Avortul este încă un subiect controversat. Unul dintre cele mai importante lucruri de reținut este faptul că avortul nu reprezintă un eveniment resimțit în același mod de toate femeile. Pe lângă diferențele legate de contextul personal, social, economic și cultural, se ține cont și de faptul că femeile decid să facă avort din motive diferite, în momente diferite ale gestației și prin proceduri medicale diferite. Astfel și efectele psihologice resimțite după avort variază de la femeie la femeie.
Ambivalența este prezentă într-o mare măsură în cadrul acestui eveniment de viață, ceea ce înseamnă că o să fie prezent un amestec de emoții pozitive și negative. Majoritatea femeilor care termină o sarcină nedorită printr-un avort nu resimt probleme de sănătate mintală. Unele femei se simt încrezătoare cu decizia luată, altele se pot simți triste, vinovate, pot simți durere și sentimente de pierdere. O parte, pot suferi de probleme psihologice clinice, precum depresia sau anxietatea. (Notă: atunci când avortul este perceput de femeie ca reprezentând o traumă severă, se poate ca aceasta să aibă simptome ale Tuburării de Stres Post Traumatic - PTSD).
Termenul de Sindrom Post Avort (PAS) se referă la simptomele pe care unele femei le-ar putea resimți după avort. Efectele psihologice pe care o femeie le resimte după avort depind de o multitudine de factori. Caracteristici particulare ale sarcinii, inclusiv gradul în care femeia a dorit sarcina. În concluzie, femeile care trec prin experiența avortului se raportează diferit la acest eveniment.
Este important să recunoaștem gama largă de gânduri și emoții, atât pozitive, cât și negative, pe care acestea le pot resimți. Persoanele care vor să discute despre experiența prin care au trecut și despre însemnătatea pe care o are în viața lor, pot apela la psiholog. Într-un cadru confidențial și neutru, doctorul psiholog oferă ajutor în gestionarea unor astfel de situații. Minte Forte este o organizație non-guvernamentală, neutră din punct de vedere politic și religios și nu are o poziție pro sau contra avort.
Major, B., Appelbaum, M., Beckman, L., Dutton, M. A., Russo, N. F., & West, C. (2009). Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept.
Faptul că finalitatea oricărui sistem social este protecţia drepturilor şi libertăţilor persoanei, a individului, este ideea primă pe care se fundamentează liberalismul. Este interesant de privit, dintr-un prim punct de plecare, faptul că dreptul la viaţă este un drept fundamental reglementat atât la cel mai înalt nivel intern, articolul 22 alin. (1) din Constituţia României dispunând că „Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate”, dar şi la nivel internaţional, o serie de acte internaționale reglementând dreptul la viață al persoanei. I. Poziția bisericii față de avort și statutul fetusului este mai mult decât clară, respingând teoriile potrivit cărora fetusul este doar un produs de concepție a cărei soartă depinde în totalitate de voința mamei. Pentru reprezentanții bisericii avortul reprezintă omucidere, fiind unul dintre cele mai grave păcate posibile, o teorie pro viață fiind enunțată în următorii termeni: „Avortul este uciderea brutală a unei ființe umane, deplină, unică, lipsită de apărare.”
II. Avortul la cerere era legal în Romania, în 1957, însă Decretul Nr. 770, din 1 octombrie 1966, pentru reglementarea întreruperii cursului sarcinii pune capăt acestui drept. Una dintre justificările invocate de adoptarea decretului a fost aceea că „întreruperea cursului sarcinii reprezintă un act cu grave consecințe asupra sănătății femeii”. Faptul că decretul a dus la creșterea numărului de decese și a copiilor abandonați este evidențiat în timp. În 1989, Regimul a fost înlocuit cu alte reglementări.
În Africa, reglementările variază: Africa de Sud, Congo și Maroc au reguli diferite despre avort, unele permițând în diverse condiții, altele restricționând sever. În America, Canada, Statele Unite, Cuba au tendințe mai liberale față de Europa în domeniu, cu decizii ale tribunalelor care modelează dreptul la viață și dreptul la alegere. Un studiu amplu în SUA privind efectele psihologice ale avortului arată că anxietatea poate scădea după optarea pentru avort, iar faptul că refuzul avortului poate genera traume temporare, dar nu efecte pe termen lung pentru multe femei. Acest lucru contrastează cu mitul reducerii sănătății mentale după avort.
Studiile în România arată dificultăți majore în accesul la avort, cu centre private uneori inaccesibile din motive financiare, iar consimțământul parental poate complica situația la adolescente. Totodată,Centrele pentru criză de sarcină pot transmite informații despre paciente către spitale, inducând temeri și obstacole suplimentare în accesul la servicii.
Ionel Cioată - Riscurile fizice la care este supusă femeia care face avort
În ceea ce privește sfera etică, un argument central este personalitatea (personhood) - dacă fetusul este persoană sau nu, iar această discuție este conectată cu dreptul la viață, demnitatea umană și limitele intervenției medicale. Diferitele abordări filozofice, inclusiv criticile lui Tooley despre potențialitate, sugerează că demnitatea poate fi atribuită existenței umane încă din concepție, dar interpretările variază în funcție de teoria personalității și de contextul juridic și cultural.