Co-Sleeping-ul este întotdeauna periculos
Este normal să-ți fie teamă de co-dormit, mai ales că organizații de renume, precum Asociația Americană de Pediatrie (AAP) și Protecția Consumatorului din Statele Unite, spun că lăsându-ți copilul să doarmă în patul tău apare riscul SIDS (sindromul morții subite a sugarului). În timp ce AAP nu recomandă să lași un copil sub vârsta de 1 an să doarmă în patul tău, recomandă ca sugarul să doarmă într-un pătuț sigur sau într-un bassinet lângă tine, ca o modalitate de reducere a apariției riscului SIDS. McKenna este de acord că fiind cu copilul tău toată noaptea, poți ajuta la protejarea lui. Sugarii și copiii dau indicii și semnale la care persoanele care îi îngrijesc trebuie să reacționeze și să răspundă. Prin dormitul alături de copil, mama este în măsură să promoveze stabilitatea respirației copilului. Nu există nicio validare științifică care spune că dormitul împreună cu copilul este rău. Desigur, se întâmplă accidente și există factori de risc, la fel ca și cu orice altceva.
Mitul 2: Nici unul dintre prietenii tăi nu fac asta
McKenna spune că mai mult de 80% din mămicile care alăptează dorm împreună cu copiii lor și că majoritatea părinților fac acest lucru la un moment dat. Dacă al tău copil doarme în brațele tale, nu ești singurul.
Mitul 3: Copiii care dorm împreună cu părinții sunt răsfățați
Dormitul lângă mamă nu este despre a fi răsfățat sau nu, spune McKenna. Este despre biologie. Copiii se calmează atunci când sunt lângă mama lor, indiferent dacă mama doarme cu ei sau doar le stă alături. Sugarii sunt concepuți să facă acest lucru, ceea ce este important pentru dezvoltarea lor. Ei depind de mamă.
Mitul 4: Copilul nu va învăța niciodată independența dacă doarme împreună cu părinții
Studiile au arătat că acei copii care dorm împreună cu părinții, de multe ori, cresc mai puțin temători și mai independenți decât copiii care nu se bucură de co-dormit. De la o vârstă fragedă, înarmăm sugarii, bebelușii și copiii cu sprijinul de care au nevoie pentru a fi independenți. Co-dormitul împreună cu mama sau cu persoana îngrijitoare sprijină copilul. El răspunde la zgomotele, mișcările și reacțiile mamei sau ale îngrijitorului.
Mitul 5: Co-sleeping-ul va ucide romantismul dintre tine și partenerul tău
McKenna spune că această idee este ridicolă. Locul în care decizi să-ți lași copilul să doarmă nu este singurul motiv pentru destrămarea căsniciei tale sau motivul pentru care tu și partenerul tău nu mai sunteți intimi. Aceia care dau vina pentru eșecurile lor în căsnicie pe copilul care doarme în pat cu ei nu se confruntă cu problemele mai mari. De asemenea, nu există informații care să susțină ideea că dormitul cu cel mic va face acest lucru. Co-dormitul este o înțelegere pe care o faceți înainte de a se naște copilul. Unii părinți spun că faptul că au un copil care doarme cu ei, doar îi forțează să fie creativi în privința locului și a momentului când fac sex, acest lucru îl transformă, cumva, să fie distractiv.
Mitul 6: Un copil are nevoie să doarmă singur noaptea
De fapt, este posibil ca o cameră liniștită să nu promoveze un somn bun. Bebelușii au nevoie de distincții senzoriale. Ei au nevoie să audă, să asculte și să reacționeze în funcție de îngrijitorul lor, mama sau tata. Este normal și primitiv. Punându-ți copilul singur într-o cameră și închizând ușa, nu îl ajuți să învețe, să mărească și să dezvolte acele distincții senzoriale. Când copilul intră pentru prima dată în lume, construiește o relație cu mama, tatăl sau îngrijitorul. Depinde de acele persoane pentru a-l ajuta să învețe să reacționeze.
Mitul 7: Părinții care dorm împreună cu copiii sunt iresponsabili
Societatea și oamenii presupun că este bine să judeci co-dormitul, co-dormitul pe o suprafață separată și împărțirea patului. Părinții au dreptul să decidă ce este bine pentru ei, ce este sigur pentru ei, ce funcționează cel mai bine pentru ei și pentru copil și care este cea mai bună metodă pe care o vor urma. Dacă te simți confortabil să faci asta și ți-ai luat cât mai multe măsuri de siguranță este posibil, ai încredere în intuiția ta că acesta este cel mai bun aranjament de dormit pentru familia ta.
Adevăruri despre Co-Sleeping
Multe mămici de la Desprecopii au împărtășit de ce au ales co-dormitul și de ce funcționează pentru ele:
- "Din frică, am tot încercat să nu dorm împreună cu cel mic, însă noi toți dormim mai bine atunci când co-dormim… Este mai ușor să alaptez și să mă întorc înapoi la somn!" - Corina
- "Am născut prin cezariană și am alăptat, deci, alegerea a fost luată deja pentru mine. M-am oprit atunci când fiica mea a început să se târâscă." - Dana
- "Nu am ales co-dormitul; el m-a ales pe mine." - MaryQ
- "Soțul meu a fost concediat când primul nostru copil era în vârstă de 8 săptămâni. Mă simțeam mai sigură să-l am în pat lângă mine și a fost o experiență incredibilă." - Laura32
- "Copilul petrece 9 luni aproape de mamă. Este greu să îndepărtezi copilul." - Hortenzia02
- "Ne-am decis să o facem pentru că funcționează. Alăptez și sunt prea obosită cu copiii care mănâncă tocmai ca niște monstruleți pentru a se satisface complet de fiecare dată când le este foame… ei sunt mulțumiți și noi toți dormim mai bine." - Tania
- "Am 7 copii și am ales metoda de co-dormit cu fiecare dintre ei. Înseamnă mai mult somn pentru amândoi, și a fost un mod bun de a ne întări legătura. Am pătuțul copilului lângă patul meu, deci nu există nici o șansă ca el să se rostogolească jos din pat." - MarryBB
- "Iubesc somnul ghemuit cu băiețelul meu. Mă simt mult mai în siguranță cu el în pat cu noi. Sunt întotdeauna conștientă de el, de respirația lui și alte lucruri asemănătoare. Știu întotdeauna ce se întâmplă cu el." - doaromamica
- "Întotdeauna am spus că nu o voi face, însă acum o fac fiindcă este singura modalitate prin care pot dormi. Și iubesc acest lucru! Am făcut cercetări asupra siguranței co-dormitului și simt că este natural. Oamenii au făcut acest lucru de la începutul timpului… SIDS poate apărea în orice mediu de dormit." - Iulliannaa
- "Fiica noastră doarme în camera noastră, însă în al ei Rock’n Play… Avem și un co-dormit, însă nu îi place să doarmă în acela. Iubesc să o am în camera noastră… De îndată ce îi vom lua în pătuț, voi vedea dacă va dormi în el." - Sienna
- "Atât timp cât îți iei măsurile necesare de precauție, co-dormitul reduce riscul apariției SIDS. Am dormit împreună cu fiul meu primele 8 săptămâni, deoarece toți ne-am simțit mai bine așa. După aceasta, l-am mutat în propriul lui leagăn de lângă pat, așa că m-am putut întoarce înapoi la giugiuleala cu soțul meu." - Margareta B
- "Fiica mea era în vârstă de 18 luni când am început să co-dormim. M-a făcut pe mine și pe soțul meu să ne simțim mai siguri știind că ea este ok în cazul în care există un incendiu sau o spargere. În plus, acele ore în plus pe care le-am petrecut cu ea dimineața sau seara înseamnă foarte mult pentru noi, mai ales că amândoi avem programe foarte agitate. De asemenea, face intimitatea dintre mine și soțul meu mai interesantă, deoarece trebuie să fim mai creativi." - Petruta
Decizia de co-sleeping nu funcționează pentru toată lumea, dar se pare că există multe motive pentru care părinții o aleg. Și există o trăsătură comună care unește toate beneficiile: legătura cu copilul. Felul în care îți vezi copilul mic ghemuit la pieptul tău, aproape de tine, este uimitor. Faptul că bebe este primul lucru pe care îl vezi când deschizi ochii - zâmbetul său, curiozitatea sa. Sunetul vocii sale de la 6 dimineața "dada, mama, tatata". Când bebelușul doarme în pătuțul de co-sleeping lipit de patul părinților, el se simte în siguranță. Nu se trezește singur și pierdut. De asemenea, mama se simte în permanență minunat pentru că știe că bebelușul său este în siguranță. Îl simte aproape de ea - îi aude respirația, îl vede dacă doarme lin sau se întoarce des de pe o parte pe alta etc. Pur și simplu, mama nu sare din pat la 1 noaptea ca să verifice dacă bebelușul său este în siguranță.
Există medici care au studiat această conexiune unică mamă-bebeluș în cazul co-sleeping-ului și spun că cei doi ajung rapid să-și împartă ciclurile de somn. Plânsul bebelușului reprezintă un semnal de alarmă. Se presupune că este folosit în situații de urgență, pentru a semnala că este în pericol sau că are o nevoie urgentă.
Co-sleeping-ul face ca alăptarea să fie mult mai simplă pe timpul nopții. Când lui bebe i se face foame, el și mama se trezesc doar pe jumătate. El se prinde de sânul mamei și apoi amândoi adoarm ușor, iar dimineața se vor trezi foarte veseli. Prin urmare, mama nu trebuie să se ridice din pat. Se pare că bebelușii care dorm într-un pătuț co-sleeping alături de mamă, consumă în medie de două ori mai mult lapte matern decât bebelușii care dorm în pătuțuri standard. Apoi, laptele matern nocturn conține de două ori mai mult hormon de creștere și mai multă melatonină (un hormon necesar dezvoltării ritmurilor circadiene). Pur și simplu, alăptatul și co-sleeping-ul merg mână în mână.
Cel mai puternic antioxidant-MELATONINA
Venirea pe lume a unui copil modifică structura întregii familii. Adesea, tendința este ca mamele să devină hiperprotective și să se concentreze exclusiv asupra bebelușului care solicită și necesită atenție, în timp ce tatăl devine o figură mai puțin însemnată. Psihoterapeutul în psihoterapie comportamentală Cătălina Dumitrescu recomandă implicarea tatălui în toate activitățile, chiar dacă uneori acesta se dovedește a fi stângaci. Cu cât va fi mai certat, nu ții bine copilul, cu atât va începe să se retragă din diada formată din mama-copil și să se gândească: "Ok, vin dacă mă soliciți, dacă nu, mă retrag pentru că oricum nu vă sunt de folos".
Lipsa înțelegerii și a comunicării îi conduce pe mame către o gândire sau către sentimente negative: "nu te implici, nu-ți pasă". Va dau un exemplu: soția îl trimite la farmacie să cumpere Pampers pentru copil, iar tatăl aduce unul pentru o altă grupă de vârstă. Replica partenerei poate să fie: "Nici măcar nu știi ce Pampers poartă copilul tău!". Ceea ce încearcă mama să transmită, consideră psihoterapeutul Cătălina Dumitrescu, este că tatăl nu se implică. "Tu nu ești aici în poveste, eu nu te simt lângă mine, nu simt că-ți pasă. Până la urmă copilul este responsabilitatea amândurora, nu doar a mea."
Alteori, tatăl se poate retrage pur și simplu, refuzând să se implice. Este ceea ce vedem în familia de origine, de unde am preluat modele comportamentale. Dacă acolo am observat că mama este cea care duce casa și crește copiii, iar tatăl vine de la serviciu și se relaxează, aceasta va fi tendința, de a prelua modelul respectiv. Nimic nu este însă bătut în cuie. Oamenii se schimbă pe parcursul vieții, învață, se adaptează, se perfecționează. Își dau seama că nu le-a plăcut modelul tatălui absent și că nu vor să repete tiparul. E clar că societatea noastră s-a modificat și sunt tătici care vor să se implice din ce în ce mai mult și care înțeleg că a avea o relație bună cu copilul înseamnă a fi acolo, prezent în viața lui. Nu poți construi o relație prin absență.
O altă tendință pe care o au cuplurile după ce în viața lor a apărut un copil este aceea de a încerca să se protejeze. Trezitul foarte des peste noapte o determină pe mama să rămână în dormitor cu bebelușul, iar pe tata să meargă în altă încăpere. În anumite cupluri se încheie un soi de pact: "tu du-te și odihnește-te, pentru că mâine ai serviciu, rămân eu să stau cu cel mic. N-are rost să fim amândoi obosiți." Ori, întâmplându-se lucrul acesta, încetul cu încetul apare distanța, adaugă psihoterapeutul Cătălina Dumitrescu.
Un alt factor care contribuie la distanțarea celor doi membri ai cuplului este păstrarea bebelușului în pat. Pentru că mămicilor îi este mai ușor să-l supravegheze, să-l alăpteze sau pentru că este prea mic. Timpul trece, copilul ajunge la cinci, șase ani și stă tot acolo - normal că relația de cuplu este afectată. Psihoterapeutul recomandă ca, dacă este posibil, copilul să aibă propria lui cameră și să fie mutat atunci când mama se simte confortabilă cu gândul de a-l avea într-o încăpere alăturată.
Dezbaterea despre Unde Doarme Bebelusul
Despre unde doarme bebelușul și dormitul bebelușului în pat cu părinții sau doar cu mama este un subiect de dezbatere care a generat numeroase controverse pe Desprecopii. În timp ce unii specialiști susțin că există numeroase avantaje în ceea ce privește dezvoltarea psihologică a copilului, alții susțin, cu argumente, că dormitul bebelușului împreună cu părinții poate fi extrem de periculos, fiind una dintre principalele cauze ale morții subite.
Dezbaterea este readusă în discuție de un studiu neozeelandez, publicat cu ceva timp în urmă în revista Pediatrics, SUA. Specialiștii avertizează asupra riscurilor la care este supus bebelușul care doarme în pat cu părinții, aducând în prim plan o altă problemă majoră, aceea a respirației. Ei consideră că acest obicei pune în pericol viața bebelușului în primul rând prin diminuarea nivelului de oxigen din sânge. La această concluzie s-a ajuns în urma unui experiment care a constat în supravegherea a două grupe de bebeluși într-o cameră cu infraroșu.
Imediat după naștere, bebelușul este pentru scurtă vreme treaz, apoi cade într-un somn de câteva ore bune, căci experiența nașterii a fost și pentru el foarte obositoare. În primele zile el este treaz cam o oră pe zi, această perioadă crescând la trei ore până la sfârșitul primei luni de viață. De asemenea, începând de la o lună copilul va reuși să doarmă mai mult timp fără pauză.
Copiii se dezvoltă bine atunci când se simt în siguranță, iubiți și îngrijiți. Pentru mulți părinți, formarea unei legături strânse cu copilul lor este ușor de realizat. Pentru mulți alții, care nu s-au simțit prețuiți, protejați sau valorizați în copilăria lor, poate fi o luptă mult mai grea. Vestea bună este că abilitățile parentale pot fi învățate. La propriu, nu poți oferi unui bebeluș "prea multă" dragoste. Copiii nu vor deveni răsfățați dacă părinții îi țin prea mult în brațe sau le oferă prea multă atenție. Răspunzând la semnalele pe care le transmit din nevoia de hrănire și de confort, bebelușii se vor simți în siguranță. Atunci când acorzi atenție nevoilor copilului tău și le răspunzi cu afecțiune, acest lucru îl ajută pe micuțul tău să se simtă în largul său. Faptul că se simte în siguranță, văzut, liniștit și în siguranță crește neuroplasticitatea, capacitatea creierului de a se schimba și de a se adapta. Atunci când universul de acasă al unui copil este plin de iubire, acesta este mai bine pregătit să facă față provocărilor din lumea mai largă. O legătură timpurie pozitivă creează premisele pentru ca micuții să crească și să devină adulți fericiți și independenți.
A fi părinte poate fi dificil uneori și nu există o rețetă pentru un părinte perfect. Dar dacă îi poți oferi copilului tău un mediu iubitor și hrănitor în care să crească și dacă ești o prezență constantă și de încredere în viața lui, atunci îl vei ajuta să aibă un start bun în viață. Fii atent la ce face. Atunci când bebelușul sau copilul mic plânge, gesticulează sau gângurește, răspunde-i în mod corespunzător cu o îmbrățișare, contact vizual sau câteva cuvinte. Jucați-vă împreună. Jucându-te cu copilul tău, îi arăți că este apreciat și că îți face plăcere să fii în preajma lui. Acordă-i întreaga atenție atunci când vă jucați împreună și uită-te cu bucurie la lumea văzută din perspectiva copilului tău. Ține-l aproape. Îmbrățișarea și contactul piele-pe-piele cu bebelușul vă ajută să vă apropiați în multe feluri. Copilul tău se va simți reconfortat de bătăile inimii tale și va ajunge să-ți cunoască mirosul. Pe măsură ce copilul tău crește puțin, îmbrățișarea îl poate ajuta să învețe să-și regleze emoțiile și să gestioneze stresul. Purtați conversații. Dacă arăți interes față de ceea ce are de spus copilul tău mic, îi arăți că îți pasă de gândurile și sentimentele sale. Acest lucru poate începe chiar din prima zi. Vorbind și cântând încet cu nou-născutul tău, îi transmiți că ești aproape și că îi acorzi atenție. Răspunde la nevoile sale. Schimbarea unui scutec, hrănirea copilului și ajutarea acestuia să adoarmă îl asigură că nevoile sale vor fi satisfăcute și că este în siguranță și îngrijit.
Decizia de a practica co-sleeping-ul este una personală și ar trebui să țină cont de stilul tău de viață, de starea ta de sănătate și de condițiile de siguranță ale mediului de somn. Unii copii pot dormi alături de părinți și până la 2-3 ani, mai ales dacă există o legătură emoțională puternică sau dacă familia preferă această variantă. Co-sleeping-ul nu este potrivit pentru toate familiile și nici nu trebuie să devină o regulă universală. Ceea ce contează cel mai mult este siguranța bebelușului tău și liniștea voastră ca familie.
tags: #bebe #mic #cu #parintii