Orice viitoare mămică a auzit povești de groază despre naștere, indiferent că vorbim de nașterea naturală sau de cezariană. Cordonul ombilical în jurul gâtului bebelușului este una dintre cele care creează mari temeri. În realitate însă, medicii spun că nu este chiar atât de îngrozitor pe cât pare.
Cordonul ombilical împreună cu placenta, membranele amniotice, lichidul amniotic formează un sistem biologic ce asigură stabilirea conexiunilor între mamă și făt. Prin intermediul acestor conexiuni circulatorii feto-materne au loc schimburile metabolice și nutriționale între mamă și făt. Cordonul ombilical este o structură tubulară, al cărui rol principal este de a asigura nutriția fătului și de a elimina produșii nefolositori organismului, meniți pentru excreție. Această formațiune anatomică face legătura între făt și placentă. Vascularizația cordonului ombilical este dată de două artere și o venă. Circulația venoasă transportă nutrienți și oxigen de la mamă la făt prin intermediul placentei. Circulația arterială, reprezentată de cele două artere, este cea care prezintă funcția eliminării produșilor nefolositori organismului fetal. Aceștia sunt deversați în sângele mamei, care ulterior va fi filtrat la nivel renal. Circulația venoasă și arterială este protejată de prezența la acest nivel a țesutului Wharton. Perioada de formare a cordonului ombilical îi revine săptămânii a cincea de gestație, dezvoltându-se până în săptămâna 28. Grosimea și lungimea cordonului ombilical diferă de la bebeluș la bebeluș. Grosimea depinde de cantitatea de gelatină Wharton pe care o conține - o substanță gelatinoasă specială, care protejează vasele de sânge. Lungimea cordonului este de asemenea variabilă și se situează între 40 cm (cordon scurt) și peste 70 cm (cordon lung). Lungimea medie a acestuia este de 50-58 de centimetri, iar în timpul dezvoltării sale parcurge un traseu spiralat. Toate aceste variante sunt considerate normale, dar un cordon ombilical prea scurt este periculos pentru copil, pentru că îl poate împiedica să se miște prin canalul de naștere. Cordonul ombilical conține de obicei trei vase de sânge și are o lungime de aproximativ 50-54 cm. Diametrul cordonului este de obicei mai mic de 2 cm, iar vasele de sânge sunt înconjurate și protejate de un strat gelatinos.
Circulara de cordon ombilical definește situația în care cordonul ombilical prezintă înfășurări unice sau multiple de 360⁰ la nivelul gâtului fătului sau altor porțiuni ale corpului acestuia. Circulara de cordon ombilical, așa cum este denumit în termeni de specialitate, desemnează situația în care cordonul este înfășurat în jurul gâtului copilului. Circulara de cordon ombilical este situația în care acest cordon este înfășurat o dată sau de mai multe ori fie la nivelul gâtului fătului, fie în alte părți ale corpului. Acest fenomen este perceput drept amenințător de viață în situațiile în care nașterea este realizată în absența supravegherii medicale specializate. Circulara de cordon ombilical prezintă o frecvență relativ crescută, îndeosebi cu localizare în jurul gâtului copilului, fiind întâlnită într-un procent de 25% din cazuri. Într-o sarcină normală, poziția îndoită a fătului asigură protecția cordonului în concavitatea creată între genunchi și coate, ceea ce înseamnă că nu ar trebui să se deplaseze. Bebelușii duc o viață incredibil de activă în burticile mamelor. În primele săptămâni de sarcină, atunci când au suficient loc, bebelușii înoată, se rostogolesc și „dansează”. În timpul acestor exerciții, acest fapt se poate solda cu înfășurarea cordonului în jurul gâtului sau cu înnodarea cordonului. Înfășurarea cordonului ombilical în alte regiuni ale corpului fătului (membre inferioare sau superioare) este de asemenea, posibilă, însă prezintă o incidență mai scăzută. Prevalența tinde să crească pe măsura înaintării vârstei gestaționale. Predispoziția sexului masculin către apariția acestui fenomen este probabilă.
Cauzele circularei cordonului ombilical
Apariția circularei de cordon ombilical nu prezintă o cauză bine determinată. Numeroși factori, însă, predispun fătul la apariția acestui fenomen. S-a demonstrat faptul că mișcările pe care le face copilul înainte de a se naște sunt cea mai frecventă cauză a circularei de cordon ombilical. De asemenea, este mai probabil ca un cordon ombilical să fie înfășurat în jurul gâtului copilului în sarcina multiplă (gemeni, tripleți, etc.), dacă există lichid amniotic în exces sau/și cordonul ombilical este deosebit de lung. Există însă factori care pot determina aceste anomalii de deplasare ale cordonului ombilical, ce țin de făt și sunt responsabile de alunecarea cordonului și anume: poziționarea anormală a fătului, malformațiile fetale sau sarcinile multiple. Dimensiuni crescute ale fătului. Un cordon ombilical anormal de lung poate crește riscul de torsiune. Cercetările au arătat, de asemenea, că, cu cât copilul rămâne mai mult în uter, cu atât este mai mare șansa ca acesta să se nască cu cordonul ombilical înfășurat în jurul gâtului. S-a observat și că bebelușii de sex masculin se nasc mai frecvent cu circulară de cordon ombilical în comparație cu bebelușii de sex feminin.
Riscuri și Consecințe
Riscurile postpartum sunt semnificativ reduse, majoritatea cazurilor nefiind asociate cu morbiditatea sau mortalitatea. Monitorizarea fetală poate decela apariția modificărilor frecvenței cardiace în timpul nașterii, iar aceste manifestări sunt cauza presiunii exercitate asupra cordonului. Astfel, manifestările tipice vizează sistemul cardio-respirator sau implică afectarea neurologică. Deși nu trebuie să te sperii dacă medicul ginecolog sau specialistul în ecografie ți-a spus despre înfășurarea cordonului în jurul gâtului fătului, nici nu trebuie să lași lucrurile la voia întâmplării. Fiecare caz este individual. Înfășurarea unui cordon lung nu influențează, de regulă, starea de sănătate a copilului. În schimb, un cordon normal sau scurt care se strânge poate duce la deficit de oxigen. În acest caz micuțul simte un disconfort și încearcă singur să se elibereze, mișcându-se activ. O mamă își poate da seama dacă bebelușui ei este sau nu în siguranță, chiar dacă la controlul ecografic nu s-a depistat circulara de cordon, și după modul în care fătul se mișcă în burtică. În cazul unei hipoxii severe, adică bebelușul nu mai primește oxigen, fătul se mișcă activ, poate chiar și să se rostogolească. Pentru el această situație este neobișnuită și are o mare nevoie de oxigen. Dacă fătul nu reușește să se elibereze singur, se instalează faza a doua a hipoxiei acute. O mamă atentă va observa încetarea bruscă a mișcărilor copilului după o activitate sporită. Substratul patologic al acestor strangulații este reprezentat de obstrucția venoasă sau arterială (spasm arterial cauzat de presiunea exercitată asupra arterelor carotide) și creșterea tonusului parasimpatic. Consecința principală a acestor modificări este reprezentată de hipoxie. Circulara de cordon ombilical înglobează o serie de semne și simptome de natură cardio-respiratorie și neurologică secundare strangulării sau înfășurării în jurul gâtului fătului a cordonului ombilical. Manifestările clinice specifice nou-născuților care au suferit în urma acestui fenomen sunt asemănătoare stării de obnubilare, copilul prezentând tonus muscular scăzut și dificultăți tranzitorii la alăptare. Dificultățile respiratorii, sindromul anemic, hipovolemia și acidoza pot contura, în plus, tabloul clinic specific circularei de cordon ombilical. Alte semne clinice tipice sunt reprezente de paloare sau cianoză. Prezentarea semnelor și simptomelor caracteristice este tranzitorie, însă poate avea repercusiuni pe termen lung. Ulterior, evaluarea funcțiilor neurologice reprezintă un pas important în identificarea gradului de severitate a leziunilor provocate de acest fenomen. La naștere, circularei de cordon ombilical îi pot fi asociate prelungirea travaliului și riscul distociei de umăr. Înfășurările cordonului ombilical sunt suspicionate, în plus, în inducerea travaliului. Consecința letală a circularei de cordon ombilical poate fi recunoscută prin următoarele semne clinice: peteșii faciale sau conjunctivale, uneori decelate la nivelul gâtului și în treimea superioară a trunchiului și excoriații la nivelul gâtului cauzate de înfășurarea cordonului ombilical. Specificitatea acestor cazuri este dată de asocierea vasculopatiei trombotice fetale. Dacă cordonul este răsucit în jurul gâtului sau a unei alte părți a corpului, fluxul de sânge prin cordonul răsucit poate fi scăzut în timpul contracțiilor. Acest lucru poate provoca scăderea ritmului cardiac al bebelușului în timpul contracțiilor. Dacă însă înainte de naștere, fluxul de sânge este complet întrerupt, bebelușul poate muri înainte de naștere. Compresia cordonului ombilical se poate întâmpla în locul în care este apăsat cordonul ombilical, de obicei între bebeluș și pelvis, apăsând suficient de tare pentru a provoca o întrerupere a activității cordonului ombilical. Uneori, acest lucru este ușurat de simplul fapt că gravida își schimbă poziția, chiar și ceva la fel de simplu ca întoarcerea din partea dreaptă în partea stângă. Poate însă însemna și alte intervenții, cum ar fi oxigenul pentru mamă sau amnioinfuzia (când lichidul este introdus din nou în uter pentru a oferi mai multă protecție pentru bebeluș și cordonul ombilical). Uneori, dacă fluctuațiile în ritmul cardiac al bebelușului sunt suficient de severe sau nu răspunde la tratament, poate fi necesară o naștere prin cezariană.
Foarte puține dintre cazurile de cordon ombilical în jurul gâtului necesită cezariană de urgență, situații în care cordonul ombilical este cu adevărat comprimat și sângele nu mai ajunge în aceeași măsură la bebeluș. De regulă însă, cordonul se mișcă odată cu copilul, mai ales în timpul nașterii. Există însă și medici care consideră că înfășurarea cordonului este o indicație directă pentru cezariană pentru a exclude din start orice risc. Însă, acest lucru nu este deloc adevărat. Chiar și în cazul unei circulare de cordon multiple, nașterea naturală nu prezintă, de regulă, niciun fel de pericol pentru copil dacă mama și fătul sunt monitorizați în permanență.
Diagnostic și Management
Diagnosticul de circulară de cordon se poate pune ecografic, înainte de naștere, însă nu se poate spune cât de strâns este înfășurat cordonul. Diagnosticul poate fi realizat uneori antenatal prin intermediul ultrasonografiei, însă în urma investigațiilor, diferențierea între înfășurarea strânsă sau liberă a cordonului nu poate fi realizată. Funcția ecografică Doppler poate demonstra persistența unei structuri vasculare la nivelul gâtului copilului. Tipul II (b), înfășurare care nu se poate desface spontan. În urma investigațiilor ecografice, țesutul constant observat în jurul gâtului fătului necesită realizarea diagnosticului diferențial cu higroma chistică, care spre deosebire de circulara de cordon ombilical, nu prezintă flux sanguin decelat ultrasonografic sau o porțiune de cordon redundant adiacentă gâtului fetal. Anumite semne impun monitorizarea atentă a fătului, cum ar fi mișcările diminuate, volumul mic al lichidului amniotic. La fel, apar probleme când există un deficit de creștere în uter sau sarcina se prelungește după 40-42 de săptămâni. De cele mai multe ori, situația se rezolvă de la sine înainte de naștere. La nașterea naturală, se va încerca trecerea cordonului pe deasupra capului sau peste umerii copilului. De asemenea, se poate apela la manevra Somersault, care presupune răsucirea copilului pentru a nu fi afectat de strânsoarea cordonului. Dacă există risc de suferință fetală, medicul poate clampa sau tăia direct cordonul pentru a permite nașterea vaginală.
Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici.
S1.Ep38: Cordonul ombilical | Cordonul după gât | Circulara de cordon pericervicală |Analiza Doppler
Ce se întâmplă la naștere?
Deoarece de obicei nu știm dacă un bebeluș va avea cordonul ombilical în jurul gâtului (un cordon nucal), în rutina nașterii - medicul trebuie să verifice gâtul bebelușului pentru a vedea dacă are cordonul ombilical în jurul gâtului. De obicei, cordonul este larg desfăcut și poate fi alunecat peste capul copilului. Uneori, poate fi prea strâns să alunece ușor peste cap, iar medicul sau moașa se va strânge și va tăia cordonul înainte de ieșirea umerilor copilului. Acest lucru împiedică cordonul să se rupă de placentă atunci când restul corpului copilului este ieșit deja. La naștere, circulara de cordon pericervicală este, în mod normal, suficient de largă pentru ca medicul să o poată desface din jurul capului copilului și să-i elibereze gâtul. Dacă ritmul cardiac al bebelușului scade în timpul travaliului din cauza unei circulare de cordon ombilical, medicul obstetrician poate recomanda schimbarea poziției mamei pentru a elibera orice presiune suplimentară exercitată asupra cordonului ombilical. De asemenea se pot administra mamei lichide intravenos sau o mască cu oxigen suplimentar. O altă perspectivă propune drept abordare adecvată a circularei de cordon ombilical, evitarea clampării cordonului ombilical în cazul în care circulara este prezentă. Precoce, clamparea poate genera apariția hipovolemiei și a anemiei în următoarele săptămâni de viață. O metodă simplă și eficace este considerată trecerea cordonului peste capul fătului în condițiile în care acesta nu a format o înfășurare strânsă. Manevra Somersault este considerată corespunzătoare situațiilor în care cordonul ombilical este strâns înfășurat și descrie eliberarea circularei prin plasarea palmei la nivelul occipitului fătului și împingerea ușoară a acestuia către coapsa mamei (în acest moment este realizată flexia capului și implicit a corpului fătului). După naștere cordonul intact poate fi desfășurat pentru a permite transfuzia placentară. Resuscitarea poate fi necesară în primele 3-5 minute de viață.
După naștere cordonul se secționează între două pense aplicate la 6-8 cm de abdomenul fetal, iar ulterior acesta va fi clampat la 2-3 cm de la inserție de către medicul neonatolog. Pentru nou-născuții la termen, momentul pensării este discutabil. Întârzierea clampării până la 60 secunde poate duce la creșterea depozitelor totale de fier, a volumului sanguin și reducerea incidenței anemiei nou-născutului. Pentru nou-născutul prematur, întârzierea clampării are mai multe beneficii și anume: necesitate scăzută a transfuziilor, rată redusă a hemoragiilor și a enterocolitei necrotizante. Această conduită este încurajată și de Academia Americană de Pediatrie.
Prolaps de cordon ombilical apare atunci când cordonul ombilical intră în canalul de naștere (vagin), iar copilul se află în spatele acestuia. Acest lucru poate provoca o situație foarte periculoasă, deoarece fluxul de sânge al cordonului poate fi prins prin apăsarea între capul și corpul copilului. În cele mai multe situații, un bebeluș care are un prolaps de cord va avea o naștere de urgență prin cezariană. Acest lucru poate însemna, de asemenea, că este necesară anestezia generală.
PS: A avea cordonul în jurul gâtului este ceva care nu va fi neapărat reapărut în nașterile viitoare.
Cordonul ombilical este esențial pentru dezvoltarea fătului, având rolul de a transporta oxigenul și nutrienții necesari creșterii intrauterine. Această condiție este relativ frecventă, fiind prezentă în aproximativ 15-35% dintre sarcini. În general, prezența unui cordon nucal nu afectează fluxul de sânge și oxigen către făt. Identificarea cordonului nucal în timpul sarcinii nu reprezintă un motiv automat pentru operație cezariană. Dacă aveți întrebări despre cordonul ombilical înfășurat în jurul gâtului sau vă preocupă fertilitatea dumneavoastră, puteți solicita oricând o discuție dedicată. O evaluare individuală ajută la clarificarea opțiunilor disponibile și la stabilirea unui plan de tratament adaptat nevoilor personale.