Și-a început activitatea în educația timpurie în anul 1994, ca educatoare titulară, în urma absolvirii Colegiului Pedagogic „Andrei Șaguna” din Sibiu, iar ulterior a devenit profesor pentru învățământ preșcolar.
A absolvit Facultatea de Litere din cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu în anul 1998, specializarea engleză-franceză, apoi Facultatea de Comunicare și Jurnalism în anul 2003. A urmat un Master în domeniul managementului în cadrul Facultății de Inginerie a aceleiași universitați. În tot acest timp, a continuat să funcționeze pe postul de educatoare de la ocuparea acestuia și până în prezent, având o vechime de peste 26 de ani.
Rolul și responsabilitățile cadrului didactic
Grădinița cu Program Prelungit Nr. Responsabilitatea meseriei de profesor derivă din influența exercitată de un cadru didactic asupra copiilor, de rolul important pe care acesta îl poate juca în parcursul viitor al copiilor.
Această influență se manifestă încă de la cea mai fragedă vârstă și se menține pe întreg parcursul școlarității. Un bun cadru didactic reușește să facă mai mult decât să asigure o transmitere adecvată a cunoștințelor către copiii pe care îi educă, reușește să îi învețe pe aceștia cum să caute și să găsească singuri informațiile de care au nevoie la un moment dat, cum să învețe singuri, cum să se adapteze cu succes la o situație neprevăzută și să găsească răspunsuri și soluții la problemele cu care se confruntă.
A educa înseamnă a trece dincolo de volumul de cunoştinţe - înseamnă şi schimbări de ordin psihologic şi social. Educația de calitate presupune implicare activă, empatie, dedicare. Nu este suficient ca un profesor să îşi predea materia, fie şi într-un mod strălucit. Este necesar ca acesta să se asigure că cei care stau de partea cealaltă a băncii au înţeles şi, mai mult decât atât, au capacitatea de a aplica în practică cunoştinţele primite.
Sunt foarte importante cunoștințele pe care un elev reușește să și le însușească pe parcursul școlarității, însă educația pe care o primește, în sens mai larg, este și mai importantă și mult mai folositoare în viață. Instituțiile de învățământ asigură cadrul pentru instrucția şi educația elevilor, prin baza materială, condițiile şi, mai ales, resursa umană implicată în procesul instructiv-educativ. Majoritatea cadrelor didactice sunt cadre calificate, cu pregătire în domeniu. Dar pregătirea de specialitate nu este întotdeauna suficientă pentru a asigura profesionalismul şi eficienţa în rândul cadrelor didactice în ceea ce privește educarea elevilor.
Profesorul, dascălul, trebuie să meargă mai departe de a-i învăţa pe copii, el trebuie să îi educe. Este nevoie de o anumită chemare pentru această meserie, de multă muncă, dar, mai ales, de empatie şi dăruire. Un profesor care educă este cel care influenţează viața elevului dincolo de băncile școlii. Pentru a deveni un profesor care educă şi modelează caractere, este necesar ca acesta să fie capabil să se modeleze şi adapteze la rândul lui.
Adaptarea la schimbările societății și rolul școlii
Societatea modernă este mult diferită şi în continuă schimbare. Şcoala trebuie să țină pasul cu schimbările intervenite şi să răspundă nevoilor diferite ale elevilor, ale societății, să introducă adaptări în curriculum, dar mai ales metodele şi tehnicile de predare.
Șansa şi bucuria de a fi mentorul unui elev, de a-ţi pune amprenta asupra dezvoltării şi educaţiei sale, de a-i influenţa viitorul şi deciziile pe care le va lua în viaţă, trebuie să reprezinte o provocare pe care fiecare profesor să o privească cu responsabilitate şi mândrie. La vârste fragede, influență cadrului didactic este covârșitoare, determinantă. Copiii pot studia şi din cărţi, pot învăţa şi din emisiuni televizate, dar pentru a se educa şi forma au nevoie de exemple de urmat, de oameni care să îi influențeze, care să îi inspire, să le trezească motivația pentru propria dezvoltare, să îi încurajeze să cerceteze, să descopere, să îşi dezvolte curiozitatea naturală cu care sunt înzestraţi toţi copiii şi, nu în ultimul rând, să aibă încredere în ei şi să le dezvolte şi lor această încredere în propriile forţe.
Pornind de la definiția verbului ‘a educa’ - conform Dicționarului explicativ al limbii române, înseamnă „a forma pe cineva prin educație; a influența în mod intenționat, sistematic şi organizat dezvoltarea intelectuală, morală şi fizică a copiilor şi tineretului” - se poate spune că profesorul care reușește să educe, nu doar să predea, este acela care reușește să influențeze dezvoltarea unei persoane, în mod voit şi organizat. A educa nu este doar o meserie, pentru un profesor adevărat. Este o chemare, este o dăruire şi o pasiune de a amplifica visurile şi dorințele elevilor, de a căuta şi găsi împreună răspunsuri la întrebări şi probleme, de a crea situații de învățare în care profesorul, la rândul lui, învaţă alături de elevi şi se transformă în ghidul-tovarăş al lor într-o călătorie în necunoscut. La finalul acestei călătorii, copiii sunt mai bogați nu doar cu un bagaj de cunoștințe nou dobândite, dar şi cu un set de deprinderi, de reguli, de comportamente pe care au fost determinaţi să şi le însuşească.
A educa este o șansă pe care o are fiecare profesor de a influența viitorul prin formarea și modelarea micilor caractere, șansă care trebuie privită cu responsabilitate și asumată în procesul didactic. În contextul clasei, rolul cadrului didactic depășește simpla desfășurare a activităților de predare, învățare și evaluare. Acesta stabilește relații cu elevii, exercitând o influență semnificativă asupra comportamentului lor de învățare. Profesia didactică implică o responsabilitate considerabilă, care necesită menținerea unor standarde profesionale înalte. Fundamentul relației profesor-elev trebuie să se bazeze pe înțelegerea faptului că profesorul îndeplinește funcția de îndrumător și coordonator al activității educaționale, în timp ce elevului îi revine rolul de a asimila cunoștințele transmise.
controlul și îndrumarea (prin control se urmărește modul de aplicare a prevederilor regulamentare, dar și depistarea unor deficiențe și blocaje apărute în calea atingerii obiectivelor propuse. evaluarea cunoștințelor (se referă la verificarea măsurii în care scopurile și obiectivele dintr-o anumită etapă au fost atinse) și nu în ultimul rând consilierea (cadrul didactic are obligația de a desfășura activități de consiliere. Alături de familie, cadrul didactic, în speță, educatorul (învățământul preșcolar) își pune amprenta asupra copilului atât la nivelul comportamentului cât și a limbajului.
Cadrul didactic reprezintă un model pentru copiii, întrucât, aceștia încă de când sunt mici dar și pe parcursul anilor, împrumută lucruri de la adulți și deci îi transformă pe aceștia în modele. Învățătorul are rolul de a prelucra și transmite copiilor cunoștințele cuprinse în programele și manualele școlare. Rolul învățătorului este important și prin contribuția ce o aduce în sprijinirea altor factori educativi ce se asociază eforturilor școlii: familie, mass-media etc. Cadrul didactic se poate transpune în rolul de înlocuitor al părinților, de consilier al acestora.
La grădiniță, rolul cadrului didactic este acela de a interveni în dezvoltarea copilului, de a-l învăța și de a-i dezvolta anumite deprinderi și comportamente cu ajutorul jocurilor didactice. La vârste mici, desenatul poate reprezenta o formă de joc. Înainte de a concepe anumite activități, cadrul didactic, are nevoie de o pregătire, o aprofundare a activității ce urmează să o desfășoare. El trebuie să adopte diferite stiluri, metode pentru ca preșcolarii să fie atrași și să nu-și piardă interesul. Totodată el trebuie să cunoască nevoile fiecărui copilaș, să-i ofere suportul de care acesta are nevoie.
În învățământul primar, elevul nu mai are atât de multă nevoie de timp pentru joacă, iar învățătorul este cel care pune bazele. Pentru că elevul petrece aproximativ patru ore alături de învățător, este necesar ca planificările și proiectările didactice să conțină mai multe activități diversificate și care să fie adecvate fiecărui elev. În concluzie, cadrul didactic, are responsabilitatea de „a scoate” tot ce este mai bun din fiecare copil, să-l facă să aibă propriul stil de învățare, să-l motiveze, să-I înțeleagă propriile nevoi, să-l conducă spre cele mai bune reușite.
Încă din învățământul preșcolar, cadrul didactic are o mare responsabilitate deoarece este unul din actorii care formează un om. Alături de familie și de oamenii din jurul unui copil, educatorul își pune foarte mult amprenta asupra copilului atât la nivel comportamental (valori) cât și la nivelul limbajului. Copilul când este mic împrumută foarte multe de la adulți. Astfel, este indicat ca educatoarea să fie un model pentru copil, să folosească un limbaj adecvat și să aibă o ținută adecvată. În perioada preșcolară, deoarece copilul petrece destul de mult timp cu educatoarea și colegii lui, observă comportamentele celor din jur și gestionează și el anumite situații.
Deși copiii sunt mici și considerăm, de cele mai multe ori, că aceștia au nevoie de mai multă joacă și mai puțin conținut, rolul cadrului didactic este de a interveni în dezvoltarea copilului, de a-l învăța și de a-i dezvolta anumite deprinderi și competențe cu ajutorul jocurilor didactice. La aceste vârste, și desenatul poate constitui un joc în funcție de cum este spus. În plus, cadrul didactic trebuie să cunoască nevoile fiecărui copil și să-i ofere ceea ce are nevoie.
În învățământul primar, elevul nu mai are atât de mult timp pentru joacă iar învățătorul este cel care pune bazele. Dacă la preșcolar totul se face prin joc, iar educatoarea este cea care îi creează o rutină copilului și îl învață anumite reguli de conduită, la școală elevul are nevoie de același lucru. Rolul cadrului didactic este de a continua acea rutină cu care copilul este deja învățat, de a crea un cadru mai formal și de a-i forma anumite cunoștințe și competențe.
Deoarece elevul petrece alături de învățător aproximativ 4 ore pe zi, este necesar ca planificările și proiectele didactice să conțină mai multe activități, diversificate și care să fie pentru nivelul fiecărui elev. Începând de la primar, elevii încep să se compare între ei. De aceea, consider că încă de la începutul anului, cadrul didactic împreună cu elevii trebuie să implementeze un sistem de valori, de reguli și proceduri și care să elimine competiția și răutatea ce poate apărea pe parcurs.
Fiecare lecție, ar fi util să răspundă acelei viziuni și să conțină obiective derivate celor principale. Cadrul didactic are responsabilitatea de a „scoate” tot ce este mai bun din fiecare elev, de a-l face să aibă propriul stil de învățare, de a-l motiva, de a-i înțelege anumite nevoi și de a-l conduce către cele mai bune reușite ale lui. Pentru că în învățământul primar se pun cele mai multe baze teoretice și concrete, în gimnaziu, profesorul ar putea profita de bagajul fiecărui elev pentru a crea ore pe răspunsurile lor. Profesorul, la anumite materii poate fi doar facilitator. Acesta îi poate ghida pe elevi punându-le întrebări pentru a realiza cele mai interesante lecții.
Ca și învățătorul sau educatoarea, și profesorul are rolul de a-l îndruma pe elev către reușită prin motivare și apreciere. Cu cât elevii sunt mai antrenați și mai implicați de către profesor, cu atât satisfacția cadrului didactic și a elevilor va fi mai mare. În scopul prevenirii rutinei, cadrul didactic are și responsabilitatea formării continue. Cu cât profesorul este mai implicat în diferite activități și privește în perspectivă, acesta le va transmite involuntar și elevilor. Este responsabil pentru ceea ce se întâmplă în timpul unei ore și depinde de el dacă elevii învață ceva sau nu, dacă se plictisesc sau nu.
Teoria Dezvoltării Cognitive a lui Piaget
Parlamentul României adopta prezenta lege. Art. 1. de personal didactic, nominalizate în statut. Art. 2. aplicare a sanctiunilor. Art. 3. învatamânt responsabil cu instruția si educația. vedere medical pentru îndeplinirea funcției. Art. 4. Sănătate. stabilite prin protocol între cele două ministere menționate. (2) Nu pot ocupa posturile mentionate la alin. condamnare penală. nou examen medical complet.
CAPITOLUL I Functiile didactice si didactice auxiliare. Art. 5. profesor-logoped, maistru-instructor, învatator-educator, profesor-educator. maistru-instructor, antrenor. Art. 6. social; h) corepetitor. dinamica învatamântului, sa stabileasca noi functii didactice auxiliare. Art. 7. conditiei cerute de art. 68 din Legea învatamântului nr. 84/1995. Art. 11. adjunct. regulament aprobat de ministrul învatamântului. de Ministerul Învatamântului. stabilesc de catre acestea. judetele arondate.
În învățământul preuniversitar, formarea inițială este completată cu o perioadă de stagiul practic cu durata de un an școlar, realizat într-o unitate de învățământ, de regulă sub coordonarea unui profesor mentor cu durata de 1 an. Perioada de inserție profesională are o importantă dimensiune de sprijin și supraveghere și se încheie cu un examen formal - examenul de definitivare în învățământ. Numai după promovarea examenului de definitivare cadrele didactice intră pe deplin în viața lor profesională ca și cadre didactice cu statut definitiv. Toate proceduri relevante pentru ocuparea posturilor didactice se desfășoară prin concurs.
Profesorul este un lider pentru elevi ce le oferă încrederea că pot orice doar dacă și aceștia vor. Ca profesor, el este un promotor al inovației în educație, un model prin întreaga sa personalitate, prin acțiunile și comportamentul său. În școala de astăzi, profesorul este conducătorul unui proces simultan informativ și formativ, orientând și sprijinind elevii să ajungă la formarea competențelor.
- Competențele profesionale ale cadrului didactic derivă din rolurile pe care le îndeplinește în cadrul unității de învățământ în care activează.
- Profesorul educă, motivează, ghidează și monitorizează progresul elevilor, promovând un climat de încredere și colaborare.
- Planificarea și proiectarea didactică trebuie să includă activități diversificate, adaptate nevoilor fiecărui elev.
- Relațiile cu elevii se bazează pe empatie, regulament și standarde profesionale înalte, iar consilierea este o componentă esențială a actului educațional.
tags: #sarcinile #cadrului #didactic