Situația educației în limba română ca limbă maternă în Ucraina, în special în regiunea Odesa, se confruntă cu provocări semnificative, marcate de un declin drastic al numărului de școli și elevi în ultimii 30 de ani. Deși oficial numărul vorbitorilor de limbă română este considerabil, mulți dintre aceștia s-au declarat moldoveni la recensăminte, reflectând o influență istorică și politică ce a promovat "limba moldovenească" ca instrument de diviziune.
În 1991, primul an școlar al Ucrainei independente, regiunea Odesa funcționa cu 18 școli în care predarea se desfășura integral în limba română, deservind peste 5.000 de elevi. Astăzi, a mai rămas o singură astfel de instituție - Liceul din satul Borisăuca, raionul Cetatea Albă, unde numărul elevilor este sub 150, dintre care doar șase sunt în clasa I.
În regiunea Odesa, care se învecinează cu județele românești Galați și Tulcea, trăiesc aproximativ 4.500 de elevi care vorbesc limba română. Dintre aceștia, aproape 3.000 învață în limba ucraineană, iar 1.500 frecventează școli cu predare mixtă - ucraineană și română. Recensământul din 2001 indica oficial peste 120.000 de vorbitori de limbă română în regiunea cu 2,3 milioane de locuitori, însă estimările comunităților locale sugerează un număr mult mai mare, de aproape 80.000 de oameni care comunică în limba română. Cu toate acestea, o parte semnificativă a acestora s-au declarat moldoveni, nu români, în documentele oficiale.
Contextul istoric și politic
Termenul de „limba moldovenească” a fost promovat de sovietici după ocuparea Basarabiei în 1940, cu scopul de a crea o distincție artificială între populația din dreapta Prutului (Republica Moldova) și cea din stânga râului (România), sugerând că Unirea din 1918 a fost un act expansionist. Această „limbă moldovenească” a fost limbă oficială în Republica Moldova din perioada sovietică până în 2023, când a fost înlocuită prin lege cu limba română.
Partea de sud a Basarabiei, cunoscută tradițional ca Bugeac, a fost transferată Republicii Sovietice Socialiste Ucrainiene la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Regiunea Odesa de astăzi, inclusă în această zonă, găzduiește acum cei 80.000 de minoritari românofoni, care vorbesc limba română indiferent de apartenența lor etnică declarată. Graiul lor este mai apropiat de cel vorbit în Chișinău decât de limba din București.
Legislația recentă și speranțele comunității
În contextul în care autoritățile ucrainene consideră limba rusă un „instrument de propagandă”, pe 3 decembrie 2025, Rada (Parlamentul) din Ucraina a modificat o lege care stabilește lista limbilor protejate de Carta Europeană, incluzând astfel limba română printre cele minoritare. Excluderea limbii ruse de pe această listă reflectă preocuparea Kievului față de dominanța acesteia și riscul de marginalizare a limbii ucrainene.
Prin această lege, vorbitorii limbilor protejate, inclusiv a celei române, ar trebui să aibă dreptul legal de a primi informații de la instituțiile publice în limba maternă și de a accesa educația în limba lor în școlile publice, teatre și biserici. Această modificare legislativă aduce speranța că accesul la educație pentru vorbitorii de limbă română va fi facilitat.
Problemele legate de accesul la educație în limba română în Bugeac sunt cunoscute și la București. Un memoriu prezentat recent președintelui României evidențiază declinul școlilor cu predare în limba română, subliniind că în anul școlar 2024-2025, doar unul din trei elevi vorbitori de limbă română a beneficiat de predare în limba maternă. Fostele 18 școli cu predare integrală în limba română din 1991 nu mai există, iar elevii sunt practic obligați să se înscrie în clase ucrainene, adesea în localități îndepărtate.
Declarații oficiale și măsuri în curs
Ambasada Ucrainei la București a catalogat ca „mit” temerile privind reducerea numărului de școli cu predare în limba română în anul școlar 2026-2027, garantând că dreptul la educație în limba maternă va fi asigurat. Viktor Ielenski, președintele Serviciului pentru Etnopolitică și Libertate de Conștiință al Ucrainei, a anunțat că autoritățile lucrează la legiferarea unor derogări privind numărul minim de elevi într-o clasă, pentru a proteja minoritățile naționale, inclusiv în ceea ce privește școlile, toponimia și utilizarea limbii în instanțe.
APEL LA DREPTURILE MINORITATILOR IN UCRAINA LANSAT DE CATRE TOMAC DE LA BRUXELLES_Stirib1_10febr2021
Decizia Ucrainei de a elimina sintagma sovietică „limba moldovenească” este bine primită și în Cernăuți, unde locuiește cea mai importantă comunitate de vorbitori de limbă română din Ucraina. Avocatul Eugen Patraș consideră că această decizie este mai degrabă un efect al schimbărilor geopolitice decât o recunoaștere a adevărului științific. El subliniază că, în ciuda legii, sunt multe de făcut, iar zece școli din regiunea Odesa luptă în instanță cu Ministerul Educației de la Kiev pentru a asigura predarea în limba română.
Rolul statului român și al societății civile
Reprezentanții societății civile din România consideră implicarea statului român în sprijinirea comunităților românești din Ucraina ca fiind „prea slabă”. Anatol Popescu, președintele Asociației „Basarabia”, atrage atenția asupra pierderii unor școli cu predare în limba română în „Transnistria ucraineană” și asupra riscului de rusificare și ucrainizare completă a școlilor din Sudul Basarabiei.
Aurica Bojescu, președintele executiv al Centrului Bucovinean Independent de Cercetări Actuale din Cernăuți, consideră că simpla recunoaștere formală a limbii române nu este suficientă pentru protejarea minorității și subliniază importanța protejării școlilor în care se predă în limba română, avertizând că pierderea limbii de învățământ duce la asimilare.
Asociația „Basarabia” a criticat, de asemenea, decizia Bucureștiului de a sista, din anul școlar 2023-2024, bursele acordate prin Programul „Susținerea educației în limba română în Ucraina”. Aceste burse, finanțate de Guvernul României încă din 2017-2018, au influențat negativ decizia multor părinți privind înscrierea copiilor în clase cu predare integrală în limba română. Departamentul pentru Românii de Pretutindeni (DRPD) a anunțat, însă, reluarea procedurii de selecție pentru acordarea acestor burse, în valoare de 2.000 de lei pentru fiecare elev.
Evoluția conceptului de "limbă moldovenească"
"Limba moldovenească" a apărut la mijlocul anilor 1920, în cadrul Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenești (RASS), creată în Ucraina Sovietică. Acest proiect, susținut de Moscova, viza crearea unui "popor moldovenesc" și a unei "limbi moldovenești" distincte de români și de limba română. După anexarea Basarabiei de către Uniunea Sovietică în 1940, propaganda sovietică a extins aceste concepte pentru a accentua diferențele dintre Basarabia și România.
Chiar și după declararea independenței Republicii Moldova în 1991, "limba moldovenească" a fost menținută ca limbă de stat de către guvernările socialiste. Astăzi, partidele proruse din opoziție continuă să susțină că locuitorii vorbesc "moldovenească", nu română. Cu toate acestea, la recensământul din 2024 din Republica Moldova, ponderea celor care au declarat limba română ca limbă maternă a crescut, în timp ce procentul celor care se declarau vorbitori de "moldovenească" a scăzut.
Legea minorităților naționale din Ucraina: implementare și provocări
Autoritățile ucrainene au anunțat adoptarea unei legi a minorităților naționale, considerată un pas spre integrarea europeană. Cu toate acestea, conform discuțiilor cu cadre didactice și intelectuali de etnie română din Ucraina, legea nu rezolvă pe deplin problemele din învățământul în limba română. Deși Ucraina se angajează la nivel legislativ să nu asimileze minoritățile și să nu încurajeze discriminarea etnică, implementarea concretă a accesului la educație în limba maternă rămâne o problemă.
Legea educației din 2017, care a anulat drepturi anterioare, este încă în vigoare conform noii legi a minorităților. În trecut, minoritățile naționale aveau dreptul să învețe toate disciplinele în limba maternă, cu excepția limbii de stat. Sistemul actual de „cote lingvistice în educație” limitează posibilitatea ca un contribuabil etnic român să-și învețe copiii integral în limba maternă în școlile publice. Predarea limbii materne este permisă în clasele primare, dar cu un număr redus de ore, ceea ce împiedică însușirea fluentă a limbii.
Uniunea Culturală Maghiară din Transcarpatia și Uniunea Democrată Maghiară din Ucraina au criticat, de asemenea, noua lege, considerând că nu rezolvă problemele comunităților lor.
În ciuda provocărilor, protejarea educației în limba română ca limbă maternă în Ucraina rămâne un obiectiv esențial pentru păstrarea identității culturale și lingvistice a comunităților românești. Speranța este că noile prevederi legislative și implicarea activă a statului român și a societății civile vor contribui la redresarea situației.