În timpul unui atac de înfiorare, copilul tremură necontrolat, având în același timp o rigiditate corporală. În unele filmări ale episoadelor de atacuri de înfiorare la copii s-a observat că atacul a debutat cu un moment în care copilul s-a uitat fix brusc la ceva, a deschis gura, a tras aer zgomotos, urmând mișcări de tremor ale gâtului și umerilor. În alte cazuri, mișcarea de tremor are loc la nivelul întregului corp, nu doar la nivelul capului, gâtului, umerilor și brațelor.
Mișcările pot avea loc cu precădere în direcția dreaptă. Copilul își continuă ulterior activitatea în mod normal. La copiii mai mari s-a observat că sunt conștienți de atacul de înfiorare atât în timp ce acesta are loc, cât și după ce s-a întâmplat. Uneori s-a observat că înainte de apariția atacurilor, copilul încerca să facă o acțiune care necesita un oarecare grad de concentrare și dexteritate, cum ar fi așezarea a două obiecte într-o anumită poziție în care să rămână conectate între ele.
În alte cazuri, au fost semnalizate apariții ale atacurilor de înfiorare atunci când copilul încerca să își scuture capul pentru a își usca părul, mișcarea respectivă având potențialul de a favoriza și apariția unor stări de amețeală. Un astfel de atac poate dura câteva secunde, respectiv între 5-15 secunde, dar poate apărea de foarte multe ori în aceeași zi. Se poate întâmpla să se manifeste atacuri de înfiorare la copii timp de mai multe zile sau săptămâni, după care să dispară brusc, pentru o perioadă îndelungată.
Atacurile de înfiorare pot apărea spontan sau pot fi declanșate de anumiți factori. Nu este necesar niciun fel de tratament pentru aceste manifestări. În unele cazuri s-au încercat tratamente similare cu cele în caz de tremor, dar cele două tipuri de manifestări nu sunt similare și nici legate între ele.
Atunci când se observă manifestări care corespund descrierii atacurilor de înfiorare, se recomandă ca părinții să filmeze copilul, urmând să meargă împreună cu acesta la medicul specialist pentru a primi un diagnostic clar. Medicul va solicita o evaluare neurologică, în urma căreia va putea să le dea părinților indicațiile corespunzătoare. Este important ca diagnosticul să fie pus corect, pentru a evita medicația inutilă care se dă în mod uzual pentru epilepsie. Acest tratament nu are niciun fel de efect asupra atacurilor de înfiorare. În același timp, diagnosticul corect este important deoarece pot exista și alte afecțiuni care pot determina apariția aparentelor atacuri de înfiorare sau tremurături frecvente.
Convulsiile febrile, ticurile nervoase, spasmul hohotului de plâns, pavorul nocturn și pavorul de somn pot fi alte situații care pot fi confundate cu atacurile de înfiorare. Convulsiile febrile sunt convulsii care apar la copii mici atunci când temperatura crește brusc peste 38°C, iar simptomele includ tremuratul incontrolabil, pierderea conștienței, vărsături, salivare, urinare sau defecație. Majoritatea crizelor febrile durează unul sau două minute, dar pot varia. Ticurile nervoase sunt mișcări involuntare bruște, iar spasmul hohotului de plâns este o tulburare paroxistică benignă. Pavorul nocturn este o parasomnie, iar diagnosticarea corectă este esențială pentru diferențierea de alte afecțiuni neurologice sau respiratorii.
Când să consulți un specialist
Este recomandat să consulți un specialist dacă tremurăturile apar frecvent și sunt însoțite de alte simptome neobișnuite, dacă durează mai mult de câteva secunde sau minute, dacă copilul pare inconștient sau nu reacționează la stimuli în timpul episodului, sau dacă observi semne precoce ale AMS (SINDROMUL de hipotonie-hiperreflexie musculară). Diagnosticul exact este crucial pentru a exclude epilepsia sau alte afecțiuni ale sistemului nervos și pentru a decide dacă este necesar un plan de tratament specific.
Rolul diagnosticului și investigațiilor
Diagnosticul de atacuri de înfiorare se bazează în principal pe descrierea părinților și pe înregistrări video. În cazuri suspecte de epilepsie sau alte tulburări ale sistemului nervos, medicii pot recomanda investigații suplimentare precum EEG, RMN sau CT, teste de sânge pentru glicemie și electroliți, iar în unele situații se poate utiliza monitorizarea somnului (poligrafie/polisomnografie).
Tratamentul pentru atacurile de înfiorare în sine nu este necesar în multe cazuri, însă este esențială o evaluare neurologică pentru a exclude epilepsia și alte afecțiuni. În cazul convulsiilor febrile sau al altor crize, medicul poate sugera măsuri de urgență și o planificare pe termen lung, inclusiv diete speciale în epilepsie și, în cazuri rare, stimularea nervului vagal.
Diferența dintre convulsii și epilepsie, NU aceeași
Impactul asupra părinților și copii, plus recomandări practice
Este normal ca părinții să fie preocupați de tremurăturile bebelușului sau ale copiilor. Recomandările includ filmarea episoadelor pentru a facilita diagnoza, evitarea intervențiilor agresive în timpul atacului și asigurarea unui spațiu sigur pentru copil. Diagnosticul corect și monitorizarea atentă pot preveni tratamente inutile și pot identifica alte afecțiuni, cum ar fi leziuni sau privarea de oxigen în timpul nașterii, care pot cauza simptome similare.
În plus, este util să fii conștient de faptul că bebelușii și copiii pot avea o varietate de manifestări în timpul somnului sau în perioadele de bucurie, frică sau frustrare. În cazul în care atacurile apar sporadic, este posibil să nu necesite tratament, însă o evaluare medicală rămâne recomandată pentru a asigura bunăstarea copilului și a liniștii părinților.
tags: #bebe #tremura #cu #gura #deschisa #cand
Postări populare:
- Păcatul avortului: informații și viziuni ortodoxe de la Editura Sophia
- caracteristici și instrucțiuni sterilizator Chicco 294v
- Vergeturi după sarcină: cauze, prevenire și tratamente pentru burtă
- Inseminarea artificială la 45 de ani: opțiuni, riscuri și perspective
- Contribuția Niculinei Marin la pediatria românească