În Biblie sunt menționați patru oameni diferiți cu numele de Filip. Filip a fost numele a doi dintre fiii lui Irod cel Mare, din soții diferite (Luca 3.1 și Matei 14.3). Ceilalți doi Filip din Biblie au fost slujitori ai lui Cristos și au avut un rol de bază în Biserica Primară: Filip ucenicul și apostolul lui Cristos și Filip evanghelistul. Ucenicul cu numele de Filip a fost, împreună cu Petru și Andrei, din Betsaida din Galileea (Ioan 1.44, 12.21). Isus l-a chemat pe Filip, care fusese un ucenic al lui Ioan Botezătorul (Ioan 1.43), și apoi Filip s-a dus și l-a găsit pe Natanael și i-a spus despre Isus. Și Natanael a devenit ucenic al lui Isus. Primul lucru pe care îl face Filip ca ucenic al lui Isus este să meargă să-i spună prietenului lui Natanael. Mai târziu, Filip a fost abordat de câțiva oameni dintre neamuri, mai specific greci din Betsaida, care l-au rugat să-i ducă să-L întâlnească pe Isus (Ioan 12.20-22). Filip a fost ucenicul care a calculat suma de bani necesară pentru hrănirea a 5.000 de oameni (Ioan 6.7). După Ultima Cină, Filip a cerut ca Isus să li-L arate pe Tatăl, și cu această ocazie Isus a afirmat: „Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl.” (Ioan 14.8-9) Ultima dată când îl menționează Biblia pe ucenicul Filip este ca fiind unul dintre cei strânși în Ierusalim să se roage după înălțarea Domnului la cer (Faptele Apostolilor 1.13).
Celălalt Filip se deosebește de obicei de ucenicul cu același nume prin faptul că e numit „Filip evanghelistul” sau „Filip diaconul”. Se presupune adesea că Filip era unul dintre cei șaptezeci și doi de bărbați trimiși de Isus în Luca 10.1, deși Biblia nu face această conexiune. Știm că Filip a fost unul dintre cei șapte diaconi originali selectați ca să slujească în Biserica din Ierusalim (Faptele Apostolilor 6.5). Filip avea o inimă pentru evanghelizare și, când s-a pornit „marea persecuție” în Faptele Apostolilor 8.1, Filip a plecat din Ierusalim și a devenit evanghelist în Samaria (Faptele Apostolilor 8.5-12). După ce Biserica din Samaria a fost înființată, Filip a fost folosit de Duhul Sfânt ca să-i ducă Evanghelia famenului etiopian, un membru al curții împărăresei Candace a Etiopiei (Faptele Apostolilor 8.26-39).
Douăzeci de ani mai târziu, Filip e menționat din nou că se afla încă în Cezareea (Faptele Apostolilor 21.8-9). Pavel și Luca și alții călătoreau spre Ierusalim, și s-au oprit în casa lui Filip din Cezareea. Au stat la Filip câteva zile. Filip avea patru fete fecioare la acea vreme, și toate aveau darul prorociei.
În calendarul creștin ortodox, data de 11 octombrie marchează sărbătoarea Sfântului Apostol Filip, unul dintre cei 12 apostoli ai lui Iisus Hristos. Sfântul Filip este o figură importantă în creștinism, cunoscut pentru misiunea sa de propovăduire a Evangheliei și pentru minunile săvârșite în numele lui Iisus. Sfântul Apostol Filip, originar din Betsaida Galileii, a fost unul dintre primii ucenici chemați de Iisus Hristos. Chemarea sa este descrisă în Evanghelia după Ioan (1:43-44): „A doua zi, Iisus a voit să meargă în Galileea și a găsit pe Filip. Și i-a zis Iisus: Vino după Mine!”.
De-a lungul misiunii sale alături de Iisus, Filipe a fost martor la numeroase minuni și învățături. El a fost prezent la nunta din Cana Galileei, unde Iisus a transformat apa în vin, și a participat la hrănirea celor cinci mii de oameni cu cinci pâini și doi pești. Filip a fost, de asemenea, cel care i-a cerut lui Iisus Hristos să le arate Tatăl, primind răspunsul memorabil: „De atâta vreme sunt cu voi și nu M-ai cunoscut pe Mine, Filipe? După Înălțarea Domnului, Sfântul Filip a continuat să propovăduiască Evanghelia în diferite regiuni, inclusiv în Samaria, Asia Mică și Grecia.
Se spune că a săvârșit numeroase minuni, vindecând bolnavi, izgonind demoni și chiar înviind morți. Legenda Sf. Pe lângă relatările biblice, există și numeroase legende legate de viața și activitatea Sfântului Apostol Filip. Una dintre cele mai cunoscute legende este cea a convertirii famenului etiopian, descrisă în Faptele Apostolilor (8:26-40). O altă legendă vorbește despre confruntarea Sfântului Filip cu Simon Magul. În tradiția populară românească, Sfântul Filip este ocrotitorul recoltelor și al viilor; sărbătoarea sa implică practici și tradiții care variază de la comunitate la comunitate.
După patima cea de bună voie și după învierea Fiului lui Dumnezeu, Sfântul Apostol Filip a văzut pe Domnul, împreună cu ceilalți Apostoli, Care era în trup fără de moarte și preamărit. A urmat Înălțarea Lui și pogorârea Preasfântului Duh. A devenit apoi propovăduitor al lui Hristos între neamuri, cu accent pe Asia, Grecia și Siria. În Hierapolis, Filip a săvârșit minuni precum învierea tânărului Teofil și a fost martirizat prin răstignire cu capul în jos, lângă Bartolomeu, în jurul anului 80 d.Hr. Moaștele sale au fost mutate apoi la Constantinopol, Roma și în cele din urmă, parțial, la Cipru.
În tradiția patristică, Filip este citat ca exemplu de credință, rugăciune și zel misionar. Clement din Alexandria, Ioan Gură de Aur și Irineu de Lyon au scris despre rolul său în expansiunea Bisericii și în învățătura despre unitatea Fiului cu Tatăl. Icoanele ortodoxe îl portretizează adesea ca un tânăr cu sul sau carte, semn al misiunii sale de propovăduire. Dincolo de relatările biblice, tradiția milenară accentuează contribuția lui Filip la răspândirea creștinismului în Balcani și în spațiul carpato-danubian, devenind simbol al misionarismului și al răspândirii Evangheliei în regiunile de graniță ale lumii antice.
Legenda și istoria rămân integrate în cultul său: Filip este sărbătorit ca sfânt ocrotitor al credinței, al comunităților creștine timpurii și al tradițiilor de credință în Biserica Ortodoxă, iar moaștele sale au jucat un rol central în venerarea pelerinilor în veacuri.
tags: #filip #bebe #diavolul #pe #biserica