Excepția prematurității cererii de chemare în judecată, este o excepţie de fond (este în legătură cu o condiţie de exercitare a acţiunii), peremptorie (se tinde la respingerea acţiunii) şi absolută (normele care reglementează condiţiile de exercitare a acţiunii au caracter imperativ).
Excepţia poate fi invocată de oricare dintre părţi, de procuror sau de instanţă din oficiu, în orice stare a pricinii.
Dacă se admite, cererea va fi respinsă ca prematur introdusă.
Prematuritatea nu intervine în cazul în care nu s-a realizat procedura prealabilă obligatorie prevăzută de lege.
Prematuritatea presupune că dreptul pretins nu este actual la data sesizării instanţei (fiind supus unui termen, unei condiţii etc.), în vreme ce îndeplinirea unei proceduri prealabile şi obligatorii constituie o condiţie specială de exercitare a dreptului la acţiune, a cărei nerespectare atrage inadmi- sibilitatea acţiunii.
În acelaşi sens, în doctrină se distinge între excepţia prematurităţii şi excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile: prematuritatea presupune că dreptul material la acţiune nu poate fi exercitat deoarece este afectat de un termen sau de o condiţie suspensivă; procedura prealabilă afectează dreptul la acţiune în sens procesual, întrucât reclamantul nu se poate adresa instanţei în lipsa procedurii prealabile.
„prin urmare, spre deosebire de excepţia prematurităţii, în care este afectat dreptul la acţiune în sens material, excepţia lipsei procedurii prealabile afectează dreptul la acţiune în sens procesual”.
O discuţie interesantă este aceea a momentului la care se apreciază actualitatea dreptului material la acţiune.
Într-o opinie, s-a reţinut că actualitatea dreptului trebuie analizată la momentul soluţionării excepţiei de prematuritate, şi nu la momentul introducerii acţiunii, deoarece admiterea excepţiei ar fi excesiv de formală.
Într-o altă opinie, se arată că, pentru toate cele patru condiţii prevăzute de art. 32 NCPC, legiuitorul a prevăzut în mod expres care dintre ele pot fi acoperite ulterior sau în cazul cărora se admit excepţii de la regulă.
Legiuitorul ar fi prevăzut situaţia de excepţie în art. 34 NCPC, legat de posibilitatea realizării unui drept neactual, dacă până în momentul cercetării judecătoreşti acesta ar deveni actual.
În ceea ce privește actualitatea dreptului, în practica anterioară noului Cod s-a apreciat că acţiunea prin care se cere constatarea prescripţiei dreptului de a cere executarea silită a unui debit este admisibilă, dacă partea nu are deschisă calea contestaţiei la executare.
Instanţa a respins greşit acţiunea având ca obiect dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune ca fiind prematur introdusă, cu motivarea că nu s-a împlinit termenul de 30 de ani.
Acest termen nu are natura unui termen suspensiv, ci reprezintă o condiţie de fond pentru chiar naşterea dreptului de proprietate ca efect al stăpânirii unui imobil în tot timpul impus de lege'.
Existenţa unui proces de partaj cu privire la bunul transmis prin actul contestat ca nul nu afectează cu o condiţie suspensivă dreptul reclamantei de a obţine anularea acestuia, motiv pentru care excepţia prematurităţii este neîntemeiată'.
Potrivit art. 40 alin. (2) NCPC, încălcarea dispoziţiilor titlului privitor la acţiunea civilă poate atrage aplicarea şi a altor sancţiuni prevăzute de lege, iar cel care a suferit un prejudiciu are dreptul de a fi despăgubit, potrivit dreptului comun.
Despăgubirile pentru prejudiciul cauzat de către cel care a acţionat fără să îndeplinească cerinţele privitoare la condiţia pretenţiei formulate prin intermediul acţiunii pot să fie solicitate pe calea unei cereri separate, „potrivit dreptului comun”.
Noua reglementare consacră expres condiţiile de exercitare a acţiunii în art. 32, în contextul în care se precizează: „(1) Orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia: a) are capacitate procesuală, în condiţiile legii; b) are calitate procesuală; c) formulează o pretenţie; d) justifică un interes. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică, în mod corespunzător, şi în cazul apărărilor”.
Condiţia ca dreptul să fie actual se referă la cererile privind realizarea dreptului, nu şi la cele în constatare, când dreptul se constată în starea în care se află, putând fi afectat de termen sau condiţie suspensivă.
În noul CPC, art. 34 reglementează acţiunile preventive, ce reprezintă excepţii de la condiţia ca dreptul să fie actual, precum: cererea pentru predarea unui bun la împlinirea termenului contractual poate fi făcută chiar înainte de împlinirea acestui termen; cererea, făcută înainte de termen, cu privire la executarea la termen a unei obligaţii de întreţinere etc.
În practică, prematuritatea este asociată în primul rând cu situaţiile în care dreptul nu este încă actual.
Este adevărat că legiuitorul poate prevedea situaţii în care excepţia prematurităţii poate fi invocată în faţa instanţei statale sau arbitrajului, cu un grad de flexibilitate, în funcţie de regimul juridic aplicabil.
În concluzie: excepţia prematurităţii are caracter de fond, peremptorie şi absolută, fiind vizibilă în materia restituirii cauţiunilor, dacă nu s-a îndeplinit procedura prealabilă sau dacă termenul/suspensivul nu este împlinit la momentul sesizării instanţei.
Admiterea excepţiei prematurităţii duce la respingerea cererii ca prematur introdusă, fără a afecta fondul dreptului, iar posibilitatea reintroducerii cererii survine imediat ce dreptul devine actual sau condiţia suspensivă este îndeplinită.
Aspecte practice și doctrinare
O discuţie importantă priveşte momentul la care se apreciază actualitatea dreptului material la acţiune în contextul excepţiei de prematuritate.
Există opinii divergente în doctrină privind analiza actualităţii: unele susţin că se examinează la momentul soluţionării excepţiei, altele că se examinează în mod expres condiţiile de exercitare a acţiunii.
Noua reglementare admite faptul că excepţia poate viza situaţii în care, deşi dreptul nu este încă actual, există posibilitatea de a utiliza o acţiune preventivă pentru a proteja un interes legitim.
Astfel, în practică, instanţele pot analiza flexibilitatea soluţiei în funcţie de circumstanţe, dar excepţia rămâne, în principiu, o măsură de ordine privată cu efect peremptoriu.
Este de notat că regimul diferenţiat între prematuritate și inadmisibilitate, precum și între prematuritate și lipsa procedurii prealabile, reflectă o înţelegere echilibrată a celerității și utilității procedurale în cadrul dreptului la acţiune.
Practica jurisprudențială relevantă
O discuție retractilă tratează cazul în care excepția prematurității a fost invocată în cadrul cererii de restituire a cauțiunii sau în alte contexte procedurale similare, subliniind rolul excepției ca instrument de protecție a drepturilor reale și procedurale.
În practică, prematuritatea poate fi invocată chiar din oficiu de către instanță sau de către părți, iar admiterea ei conduce la respingerea cererii ca prematur introdusă, cu dreptul de a reîncerca odată ce condițiile s-au maturizat.
Există situații în care prematuritatea poate fi mitigată prin soluții procesuale precum acordarea unui termen sau suspendarea judecății, în parlamentele arbitrajului sau în fața instanțelor, pentru a conserva drepturile subiective ale părților.
În plus, art. 34 noul C. proc. civ. definește acțiunile preventive ca excepții de la condiția ca dreptul să fie actual, oferind cadrul pentru acțiuni înainte de împlinirea termenului în scopuri de protecție a drepturilor viitoare.
Se reține că prematuritatea este o excepție de fond, având caracter absolut, peremptoriu și poate fi invocată de oricine sau din oficiu, iar efectul ei este limitat la respingerea cererii în etapa prematurităţii, nu asupra fondului dreptului.
Este decisiv pentru practică să se verifice maturitatea dreptului și îndeplinirea condițiilor prealabile, iar reintroducerea cererii poate avea loc odată ce dreptul devine actual sau în urma îndeplinirii procedurii prealabile, dacă este cazul.
Condiții de exercitare a acțiunii în contextul excepției
Noua reglementare consacră expres aceste condiții în art. 32: capacitate procesuală, calitate procesuală, formularea unei pretenții și justificarea unui interes, iar acestea se aplică și apărărilor.
Dreptul de a formula o pretenție este esențial pentru obiectul litigiului și fundamentul acțiunii, iar lipsa pretenției poate conducer la neîndeplinirea condițiilor de exercitare a acțiunii, dar nu neapărat la prematuritate.
Concluzionând, excepția prematurității este un mecanism important pentru protecția drepturilor în fața instanțelor, asigurând că litigiile prind calea justă numai atunci când dreptul este actual și condițiile preliminare au fost îndeplinite.
tags: #exceptia #prematuritatii #cererii #de #restituire #a