Anomaliile congenitale pot fi determinate de acţiunea prenatală a unor factori genetici, de mediu sau de o combinaţie a acestora.
Aceasta sugerează că aproximativ 1/250 de nou-născuţi prezintă anomalii congenitale datorate factorilor de mediu.
Teratogenii sunt reprezentaţi de orice agent (medicament, drog, substanţă chimică, agent fizic, agent din mediu extern, infecţii, boli materne) care determină o anomalie permanentă în structura sau funcţia embrionului sau fătului, afectează creşterea sau determină decesul acestuia.
Efectele agentului teratogen asupra embrionului sau fătului depind de natura agentului, dar şi de alţi câţiva factori (doză, cale de administrare, durata expunerii, stadiul de dezvoltare embrionară în momentul expunerii, susceptibilitatea genetică a mamei şi a embrionului/fătului).
In mod obişnuit, în primele două săptămâni de gestaţie, agenţii teratogenii distrug embrionul şi conduc la avort spontan.
Bolile materne pot afecta dezvoltarea fătului prin câteva mecanisme: efectele specifice ale produşilor metabolici sau transfer de anticorpi.
Obezitatea maternă în cursul sarcinii este asociată cu efecte adverse cum ar fi macrosomia, hipertensiunea arterială, pre-eclampsia, diabetul zaharat gestaţional şi deces al fătului.
Unele studii indică faptul că obezitatea maternă poate conduce la perturbarea dezvoltării şi maturării normale in utero a sistemului imun al fătului.
Alte studii au observat copii mamelor obeze, aceştia având o dezvoltare temporar accelerată a cogniţiei şi limbajului, urmată de un declin rapid până la vârsta de 18 luni, în special în ceea ce priveşte limbajul.
Hiperglicemia conduce la inhibarea recaptării inozitolului, ceea ce este esenţial pentru mitozele embrionare şi dezvoltarea tubului neural.
HbA1c care depăşeşte 11,5% este asociată cu anomalii congenitale la 66% dintre urmaşi: transpoziţie de vase mari, DSV şi dextrocardie sunt cele mai comune anomalii congenitale de cord, anencefalia, spina bifida şi hidrocefalia sunt malformaţiile majore ale sistemului nervos central.
Se pare că diabetul zaharat matern afectează modelul de expresie temporară al genelor ce codifică molecule implicate în dezvoltarea cordului.
Malformaţiile rare includ situs inversus şi displazie caudală, anomalii vertebrale şi renale, imperforaţie de anus, aplazie de radius, agenezie şi displazie renală, alte defecte.
In 2015 Xiang AH et al au sugerat o corelaţie între diabetul zaharat matern şi spectrul bolii autiste.
Hipotiroidia maternă este în general datorată bolii autoimune tiroidiene, iar hipotiroidia netratată este asociată cu greutate mică la naştere şi un risc crescut de avort spontan şi mortalitate perinatală.
Hipotiroidia maternă şi fetală apare împreună mai ales în regiunile cu deficit de iod în dietă.
Hipertiroidia în cursul sarcinii se datorează adesea bolii Basedow Graves, iar tiotoxicoza neonatală este tranzitorie, cu manifestări variate.
Hipocalcemia cronică este mai puțin frecventă decât hipercalcemia, iar cauzele includ insuficienţa renală cronică, hipoparatiroidismul congenital sau dobândit, deficitul de vitamină D, pseudo-hipoparatiroidismul şi hipomagneziemia.
Deficitul în folacţi poate conduce la anomalii congenitale, anemie şi avorturi spontane, pre-eclampsie şi retard în creşterea intrauterină.
Suplimentarea preconcepţională cu acid folic previne defectele de tub neural; dozele crescute de acid folic administrare precoce în cursul sarcinii reduc riscul de DSV.
Totuşi unele studii experimental susţin ideea că acidul folic administrat în primele săptămâni de sarcină este legat de modificări epigenetice în ADN-ul fetal, conducând la creşterea riscului de a dezvolta alergii şi astm în copilărie.
Deficitul matern în fier are o influenţă directă asupra rezervelor neonatale de fier şi asupra greutăţii la naştere, iar deficitul de calciu este asociat cu pre-eclampsia şi restricţia creşterii intrauterine.
Deficitul în vitamina A şi derivaţii săi pot avea efecte teratogene, în special în perioadele critice de dezvoltare;
Acidul retinoic, metabolitul activ al vitaminei A, joacă un important rol de semnalizare în cursul embriogenezei, iar excesul sau deficitul de vitamină A conduce la malformaţii, inclusiv cele oculare, cardiace şi ale urechilor.
Statusul nutriţional matern deficitar poate genera copii cu greutate mare la naştere în situaţii specifice de aport redus de proteine animale în primul trimestru.
Lupusul sistemic eritematos este o boală inflamatorie autoimună ce poate afecta fătul prin transfer pasiv de anticorpi anti-Ro/SSA şi anti-La/SSB, asociat cu blocuri de conducere cardiacă şi sindromul lupus neonatal.
Miastenia gravis poate implica transfer transplacentar de anticorpi anti-AchR, generând risc crescut de avort spontan sau naştere prematură, iar uneori malformaţii craniofaciale sau alte dovezi de afectare fetală tranzitorie.
Fenilcetonuria este o boală metabolică rară ce poate fi teratogenă în sarcină prin niveluri toxice de fenilalanină, determinând microcefalie, retard mental şi defecte cardiace.
Deficitul de folat are rol major în prevenirea defectelor de tub neural, în timp ce sursele nutritive pot influenţa dezvoltarea fetală prin interacţiuni complexe.
Deficitul de fier şi de calciu influenţează dezvoltarea fetală, iar intervenţii nutriţionale pot modifica riscul de complicaţii.
Acidul folic este esenţial pentru prevenirea defectelor de tub neural, iar suplimentarea este recomandată înainte şi în timpul sarcinii, deşi există observaţii privind posibile efecte epigenetice.
Această lucrare subliniază importanţa evaluării statusului de sănătate al mamei şi a sarcinilor cu risc, pentru a reduce potenţialul teratogen al bolilor materne.
Teratogenii pot fi de natură chimică, biologică, fizică sau reprezentând condiţii materne care interferează cu procesele normale de dezvoltare fetală.
Efectul nociv al agentilor teratogeni depinde de capacitatea lui de a trece bariera feto-placentară, iar perioadele critice de vulnerabilitate în timpul sarcinii determină sensibilitatea la expunere.
Rezumând, este important să recunoaştem substanţele cu efecte nocive asupra dezvoltării embrio-fetale pentru a preveni expunerea, în special în perioadele critice ale dezvoltării.
Nicotina nu determină malformaţii fetale, dar poate afecta creşterea fătului şi poate influenţa dezvoltarea mentală.
Alcoolul este frecvent consumat în timpul sarcinii, putând duce la sindromul alcoolic fetal cu multiple impacturi asupra creşterii şi dezvoltării neurologice.
Tetraciclina traversează bariera placentă şi poate determina retard de creştere a oaselor lungi şi defecte dentare.
Vitamina A şi derivaţii ei pot produce malformaţii începând din primele săptămâni de gestaţie.
Metotrexatul poate determina defecte cardiace, malformaţii scheletale şi renale.
Alte surse teratogene includ toxoplasmoza, rubeola, citomegalovirus, virusul herpes simplex, varicela-zoster, hepatitele, HIV, radiaţii, mercur şi plumb, precum şi anumite medicamente fără prescripţie sau cu prescripţie.
Cea mai sigură metodă de prevenire este evitarea expunerii la teratogeni în perioadele critice, evaluarea riscurilor medicamentoase în timpul sarcinii şi consilierea genetico-maternă corespunzătoare.
Efectele surprinzătoare ale sarcinii
- Definiții de teratogeni și mecanismele lor de acțiune.
- Factori care moderează efectul teratogenilor: doză, timp, etapă de dezvoltare, genetică.
- Perioade critice și vulnerabilități ale embrionului/fătului.
- Impactul bolilor materne și al deficitului nutrițional asupra dezvoltării fetale.
- Exemple comune de teratogeni: alcool, tutun, medicamente, infecții, radiații, metale grele.
- Rolul studiilor de farmacologie în sarcină și recomandările FDA.
Idei-cheie despre teratogeni specifici
- Nicotina: fumatul în sarcină duce la restricţie de creştere intrauterină, risc de naştere prematură şi impact asupra dezvoltării mentale a copilului.
- Alcoolul: sindromul alcoolic fetal, cu trăsături faciale distinctive, retard de creştere şi tulburări neurologice; nu există o doză sigură.
- Tetraciclina: traversarea placentei determină retenţie de calciu în oasele fatului şi afectarea smalţului dentar.
- Vitamina A şi derivaţii: malformaţii fetale dacă sunt utilizaţi în perioade critice, în special între săptămânile 2-5.
- Metotrexat: asociat cu defecte cardiace, malformaţii renale şi scheletale.
- Infecții: toxoplasmoza, rubeola, CMV, HSV, varicela; pot produce hidrocefalie, microcefalie, calcificări, surditate sau retard.
- Hepatite și HIV: transmitere verticală, cu măsuri preventive eficiente cum ar fi tratamentul antiretroviral și vaccinarea nou-născutului.
Figuri și resurse suplimentare
tags: #factori #chimici #care #afecteaza #embrionul