Sănătatea și drepturile sexuale și reproductive ale femeilor și fetelor din România, inclusiv dreptul la avort și accesul la metode de planificare familială, au fost subminate semnificativ. Deși legislația română protejează parțial aceste drepturi, în practică, femeile și fetele întâmpină obstacole constante și sistematice în exercitarea lor.
Raportul "Se petrece fără să îți dai seama: Obstacole tot mai mari în accesarea serviciilor de sănătate sexuală și reproductivă în România" publicat de Human Rights Watch subliniază că autoritățile române nu doar că nu susțin aceste drepturi, dar adesea încurajează eforturile de a le restricționa.
Situația actuală a drepturilor reproductive
Avortul la cerere este legal în România până la 14 săptămâni de sarcină. Cu toate acestea, un număr tot mai mare de medici și spitale refuză să ofere acest serviciu, invocând obiecția de conștiință. Adesea, medicii nu direcționează pacientele către alți specialiști sau spitale, încălcând astfel drepturile acestora. Unele unități medicale refuză complet să efectueze avorturi, fie prin decizii formale, fie prin practici informale.
Autoritățile române facilitează activitatea grupurilor anti-avort și a centrelor de criză de sarcină, care încearcă să descurajeze femeile și fetele de la a accesa servicii de avort, uneori prin metode înșelătoare și lipsite de etică.
Human Rights Watch a constatat că medicii aplică uneori eronat legile și ghidurile privind avorturile, cum ar fi termenul legal pentru avortul medicamentos. Unii solicită în mod nejustificat consimțământul părinților pentru pacientele sub 18 ani, deși adolescente cu vârsta de 16 ani au legal acces la servicii de sănătate sexuală și reproductivă fără acordul acestora. De asemenea, unii medici invocă lipsa asigurării de malpraxis pentru a refuza efectuarea avorturilor, limitând și mai mult accesul la servicii medicale.
Situația este agravată de lipsa de informații și de accesibilitatea limitată a serviciilor, în special pentru femeile și fetele din zonele rurale, comunitățile marginalizate sau cele cu resurse financiare reduse.
Istoricul drepturilor reproductive în România
România are o istorie complexă în ceea ce privește drepturile la sănătate sexuală și reproductivă. În 1966, Decretul 770 a impus interdicții drastice privind accesul la contracepție și avort, în numele creșterii demografice. Implementarea abuzivă a acestui decret a dus la numeroase avorturi clandestine, cu estimări de aproximativ 10.000 de decese de femei și fete. Până la abrogarea decretului în 1989, România avea cea mai mare rată a mortalității maternale din Europa.
Proteste și revendicări
Pe 8 martie, de Ziua Internațională a Femeii, a avut loc un protest în fața Guvernului din București, numit "Uterul nostru NU e profitul vostru!", pentru a semnala pericolul la care sunt supuse drepturile reproductive ale femeilor din România.
Manifestanții au condamnat orice inițiativă de restrângere a dreptului la avort și au subliniat importanța păstrării drepturilor câștigate cu greu. Protestul a adus în atenție și cazuri de violență obstetricală, cum ar fi moartea Alexandrei Ivanov, care a decedat după ce medicii de la Maternitatea Botoșani au refuzat să îi acorde îngrijiri.
Principalele revendicări ale protestatarilor includ:
- Introducerea unei linii telefonice verzi 24/7 pentru sesizarea abuzurilor în maternități.
- Garantarea dreptului legal la însoțitor pentru gravide.
- Cursuri de formare pentru personalul medical privind comunicarea și relaționarea cu pacienții.
- Asigurarea accesului gratuit la metode contraceptive și la educație sexuală comprehensivă.
Situația actuală a candidaților la președinție
În contextul alegerilor prezidențiale, candidații au fost întrebați despre dreptul la avort. Mulți au evitat să ofere răspunsuri clare, considerând avortul ca fiind "ultima soluție" sau fiind împotriva acestuia ca metodă de contracepție. Experții în drepturi sexuale și reproductive critică aceste poziții, subliniind că decizia aparține în totalitate femeii și că astfel de declarații limitează drepturile acestora.
Deși unii candidați au menționat importanța educației sexuale și a sprijinului financiar pentru mame, ei nu au abordat în mod direct necesitatea accesului neîngrădit la servicii de avort sigur și la metode contraceptive.
Educația sexuală și sănătatea reproductivă
Lipsa educației sexuale comprehensibile și corecte din punct de vedere științific în școli afectează copiii și tinerii. De asemenea, accesul la metode de contracepție întâmpină obstacole, contrar dispozițiilor legale.
România își încalcă obligațiile internaționale în materie de drepturile omului prin neeliminarea obstacolelor din calea accesului la avorturi sigure, la contracepție și la informații privind sănătatea sexuală și reproductivă. Autoritățile ar trebui să se asigure că procesele nemonitorizate și nereglementate din sistemul de sănătate, lipsa de informații, disponibilitate sau accesibilitate nu împiedică femeile și fetele să ia decizii informate cu privire la sănătatea lor.
De ce nu ar trebui să ne ferim de educația sexuală | Dr. V. Chandra-Mouli | TEDxChișinău
