Colica renală (litiază renală sau nefrolitiaza) este un simptom caracterizat prin durere acută severă la nivelul regiunii lombare, fiind cauzată, de cele mai ori, de obstrucții la nivelul tractului urinar, produse de un calcul („piatră”).
Colica renală tipică se manifestă prin durere intensă lombo-abdominală (în flancuri), produsă de iritația renală sau ureterală, cauzată de pasajul pietrelor (calculilor) prin bazinet, uretere, uretră. Se poate însoți de stare generală alterată, manifestări extraurinare (greață, vărsături, tranzit abdominal accelerat), și/sau febră, mai ales dacă se asociază și o infecție urinară.
Durerea provocată de colica renală poate afecta diverse regiuni ale abdomenului, toracelui posterior și pelvisului, în cadrul unor crize care pot dura între 20 și 60 de minute. Durerea este colicativă (vine în valuri) datorită peristalticii ureterice, dar poate fi și constantă.
Colica renală este o durere severă provocată de obstrucția bruscă a fluxului urinar. Cel mai adesea aceasta apare din cauza unui calcul în rinichi sau ureter. Colica renală este provocată de litiaza renală, respectiv pietre la rinichi. Colica renală are un tablou clinic tipic, dar intensitatea variază de la o persoană la alta.
Intensitatea durerii este legată de gradul de obstrucție, și nu de mărimea calculului, care poate fi un predictor rezonabil al probabilității de trecere spontană. Durerea constantă este generată de distensia capsulei renale ca urmare a acumulării urinare retrograde, în timp ce caracterul colicativ al acesteia se datorează peristaltismului musculaturii netede ureterale, asociat pasajului calculului renal.
Din nefericire, intensitatea durerii nu poate fi corelată cu dimensiunea calculului renal și nici nu poate estima care este probabilitatea de eliminare spontană a acestuia. Din păcate, nu beneficiază de poziție antalgică (pacientul nu poate ameliora durerea prin schimbarea poziției).
Colica renală afectează un procent cuprins între 5% și 15% din populație, cu o incidență anuală de 0,5% în America de Nord și Europa. La adulți, în peste 70% dintre cazuri, calculii renali apar la cei cu vârsta cuprinsă între 20 și 50 de ani și sunt mai frecvenți la bărbați decât la femei, cu un raport de aproximativ 2:1.
Cauzele Colicii Renale
Litiaza renală apare prin precipitarea sărurilor și mineralelor din urină la nivelul rinichilor și căilor urinare, cu dezvoltarea unor structuri solide, dure. Apariția lor poate avea și determinism genetic. Calculii pot avea dimensiuni ce variază de la câțiva milimetri, până la câțiva centimetri.
Cauzele principale ale colicii renale au legătură de obicei cu patologii renale și uretrale:- litiaza renală;- pielonefrită;- abces renal;- rinichi polichistic;- tumori renale.Cauzele pot fi și de altă natură precum traumatismele lombare.
Calculii renali sunt formațiuni solide care apar la nivelul aparatului urinar în momentul în care există un nivel crescut al mineralelor în urină. În funcție de componente, calculii renali pot fi din:- oxalat de calciu (sunt cei mai frecvenți calculi și apar ca urmare a aportului nepotrivit de alimente cu oxalați și de lichide);- acid uric: (pot apărea ca urmare a consumului unor alimente precum organele de animale sau fructele de mare care conțin purine, substanțe implicate într-un lanț metabolic ce duce la formarea calculilor);- struvit (aceste pietre apar ca urmare a infecțiilor de tract urinar superior);- cistin (acești calculi sunt mai rari și se moștenesc din familie).
Pietrele care se formează pe traiectul urinar pot fi netede sau zimțate. Acest aspect este important pentru că există situații când un calcul poate fi eliminat pe tractul urinar fără simptome, dar și cazuri când un calcul poate da simptome sau poate chiar bloca traiectul urinar. Pietrele dau colică renală mai ales atunci când blochează un ureter.
Factorii de risc care duc la apariția acestor calculi sau pietre includ:- exces de calciu în urină;- gută, care apare din cauza unui exces de acid uric;- anumite medicamente;- deshidratarea;- afecțiuni ale tractului gastrointestinal, cum ar fi boala Crohn sau colita ulcerativă;- istoric medical familial de urolitiază.Dieta necorespunzătoare și stilul de viață nesănătos pot reprezenta de asemenea factori de risc, fie prin creșterea probabilității de obezitate, fie prin consumul ridicat al substanțelor care pot produce pietre, cum ar fi proteinele.
O persoană din 10 se confruntă la ora actuală cu prezența calculilor renali. De obicei, calculii renali apar mai ales la nivelul rinichilor sau ureterelor. Însă calculii pot afecta întregul aparat urinar care include rinichii, ureterele, vezica urinară și uretra.
Blocarea ureterului care face legătura dintre rinichi și vezica urinară este o situație medicală destul de gravă care nu poate fi trecută cu vederea, având în vedere simptomele greu de tolerat pe care le generează.
Cauza colicii renale o reprezintă blocarea calculilor într-o porțiune a tractului urinar (adesea în ureter). Aceste pietre se pot freca de țesuturile înconjurătoare sau le pot lărgi, fapt care duce la apariția durerii. Mai mult decât atât, întreruperea circulației urinare, poate duce la acumularea de presiune la acel nivel, inflamație sau spasm ureteral, toate acestea provocând un grad semnificativ de durere și disconfort.
Simptomele Colicii Renale
Colica renală tipică se manifestă prin durere intensă lombo-abdominală (în flancuri), produsă de iritația renală sau ureterală, cauzată de pasajul pietrelor (calculilor) prin bazinet, uretere, uretră. Se poate însoți de stare generală alterată, manifestări extraurinare (greață, vărsături, tranzit abdominal accelerat), și/sau febră, mai ales dacă se asociază și o infecție urinară.
Durerea debutează tipic în abdomen și iradiază adesea în hipocondru și inghinal. Durerea este colicativă (vine în valuri) datorită peristalticii ureterice, dar poate fi și constantă.
Colica renală este o durere severă provocată de obstrucția bruscă a fluxului urinar. Cel mai adesea aceasta apare din cauza unui calcul în rinichi sau ureter. Colica renală este provocată de litiaza renală, respectiv pietre la rinichi. Colica renală are un tablou clinic tipic, dar intensitatea variază de la o persoană la alta.
Durerea provocată de colica renală poate afecta diverse regiuni ale abdomenului, toracelui posterior și pelvisului, în cadrul unor crize care pot dura între 20 și 60 de minute. Mulți pacienți cu pietre la rinichi au hematurie (sânge în urină) sau o urină cu aspect tulbure.
Simptomele colicii renale pot fi:- durere puternică în zona lombară și în abdomenul inferior;- durere care difuzează în zona pelvină;- stare de rău sau de vomă;- prezența sângelui în urină;- febră și frisoane;- aspect modificat al urinei;- durere la urinare;- nevoia imperioasă de a urina sau dimpotrivă, urinare insuficientă.
Colica renală se manifestă în primul rând prin durere intensă în jumătatea afectată a corpului. Aceasta începe în regiunea dintre coaste și șold, apoi poate radia spre spate, partea inferioară a abdomenului și zona inghinală. De obicei, această durere este acompaniată de greață și vărsături, dar și de alte potențiale semne și simptome cum ar fi:- durere în timpul urinării;- febră;- urinare cu sânge (hematurie);- frison;- schimbări ale urinei (miros înțepător, urină tulbure etc);- prezența cristalelor în urina eliminată.
Pietrele mici pot trece neobservate, fără a cauza simptome, deoarece nu blochează eliminarea urinei. Cu toate acestea, dacă observi totuși prezența cristalelor în urină, este recomandat să discuți cu un medic specialist, pentru a preveni formarea calculilor de dimensiuni mai mari.
Durerea resimțită în zona lombară este adesea confundată cu durerea de spate, însă durerea de rinichi are particularități clare care o diferențiază. Crizele de rinichi sunt episoade de durere acută, severe, cauzate cel mai des de migrarea unei pietre prin ureter. Durerea apare brusc, este intensă, poate iradia spre inghinal sau abdomen și este frecvent însoțită de greață, vărsături și urinări frecvente.
Durata unei crize depinde de mărimea și poziția pietrei. O criză de rinichi poate dura de la câteva minute până la câteva ore, cu perioade în care durerea vine în valuri. O colică renală poate dura între 20-60 de minute pentru un singur episod, dar pot exista mai multe episoade pe parcursul aceleiași zile. Durerea poate reveni ciclic până la eliminarea pietrei.
Colica renală nu este doar o durere „de rinichi”. Aceasta poate deveni o urgență care poate semnala o problemă mai gravă. Dacă știi cum să acorzi primul ajutor în caz de colică renală, poți preveni complicațiile și poți reduce disconfortul până la intervenția medicală.
Diagnostic
Diagnosticul poate fi pus exclusiv pe simptomele clinice, dar investigațiile paraclinice sunt necesare pentru precizarea cauzei și a consecințelor obstacolului, în vederea stabilirii tratamentului, foarte utilă fiind ecografia abdominală generală, cu accent pe examinarea aparatului urinar.
Urocultura și sumarul de urină determină existența unei infecții a tractului urinar. Analiza urinei (urina biochimie și sediment - sumar urină) - 85% dintre pacienții cu calculi renali prezintă hematurie microscopică sau macroscopică, leucocite sau bacterii în sedimentul urinar. Un pH urinar mai mare de 7,5 poate fi sugestiv pentru o infecție bacteriană cu germeni producători de urează, în timp ce valori ale pH-ului mai mici de 5,5 pot indica prezența calculilor de acid uric. Este recomandat de asemenea un profil de evaluare metabolică (creatinina, sodiu, potasiu, magneziu, calciu, clor, bicarbonat, fosfor) pentru a evalua funcția renală, deshidratarea, starea acido-bazică și echilibrul electrolitic.
Urogramă CT este standardul de aur în diagnosticarea colicii renale. În absența acesteia, se poate efectua ecografia reno-vezicală. Investigații suplimentare pot fi recomandate.
Examenul sumar de urină spot (emisă spontan) sau pe 24 de ore. Investigații imagistice pentru localizarea și măsurarea calculilor la nivelul tractului urinar - tomografia computerizată fără substanță de contrast reprezintă gold standard-ul în diagnosticarea nefrolitiazei.
În momentul în care un pacient semnalează medicului simptomele unei colici renale, specialistul va recomanda o serie de analize de sânge, de urină și investigații imagistice, pe lângă examenul clinic. Din seria de teste recomandate pot face parte tomografia computerizată și radiografia, cu sau fără substanță de contrast.
Tratament
Tratamentul colicii renale depinde de dimensiunea, tipul pietrelor și de localizarea acestora. Calculii pot fi formați din: calciu (datorate excesului de calciu), acid uric (datorate excesul de acid uric), cistină (pietrele sunt cauzate de cistinurie) sau struvit (calculii sunt cauzați de anumite bacterii din tractul urinar).
Majoritatea calculilor se elimină de la sine, fără a fi necesară intervenția medicului. Este recomandată însă hidratarea cu multe lichide și administrarea de analgezice și antispastice pentru diminuarea durerilor la urinare.
În cazul în care pietrele au dimensiuni mari, acestea pot fi înlăturate prin: ureteroscopie, litotripsie extracorporeală cu unde de șoc, nefrolitotomie percutanată, intervenție chirurgicală clasică, endoscopică sau ghidată robotic.
Pentru a ameliora simptomele și a opri în evoluție calculii, medicul poate prescrie antibiotice, agenți alcalinizanți, corticosteroizi, blocanți ai canalelor de calciu sau alfa-1 blocante selective.
Acasă, pacientul poate aplica comprese calde pentru ameliorarea zonei dureroase și a contracțiilor musculare.
Având în vedere faptul că pacienții se confruntă cu dureri severe, medicii urologi recomandă medicamente antialgice și antiinflamatorii precum ibuprofenul, antispastice, dar și opioide. În plus, se pot recomanda tratamente pentru a reduce aciditatea urinei. În primă fază, medicii monitorizează situația pacientului pentru a vedea dacă piatra se elimină singură. Pacientul va trebui să bea multe lichide într-o perioadă de 2-4 săptămâni cât ar putea dura eliminarea calculului renal. Acesta va fi examinat în laborator, iar pacienții ar putea primi tratamente pentru a preveni pe cât posibil formarea unor noi calculi renali.
În cazul în care calculii nu se elimină singuri, blochează eliminarea urinei, dau dureri puternice și există deja o infecție, medicii pot recomanda proceduri medicale de eliminare a calculilor. Acestea sunt:- litotriția extracorporeală cu unde de șoc (aceste unde de șoc pot sparge pietrele în bucăți mici care se elimină prin urină);- cistoscopia și ureteroscopia (prin această metodă endoscopică, se intră pe uretră, în vezică sau pe ureter cu ajutorul unor dispozitive speciale care pot extrage piatra sau o pot sparge în bucăți mai mici);- nefrolitotomia percutanată (cu ajutorul unor instrumente speciale, se pătrunde prin piele până în rinichi și se elimină piatra);- chirurgia deschisă (aceasta este opțiunea pentru pietrele foarte mari care nu pot fi eliminate prin alte metode).
După aceste intervenții, medicii vor analiza compoziția calculilor și vor face recomandări astfel încât calculii și episoadele de colică renală să nu recidiveze.
Tratamentul recomandat de către medic, variază de la caz la caz și depinde de mărimea pietrelor, de tipul lor (calculi formați din calciu, din acid uric etc) și de simptomele prezentate. Dacă există risc de formare a pietrelor, medicul poate efectua teste specifice pentru a verifica nivelul substanțelor care ar putea produce acești calculi și în funcție de rezultate, să recomande fie schimbări în stilul de viață și dietă, fie anumite medicamente. În cazul în care sunt prezente deja formațiuni la nivelul tractului urinar, atunci opțiunile terapeutice vor depinde de mărimea acestora astfel:
Tratamentul pentru pietre mici
Deoarece pietrele mici pot fi eliminate prin urină, medicul poate recomanda un consum ridicat de lichide, pentru a ajuta la eliminarea naturală a acestora. Adițional, pot fi prescrise și medicamente analgezice pentru a ameliora durerea prezentată, dacă este cazul.
Tratamentul pentru pietre mari
Întrucât pietrele de dimensiuni mai mari, nu pot fi eliminate în mod natural, medicul va recomanda una dintre următoarele proceduri:- litotritia extracorporeală ESWL - o procedură modernă și neinvazivă de eliminare a pietrelor mari. Această procedură folosește unde pentru a sfărâma pietrele în bucăți mai mici, care pot fi apoi eliminate prin urină.- ureteroscopie - procedură prin care chirurgul inserează în uretră un tub subțire, prevăzut cu lumină proprie și cameră video, pentru a putea depista pietrele și pentru a le sfărâma în bucăți mai mici.- nefrolitotomia percutanată - opțiune recomandată pentru pietrele de dimensiuni mult mai mari, care implică realizarea unei incizii de mici dimensiuni la nivelul spatelui, pentru ca medicul să poată accesa rinichii și să îndepărteze pietrele.- stent ureteral - procedură prin care medicul aplică un stent la nivelul ureterului, atât pentru a preveni eventuale blocaje, cât și pentru a ajuta la eliminarea naturală a pietrelor.
În funcție de caz, este posibil ca eliminarea completă a tuturor calculilor să necesite mai multe intervenții și ședințe.
🔥 Pietre și nisip la rinichi: De ce apar și cum scapi de ele? 🔥
Prevenirea Recurenței Colicii Renale
Formarea pietrelor la nivelul aparatului urinar poate fi prevenită dacă persoanele aflate la risc respectă recomandările medicilor.
Cum să previi reapariția colicii renale:- adoptarea unei alimentații sănătoase: consumul excesiv de proteine animale, sodiu, zaharuri rafinate și alimente bogate în oxalat poate crește riscul de formare a pietrelor la rinichi. Este recomandat să incluzi în dieta ta alimente naturale și neprocesate, precum fructe și legume proaspete, cereale integrale și proteine slabe. Evită alimentele bogate în oxalat, cum ar fi spanacul, rubarba, sfecla, alunele, ciocolata și soia.- hidratarea adecvată: consumul suficient de lichide, în special apă, este esențial pentru a preveni formarea pietrelor la rinichi. Lichidele ajută la diluarea substanțelor care pot forma pietre și favorizează eliminarea lor prin urină. Prin urmare, este important să menții o greutate sănătoasă prin dietă echilibrată și exerciții fizice regulate. Limitarea consumului de alimente bogate în calorii și practicarea activității fizice în mod regulat îți pot ajuta să previi reapariția colicii renale.- controlul medical regulat: după ce ai avut o colică renală, este important să faci un control medical periodic pentru a monitoriza eventualele modificări ale rinichilor și pentru a preveni reapariția colicii renale. Medicul tău poate recomanda un tratament preventiv sau modificări ale stilului de viață pentru a reduce riscul de reapariție a colicii renale.
Consumul adecvat de lichide, în special apă, este esențial pentru a dilua urina și a preveni formarea de noi pietre renale. De asemenea, este recomandat să se evite anumite alimente care pot crește riscul de formare a pietrelor, precum alimentele bogate în oxalați sau săruri de calciu. Menținerea unei greutăți sănătoase și adoptarea unei diete echilibrate pot contribui, de asemenea, la prevenirea formării de noi pietre renale.
Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), precum ibuprofen sau diclofenac, sunt frecvent folosite pentru a reduce durerea și inflamația. Totuși, administrarea trebuie făcută cu prudență și, ideal, la recomandarea medicului.
tags: #colici #renale #care #nu #cedeaza #dupa