Fertilizarea in Vitro (FIV) este metoda de fertilizare umană asistată în care celula reproducătoare feminină este pusă în contact cu celulele reproducătoare masculine, în laborator. Procedura FIV este diferită față de inseminarea intrauterină (IUI), unde spermatozoizii activi sunt injectați în uter printr-un cateter. Cu cât femeia este mai tânără, cu atât reușita unui ciclu FIV este mai mare. După diagnostic, prima etapă a procedurii FIV este stimularea ovariană. Stimulăm ovarele, printr-o terapie medicamentoasă specifică, astfel încât acestea să matureze toate ovocitele care pot fi maturizate într-o lună. În mod normal, organismul poate maturiza un singur ovocit într-o lună. Restul ovocitelor, care își pornesc maturizarea în acea lună, se pierd. Ovocitul este protejat de folicul, o mică pungă cu lichid. Foliculul se vede la ecografie.
Cuplul trebuie să realizeze faptul că începerea tratamentului de stimulare ovariană nu garantează și recoltarea ovulelor. În cazul unor paciente, medicația poate să nu producă reacțiile așteptate, de creștere și de maturizare a foliculilor. Extragerea ovocitelor se realizează cu ajutorul ecografului. La cerere, se poate face o anestezie ușoară (sedare) sau o anestezie totală. În ziua recoltării este indicat să vă prezentați la clinică împreună cu partenerul, cu cel puțin o jumătate de oră înainte de ora stabilită. Cu o seară înainte, nu trebuie să mâncați. După recoltarea ovocitelor, puteți să mâncați normal. Totodată, este posibil să aveți temperatura în jur de 37,3 °C.
- Imediat după recoltarea ovocitelor, soțul trebuie să doneze materialul seminal (sperma). Materialul seminal (spermă) trebuie reînnoit (prin masturbare sau ca urmare a contactului sexual). Prima metodă este una simplă. Injectarea intracitoplasmatică a spermei reprezintă, în fapt, o intervenție chirurgicală microscopică în ovocit. Cu ajutorul unui microscop foarte puternic, este capturat cu micro-pipeta un spermatozoid. Este introdus apoi în ovocit, efectuându-se un orificiu în membrana exterioară de protecție a ovulului, mai precis în zona lui transparentă, pellucida.
- Atunci când membrana exterioară este dură sau foarte tare, embrionul nu se poate elibera ușor. În acest caz, cu puțin înainte de transferul embrionar, cu ajutorul laserului și la microscop se efectuează o deschidere artificială a pellucidei (ecloziunea asistată). Metoda este una micro-invazivă, iar necesitatea aplicării ei apare de cele mai multe ori la femeile cu vârste de peste 40 de ani. În 16-20 de ore de la efectuarea procedurilor FIV, se realizează controlul fertilizării. Departamentul de embriologie vă comunică numărul de ovocite fertilizate, precum și ziua și ora la care se va putea face transferul de embrioni.
- Embrionii sunt ținuți în cultură până ajung la stadiile de morulă sau de blastocist, ceea ce mărește semnificativ șansele obținerii unei sarcini. În această etapă, celulele din interiorul embrionilor se divid, dar nu cresc în dimensiune, având-o pe cea a unui ovul nefertilizat. În ziua 3, embrionul este evaluat pentru morfologie. Un embrion care se divide bine ar trebui să aibă în mod ideal între 6 și 10 celule în ziua 3. În ziua 5, embrionul are ~80 de celule și se numește blastocist.
- Concluzia este că, doar pe baza acestor note, este greu de preconizat dacă va fi un succes sau un eșec. În cazul în care există un număr mai mare de embrioni rezultați, aceștia pot fi păstrați prin congelare (crioconservare), pentru a fi utilizați în viitor de către cuplu. Beneficiul crioconservării este unul triplu: medical, psihologic și economic. Embrionii pot fi crioconservați chiar în stadiul de blastocist. După decongelare, procentul de supraviețuire a embrionilor este de aproximativ 80%.
După fertilizare, embrionul obținut este transferat în uter, fiind amplasat la baza acestuia. De regulă, recomandările pentru femeile ce tocmai au încheiat etapele de fertilizare in vitro sunt de a evita efortul fizic intens pentru 2-3 zile de la realizarea transferului embrionar. Aceasta înseamnă că este mai prudent să se evite modul de viață foarte activ, cum ar fi exercițiile fizice la sală, alergarea, înotul sau alte sporturi active, dar și munca grea, ridicarea de greutăți. Stresul psiho-emoțional este un alt factor de care este bine să țină seama fiecare femeie care așteaptă rezultatele după un transfer de embrioni. Nivelul acestui hormon din sângele femeii se verifică prin testul de sarcină. Odată cu efectuarea acestor analize de sânge, se verifică și nivelurile estradiolului și progesteronului, doi hormoni buni indicatori ai existenței unei sarcini.
Treptat, apar și primele semne pozitive ale unei sarcini: ușoară stare de rău general, greață, slăbiciune. Sarcina obținută prin fertilizare in vitro decurge ca o sarcină obținută natural. La Genesis Athens, avem o rată de reușită încă de la prima procedură FIV de peste 57%. Cuplul trebuie să realizeze faptul că începerea tratamentului de stimulare ovariană nu garantează și recoltarea ovulelor.
Este o complicație severă a stimulării ovariene, întâlnită cu o frecvență mică (3-5%) la persoanele tinere și la cele cu ovare micropolichistice. Simptomele specifice sunt dureri abdominale, greață, vărsături, tulburări de respirație, tulburări în funcția ficatului și a rinichilor. Circa 25-30% din sarcinile obținute prin FIV sunt gemelare, iar aproximativ 5% sunt sarcini cu tripleți. O altă cauză a eșecului unui FIV este embrionii de slabă calitate. Un capitol important îl reprezintă trombofilia, tulburarea de coagulare care poate afecta implantarea embrionului.
Ce este fertilizarea in vitro și cui se adresează?
Fertilizarea in vitro (FIV) este metoda de fertilizare umană asistată în care celula reproducătoare feminină este pusă în contact cu celulele reproducătoare masculine, în laborator. Este procedura dureroasă? Nu. Beneficiul crioconservării este unul triplu - medical, psihologic și economic. Embrionii pot fi crioconservați chiar în stadiul de blastocist. După decongelare, procentul de supraviețuire a embrionilor este de aproximativ 80%.
PROCEDURA FIV, EXPLICATĂ PAS CU PAS
Dacă aveți întrebări legate de Fertilizare in Vitro (FIV) sau vă îngrijorează fertilitatea dumneavoastră, echipa noastră de asistență pentru pacienți este aici pentru a vă oferi sprijinul și îndrumarea de care aveți nevoie. În domeniul fertilizării în vitro (FIV) se aplică anumite etape, care reprezintă pași mari către sarcină. În fiecare caz poate exista o serie de întrebări, pe care le au cuplurile ce optează pentru fertilizarea în vitro.
Un astfel de tratament poate fi necesar înainte de fertilizarea in vitro. Prin această etapă se administrează medicamente care vor stimula ovarele, vor aduce la maturitate mai mulți foliculi într-un ciclu. Medicii recomandă o ecografie transvaginală pentru examinarea uterului și ovarelor și analize care măsoară nivelul hormonilor din sânge. Prin tratamentul de stimulare ovariană, femeia începe injecțiile cu gonadotropine, în zilele 2-3 ale ciclului menstrual. În momentul când foliculii ovarieni sunt maturi, ovulația este indusă și urmează extragerea ovocitelor după 36 ore. După ce s-a produs creșterea foliculară corespunzătoare, urmează prelevarea ovocitelor. Acest proces trebuie făcut la momentul optim, sub anestezie.
Sub ghidaj ecografic se pătrunde în foliculii ovarieni pentru extragerea ovocitelor. Totul se face sub vizualizare directă, prin intermediul acului se realizează aspirarea conținutului foliculului ovarian. Pentru FIV sunt necesari și spermatozoizi, deci este nevoie de procesarea probei de spermă de la bărbat, care se face de asemenea în clinică. În această etapă, în laboratorul de embriologie se selectează spermatozoizii mobili. Pentru reușita procesului de fertilizare în laborator contează foarte mult și calitatea probei de material seminal și calitatea ovocitelor. La tehnica de fertilizare umană asistată, medicul specialist în tratamentul infertilității și embriologul vor aștepta de regulă 5 zile de la fertilizarea în laborator, până să introducă embrionul format în uterul femeii.
În această etapă, embrinii pot fi înghețați în ziua 3,5 sau mai rar 6. În această etapă se realizează transferul embrionilor, prin ghidaj ecografic abdominal. În opinia experților, acest procedeu de fertilizare în vitro este relativ ușor și eficient. El este realizat de medici cu experiență și se bazează pe principii medicale dovedite de cercetători. Factorii care influențează rezultatul procedurii de fertilizare in vitro pot fi de mai multe tipuri: factori umani, factori de laborator și factori genetici.
Selecția și calitatea embrionilor transferați în uterul matern este o cerință fundamentală pentru succesul tehnicilor de reproducere asistată. Rolurile medicului și ale embriologului sunt fundamentale pentru această selecție. Vârsta este un element foarte important; după vârsta de 30 de ani pacienții ar beneficia de consultație pentru a determina opțiunile. Procentul mediu de embrioni cu un număr adecvat de cromozomi este de 60% la vârsta de 25-35 de ani. Un ciclu FIV poate necesita mai multe încercări, iar preferința de tratament depinde de diagnosticul și particularitățile fiecărui cuplu.
Etapele principale ale unui ciclu FIV includ stimulare ovariană, ovocit recoltare (puncție), fertilizarea în laborator (cu sau fără ICSI), cultură embrionară și embriotransfer. Embriotransferul reprezintă ultima etapă a procesului de FIV, realizată cu sau fără anestezie, și poate implica transferul unui embrion sau a mai multor embrioni în funcție de recomandările medicului și de istoricul clinic. După transfer, se poate efectua testul de sarcină la aproximativ 9-12 zile pentru a confirma implantarea.
Statistici, riscuri și efecte ale vârstei asupra succesului
Vârsta maternă rămâne cel mai important factor de prognostic pentru succesul procedurilor de FIV. Pe măsură ce îmbătrânește, rezerva ovariană și calitatea ovocitelor scad, crescând șansele de embrioni anormali genetic. Embrionii euploid ar avea aceeași rată de succs la naștere indiferent de vârstă, însă numărul necesar de ovocite mature crește. Riscurile includ sarcini multiple, sarcină ectopică, și complicații asociate stimulării ovariene. Crio-conservarea embrionilor oferă opțiuni pentru cicluri viitoare, cu rate de supraviețuire ale embrionilor mari după decongelare fiind în jur de 80%.
În cazul Cuplurilor cu infertilitate masculină, ICSI poate crește rata de fertilizare, iar transferul embrionilor poate fi realizat în zilele 2-3 sau 5-6. Testele genetice preimplantare pot identifica embrionii aneuploizi înainte de transfer, reducând riscul avortului și al malformațiilor. Embrionii pot fi congelați dacă există embrioni disponibili, iar pregătirea endometrului pentru transferul embrionilor congelați este esențială pentru o implantare eficientă. Transparența între pacient și medici, studiile și monitorizarea atentă sunt cruciale pentru succesul programelor FIV.
tags: #cum #se #face #embrioreductia #ginecologie