O peluză îngrijită depinde în mod direct de factorii de mediu, regimul de îngrijire și calitatea solului. Fertilitatea solului reprezintă capacitatea sa de a crea condiții chimice, fizice și biologice favorabile, precum și de a oferi toți nutrienții necesari pentru cultivarea culturilor. Este necesar să înțelegem că mineralele nu servesc ca hrană pentru plante (deoarece organismele vii însele le produc prin procesul de fotosinteză). Solul fertil este un mediu ideal pentru cultivarea culturilor, datorita continutului sau suficient sau ridicat de micro- si macroelemente valoroase, care stimuleaza vitalitatea plantelor pe parcursul intregului ciclu de dezvoltare. Importanța fertilității solului nu poate fi exagerată.
Solul este tratat cu amendamente deoarece, în timp, poate deveni compactat, iar solul compactat împiedică dezvoltarea rădăcinilor și capacitatea plantelor de a-și prelua cantitatea de apă și nutrimentele necesare. Din păcate, de ceva vreme, scăderea fertilității solului a devenit o problemă semnificativă, iar fertilitatea acestuia se deteriorează din mai multe motive. Amenintarile la adresa fertilității solului includ: procese progresive de acidificare, acumulare de poluanți, inclusiv metale grele, în sol și eroziunea solului. Fertilitatea solului scade și din cauza lipsei rotației culturilor, adică a cultivării continue a acelorași plante în același loc. De asemenea, contribuie la pierderea fertilității fără fertilizare organică și utilizarea substanțelor chimice.
Fertilitatea câmpurilor este influențată atât de factori direcți, cât și indirecți. Factorii direcți includ conținutul de materie organică, saturația umidității și aerarea (permeabilitatea aerului). Factorii indirecți de fertilitate sunt gradul de activitate al microorganismelor din sol, metodele de prelucrare și multe altele.
Factorii Cheie ai Fertilității Solului
1. Conținutul de Humus
Fertilitatea solului depinde direct de cantitatea de humus. Humusul contine nutrienti, in special azot si fosfor, esentiali pentru majoritatea plantelor. Humusul crește fertilitatea câmpurilor. Solurile bogate în humus sunt cele mai potrivite pentru culturile în creștere, deoarece humusul creează un microclimat optim pentru creșterea și dezvoltarea lor - cu temperaturi favorabile, umiditate suficientă și aer.
Humusul îmbunătățește capacitatea de a stoca nutrienți în sol și previne pierderea acestora, afectează capacitatea de apă a solului și crește capacitatea acestuia de a reține apa. Prin urmare, solul bogat în humus ajută la reducerea efectelor secetei. De asemenea, humusul îmbunătățește proprietățile biologice ale solului prin creșterea microflorei benefice a solului.
2. Textura Solului
Dimensiunile particulelor și raportul lor determină textura solului. Solul cu particule fine, și anume argila, are o structură densă care favorizează acumularea de nutrienți. Textura şi structura solului reprezintă ”scheletul” pe care se dezvoltă şi acţionează ceilalţi factori. Favorabilă este textura mijlocie, luto-nisipoasă, lutoasă şi luto-argiloasă, evitând extremele: cea nisipoasă şi argiloasă. Structura indicată este cea glomerulară cu diametrul de 0,25-5 mm, care conţine 4-6% materie organică, 25-45% argilă şi ioni de Ca şi Mg. Aceasta asigură un regim aerohidric, termic şi de nutriţie optim pentru plante.
Loam este considerat cel mai fertil, ale cărui proprietăți chimice și fizice favorabile sunt determinate de raportul optim de argilă, nisip și nămol. În același timp, argila este cea mai bogată în humus.
3. Compoziția Minerală
Capacitatea solului de a acumula nutrienți poate fi determinată de conținutul său mineral, care ajută la stabilizarea materiei organice și la stimularea activității microbiotei. Conținutul solului în elemente nutritive, pentru o fertilitate echilibrată, trebuie să fie de 0,170% N, 0,250-0,300% P2O5 şi 1,61-2,00 K2O (8-16 mg P2O5/100 g sol, 16-24 mg K2O/100 g sol).
Pe lângă mineralele enumerate, plantele au nevoie și de următoarele opt oligoelemente în doze mici: fier (Fe), cupru (Cu), mangan (Mn), molibden (Mo), bor (B), zinc (Zn), nichel.
4. pH-ul Solului
Valorile pH-ului determină alcalinitatea sau aciditatea câmpurilor, care la rândul lor afectează dacă plantele pot primi nutrienții necesari în cantități suficiente. Pentru majoritatea culturilor, este preferat un interval de pH de la 6,5 la 7,5. Reacția solului trebuie să fie neutră, cu pH-ul 6,5-7,2, favorabil majorității plantelor cultivate. El influențează și activitatea biologică din sol. Când pH-ul este mai mic de 5,8 și mai mare de 8,5, se aplică amendamente. De valoarea pH-ului se ține seama și la alegerea tipului de îngrășământ aplicat.
Aciditatea sau alcalinitatea solului depinde de reacția sa chimică și afectează plantele care pot crește cel mai bine. Majoritatea solurilor au un pH neutru sau aproape de acesta, fiind ușor acide sau ușor alcaline.
5. Saturația cu Umiditate
Deoarece plantele obțin nutrienți direct din apă și nu din faza solidă a solului, fertilitatea solului depinde în mare măsură de cantitatea de umiditate din acesta. Starea de umiditate, capacitatea pentru apă a solului. Pe cernoziom, pe stratul 0-150 cm, când se acumulează 240-250 mm, solul este considerat bine aprovizionat cu apă. Când pe stratul 0-90 cm s-au acumulat 100-150 mm, plantele pot rezista 1-2 luni la secetă. În perioada rece, în solul afânat, se pot acumula: 2390 mc/ha pe stratul de 20 cm şi 3040 mc/ha pe 30 cm.
În câmpurile alcaline cu valori ale pH-ului peste 7,5-8, plantele nu primesc majoritatea microelementelor, iar aciditatea solului favorizează acumularea de metale grele în acesta și reduce absorbția (absorbția) fosforului.
6. Aerarea
Permeabilitatea solului la aer este unul dintre cei mai importanți factori în asigurarea fertilității câmpului și se realizează printr-o aerare eficientă. Datorită aerării, oxigenul necesar dezvoltării plantelor este furnizat rădăcinilor plantelor. Gradul de afânare: porozitate, permeabilitate şi Densitatea aparentă (Da). Porozitatea cea mai favorabilă este: 48-60% porozitate totală, 30-36% porozitate capilară şi 18-24% porozitate necapilară (de aeraţie). Ea nu trebuie să fie prea mare, deoarece se pierde apa în adâncime, creşte evaporarea şi se intensifică mineralizarea humusului. Permeabilitatea este bună atunci când după o ploaie, în prima oară, umiditatea ajunge la 15 cm, iar după 24 ore ajunge la 100 cm. Densitatea aparentă (Da) de 1,0-1,45 g/cmc este cea mai indicată pentru plante. Acest grad de afânare asigură o bună aprovizionare şi conservare a apei în sol şi creşterea nestingherită a rădăcinilor.
7. Temperatura Solului
Fertilitatea solului este afectată și de temperatura acestuia, care determină gradul de activitate al bacteriilor benefice, posibilitatea și viteza de dizolvare a nutrienților, precum și absorbția acestora de către plante. Pentru majoritatea plantelor, temperatura optimă a solului este între 18 și 24°C.
8. Microorganisme din Sol
Biota solului este foarte diversă: virușii, bacteriile, ciupercile și lichenii trăiesc la suprafața solului și în stratul subsolului. Microorganismele pot fi atât agenți patogeni ai plantelor, cât și pot promova creșterea acestora. Fertilitatea solului depinde de cantitatea de microfloră benefică.
Activitatea biologică din sol, volumul emisiilor de CO2. Nivelul activității biologice din sol se poate aprecia după cantitatea de CO2 emisă; aceasta este în funcție de cantitatea de materie organică existentă în sol și de gradul de afânare a solului. În condiții normale, 1 ha de teren agricol degajă zilnic 135 kg CO2, care provine: 75 kg de la microorganisme şi 65 kg din respiraţia sistemului radicular. Se mai poate aprecia şi după existenţa şi activitatea râmelor. Râmele trec prin corpul lor peste 40-50 t/ha/an amestec de sol cu materia organică cu care se hrănesc.
Viermele, ciupercile benefice, bacteriile și organismele unicelulare protozoare care se găsesc în stratul subsolului și procesează reziduurile organice sau parazitează microorganismele dăunătoare au un efect benefic asupra sănătății câmpurilor.
Amendamente pentru Sol: Optimizarea Fertilității
Amendamentele pentru sol sunt esențiale pentru un gazon sănătos! Acestea optimizează textura, pH-ul și fertilitatea solului, ajutând plantele să absoarbă mai bine apa și nutrimentele. Sunt substanțe bogate în materii organice, micro și macroelemente care optimizează fertilitatea solului. Amendamentele organice funcționează și pot fi folosite și ca fertilizanți, îmbunătățind condițiile microclimatice pentru dezvoltarea microbiană.
În urma testării solului, atât pH-ul, cât și informațiile despre nivelurile de nutrimente te vor ajuta să echilibrezi solul cu amendamentele potrivite. Un alt aspect de luat în considerare în momentul selectării amendamentului potrivit este durabilitatea lui în sol. Deseori, pentru neutralizarea pH-lui solului și optimizarea calităților sale, va fi nevoie de mixarea materiilor organice și anorganice. Amendamentele se selectează în funcție de tipul de sol (acid, alcalin) și nevoile de creștere specifice fiecărui tip de plantă - în cazul gazonului, acesta se va dezvolta cel mai bine într-un sol ușor acid, către neutru, cu valori ale pH-ului între 6 și 7.
Tipuri de Amendamente
Compostul
Au capacitatea de a îmbunătăți rapid proprietățile fizice și chimice ale solului, adăugându-i acestuia și nutrimente, altele decât macroelementele NPK (azot, fosfor, potasiu). Cu toate acestea, este important să verifici textura compostului înainte de a-l aplica: starea de descompunere în care se află, să nu existe resturi de semințe etc.
Turba
Compoziție : este alcătuită din resturi organice descompuse, în mare parte provenind de la mușchiul Sphagnum. Turba nu este o sursă de nutrimente și, de obicei, funcționează mai mult ca amendament, având capacitatea de a ameliora proprietățile fizice ale solului.
Carbonatul de Calciu
Avantajul de a folosi carbonatul de calciu este faptul că este un produs 100% natural, nu este toxic pentru oameni, animale și plante. Utilizarea de var pentru a adăuga calciu în sol și a modera pH-ul solului. Vararea îmbunătățește proprietățile fizico-chimice ale solului, structura acestuia și disponibilitatea nutrienților.
Zeolitul
Zeolitul este alcătuit din oxigen, aluminiu și silicon, componente care au capacitatea de a crea orificii și canale în interiorul acestor minerale. Acesta are ca avantaj faptul că funcționează deopotrivă ca amendament și fertilizant, având efecte pe termen scurt, dar și pe termen lung.
Metode de Îmbunătățire a Fertilității Solului
Îmbunătățirea fertilității solului este extrem de importantă, deoarece poate face plantele să folosească mineralele furnizate pentru o creștere și o dezvoltare și mai bune. Cum să îmbunătățim fertilitatea solului pentru a crește dimensiunea și calitatea culturilor?
1. Adăugarea de Materie Organică
Dacă aveți sol argilos dur, apa de ploaie s-ar putea scurge. Modificați solul argilos adăugând multă materie organică. Modificați solul nisipos introducând câțiva centimetri de materie organică în sol. Continuați să o faceți an de an. Modificați solul mâlos răsturnând în mod regulat stratul superior al solului. Adăugați compost sau rumeguș vechi.
2. Cultivarea Plantelor de Acoperire (Gunoi Verde)
Dacă fertilitatea solului este scăzută, cultivarea anumitor plante vă poate ajuta. Odată ce aceste plante mor, mineralele și substanțele nutritive sunt returnate în sol lângă suprafață, unde plantele mai mici le pot accesa. Îngrășământul verde formează o acoperire de vegetație pe câmp și astfel previne eroziunea și, de asemenea, reține umiditatea. Cu ajutorul gunoiului verde, puteți crește fertilitatea solului, deoarece îl îmbogățesc cu azot, fosfor, potasiu și conțin mult amidon și proteine.
3. Săparea și Afânarea Solului
Săpatul sparge solul din gradina ta. Este util dacă trebuie să spargeți argila tare, să întoarceți solul și să amestecați buruienile și iarba în sol. De asemenea, săpatul activează semințele latente de buruieni. Utilizați o furcă pentru a sparge pământul din grădină. Acest instrument deschide solul și este mai prietenos cu bacteriile și insectele naturale decât un motocultor.
4. Fertilizarea Organică și Minerală
Compostul lichid ajută la adăugarea multor nutrienți și microorganisme benefice în sol. Adăugați fosfat în solul grădinii folosind surse minerale precum fosfatul de rocă moale, fosfatul de rocă tare și fosfatul coloidal. Praful de granit este o sursă de potasiu, dar nu se descompune complet în solul din grădină. În schimb, utilizați glauconit, un mineral cu eliberare lentă care permite potasiului să se descompună încet în sol. Îmbunătățiți fertilitatea solului prin adăugarea de făină de varec direct în sol. Făina de sânge este, de asemenea, scumpă, dar are un conținut ridicat de azot.
Îngrășămintele organice sunt sigure și prietenoase cu mediul, deoarece sunt fabricate din substanțe naturale (organice) precum gunoiul de grajd și compostul. Îngrășămintele organice ajută la restabilirea fertilității solului pe termen lung. Dezavantajul îngrășămintelor organice este că nu sunt solubile în apă, eliberarea nutrienților din acestea are loc destul de lent, iar transformarea într-o formă acceptabilă pentru plante depinde de activitatea microorganismelor.
Îngrășămintele sintetice (chimice) sunt un produs al industriei chimice. Îngrășămintele de acest tip se dizolvă rapid în apă și sunt la fel de repede absorbite de plante, astfel încât efectul lor este vizibil imediat după aplicare. În același timp, utilizarea excesivă a îngrășămintelor chimice poate dăuna culturilor, sănătății lucrătorilor de pe câmp și mediului, deoarece compușii sintetici sunt spălați în corpurile de apă, ceea ce duce la poluarea acestora.
5. Rotația Culturilor
Fertilitatea solului depinde de conținutul său de minerale. Cultivarea acelorași culturi an de an pe același câmp reduce productivitatea acestuia, deoarece astfel de practici agricole duc la epuizarea anumitor elemente chimice. Această problemă poate fi rezolvată eficient prin practicarea rotației culturilor. O secvență de rotație a culturilor selectată în mod corespunzător ajută nu numai la încetinirea epuizării solului, ci și la îmbunătățirea fertilității terenurilor agricole. O rotație a culturilor construită corespunzător ar trebui să includă un număr mare de specii de plante cultivate succesiv.
Cum poți crește fertilitatea solului cu leguminoase? Simbioza leguminoaselor și a bacteriilor fixatoare de azot, Rhizobium, îmbogățește câmpurile cu azot.
6. Mulcirea
Mulcirea presupune acoperirea solului cultivat cu materiale organice precum paie, fân, compost și așchii de lemn. Această practică ajută la suprimarea creșterii buruienilor nedorite, protejează solul și microorganismele sale de razele UV și de supraîncălzire, împiedicând colectarea apei de ploaie la suprafață. Ca urmare, apa se infiltrează mai lent în sol, reducând evaporarea și menținând o temperatură și un nivel de umiditate constante. Prezența mulciului favorizează, de asemenea, o comunitate mai activă de microorganisme, deoarece servește ca sursă de hrană și se descompune în cele din urmă pentru a îmbogăți solul.
7. Lucrări Minime ale Solului (Zero Tillage)
Reducerea cultivării solului la minim vă permite să-i întăriți structura și să încetiniți procesele de eroziune. În același timp, crește cantitatea de materie organică din sol, scad emisiile de dioxid de carbon în atmosferă și se mențin condițiile favorabile pentru viața microorganismelor și viermilor benefice. În plus, lucrătorii agricoli pot dedica timpul petrecut anterior cu cultivarea solului altor sarcini, mai presante.
Agricultură regenerativă: Cum îmbunătățim rapid solul fără echipamente costisitoare
Capacitatea de Tamponare a Solului
Capacitatea de tamponare a solului este o însușire de bază care asigură stabilitatea complexă a fertilității, în principal evoluții favorabile. În cazul deficienței acesteia, solurile decad din latura favorabilității și devin medii fizico-chimice și biologice vulnerabile.
Capacitatea de Tamponare pentru pH
Capacitatea de tamponare pentru pH este însușirea solului de a se opune modificărilor de reacție, de acidifiere sau alcalinizare, prin intermediul unor substanțe donatoare sau acceptoare de protoni. Aceasta se datorează complexului adsorbtiv (conținutului și categoriei humusului și argilelor), precum și unor sisteme-tampon specifice. Cu cât aciditatea acestora este mai mare, dozele necesare corectării reacției sunt mai ridicate pentru solurile cu textură mijlocie și grea, ce dețin și capacitate de tamponare mai mare, decât la solurile acide cu textură ușoară și medie, ce au și capacitate de tamponare pentru pH mai scăzută.
Capacitatea de Tamponare pentru Elementele Nutritive
Această capacitate este determinată de componente ale solului și factori ce acționează prin procese fizico-chimice, chimice și biochimice, care pot determina o anumită stabilitate a concentrațiilor ionice cu caracter solubil, mobil și bioaccesibil. Pentru ionii nutritivi ai azotului (NH4 și NO3), fosforului și potasiului, funcționează un complex de componente, factori și procese care mențin în soluri concentrații ale acestor ioni într-o anumită stare de normalitate.
În concluzie, utilizarea de amendamente și adoptarea unor practici agricole sustenabile sunt esențiale pentru a menține și îmbunătăți fertilitatea solului, asigurând astfel o producție agricolă optimă și un mediu sănătos.
tags: #fertilitatea #solurilor #modificari