Se știe de copiii care s-au născut foarte prematur (mai puțin de 33 de săptămâni) prezintă rate mai mari de neatentie, anxietate și dificultăți sociale în comparație cu copiii născuți la termen. Dificultățile comportamentale experimentate de copiii foarte prematuri sunt variate, dar dezvoltarea copiilor este puternic influențată de factorii de mediu; în special după aspectul împrejurarilor imediate din perioada de creștere. Un studiu recent de Vanes și colaboratorii/et al (2021) a investigat măsura în care rezultatele cognitive și psihologice la copiii de vârstă preșcolară născuți foarte prematur sunt influențate de dezvoltarea timpurie ( precoce) a creierului și mediul de acasă.
Acelasi studiu arată că stimularea cognitivă efectuată de părinți descrie măsura în care copilului i se oferă experiențe educaționale și stimulante acasă, cât și în familie. Aceasta include disponibilitatea jucăriilor educaționale, cum ar fi cele care îl învață culorile sau formele; jucării pentru motricitatea fină (control motor fin) precum LEGO sau cărți de colorat; sau instrumente muzicale-și măsura în care părinții se implică în învățarea copilului lor, cum ar fi învățarea lor despre numere, forme sau relații spațiale. La copii foarte prematuri cu vârsta cuprinsă între 4 și 7 ani, a fost găsită o relație între stimularea cognitivă efectuată de părinți și rezultatele comportamentale care sunt deosebit de relevante pentru nașterea prematură.
Acelasi studiu a analizat, de asemenea, structura creierului din perioada de sugar în relație cu rezultatele din copilărie. Studiul este un bun exemplu care arată că atât natura, cât și îngrijirea joacă un rol important în modul în care copiii se dezvoltă după nașterea prematură. Descoperirile sunt încurajatoare, deoarece sugerează că acei copii care s-au născut foarte prematur și care, prin urmare, ar putea fi expuși unui risc mai mare de anumite probleme de dezvoltare pot beneficia de faptul că li se oferă un mediu familial stimulant cognitiv în anii preșcolari. Acest lucru înseamnă că părinții pot lua măsuri practice pentru a stimula dezvoltarea și bunăstarea copiilor lor foarte prematuri.
Copilul prematur este un copil născut prea devreme, înainte de 37 de săptămâni împlinite de sarcină. Fătul se dezvoltă pe tot parcursul sarcinii, având nevoie de 40 de săptămâni pentru ca organele sale-creierul, plămânii, ficatul, rinichii, intestinele etc.-să se dezvolte în mod optim. De cele mai multe ori, cauza producerii unei nașteri prematur nu este cunoscută. Cu cât vârsta de gestație este mai mică, cu atât ne putem aștepta ca nou-născutul prematur să se adapteze mai greu și să apară mai multe complicații. Prematurii au risc de a face anemie, care să necesite transfuzii de sânge, iar nou-născuții prematuri au risc mare de infecții grave, deoarece imunitatea lor este scăzută, iar susținerea lor în viață în secțiile de terapie intensivă neonatală necesită intervenții agresive (intubație oro-traheală, montare de catetere centrale sau de branule, recoltare de analize).
Este foarte important ca sarcinile să fie urmărite corect și să se stabilească riscul de naștere prematură. Toți nou-născuții prematuri trebuie urmăriți pe parcursul internării și după externarea din maternitate din punctul de vedere al dezvoltării neuromotorii și cognitive, precum și din punctul de vedere al complicațiilor oftalmologice (cecitate) și ale auzului. Prematurii sunt niște mici eroi, care, de când se nasc, trec prin multe și grele încercări, dar, ajutați de medici și de familie, pot învinge și pot recupera. Cel mai frumos moment, ca medic neonatolog, este să vezi un prematur care se întoarce, după un an sau doi, de mână cu mama sa, și îți mulțumește.
Îngrijirea prematurității: în general, un copil care se naște prea devreme se numește prematur. Cu alte cuvinte, atunci când bebelușul dvs se naște înainte de a 37-a săptămână de sarcină, vorbim despre un bebeluș născut prematur. Îngrijire specială pentru copilul prematur: cât de prematur este bebelușul, determină în mare măsură ce fel de îngrijire specială are nevoie. Temperatura corpului, monitorizarea, respirația, glicemia, icterul, hrănirea, alăptarea, creșterea și somnul sunt componente esențiale ale îngrijirii în NICU și apoi acasă. În plus, alăptarea și hrănirea prin tub pot fi necesare într-o fază timpurie, iar vârsta corectată este utilizată în monitorizarea dezvoltării până în jurul a doi ani.
Prematuritatea implică riscuri de complicații pe termen scurt, cum ar fi sindromul de detresă respiratorie, infecții neonatale, hemoragii intraventriculare și enterocolită necrotizantă, dar și complicații pe termen lung precum întârzieri în dezvoltarea motorie sau cognitivă, paralizie cerebrală, epilepsie, tulburări de atenție, tulburări de vedere și auz, displazie bronhopulmonară etc. Prognosticul depinde de vârsta gestațională, greutatea la naștere, complicațiile asociate și calitatea îngrijirii primite. Monitorizarea neurologică a copilului prematur este crucială, folosind vârsta corectată ca reper de evaluare până la aproximativ doi ani.
Tratamentul în prematuritate poate începe înainte de naștere, cu corticosteroizi pentru maturarea pulmonară a fătului, iar după naștere, poate include suport respirator (CPAP sau ventilație), administrare de surfactant, nutriție prin sondă sau intravenos, antibiotice în caz de suspiciune de infecție și monitorizare continuă a funcțiilor vitale. Echipa neonatală urmărește evoluția zilnic și adaptează intervențiile în funcție de situația pacientului.
Bebeluși prematuri: La ce să vă așteptați în secția de terapie intensivă neonatală și îngrijirea prematurului dumneavoastră
Prevenirea prematurității, în general, poate fi posibilă prin controale prenatale regulate, tratarea infecțiilor la timp, renunțarea la fumat și utilizarea de alcool sau droguri, monitorizarea tensiunii arteriale și a glicemiei, respectarea recomandărilor obstetricianului. Dacă ai avut anterior o naștere prematură sau ai col uterin scurt, medicul poate recomanda monitorizare suplimentară și tratament preventiv.
Îngrijirea copilului prematur acasă implică continuarea monitorizării creșterii și dezvoltării, menținerea copilului pe spate în timpul somnului, evitarea expunerii la persoane bolnave și respectarea schemei de vaccinare. Observarea atentă a comportamentului copilului este esențială: dificultăți respiratorii, refuz persistent al alimentației, letargie sau convulsii necesită ajutor medical imediat. Sprijinul emoțional al părinților contează enorm, iar cererea de ajutor în caz de oboseală sau anxietate este în regulă.
- Ghiduri clare despre nașterea prematură și etapele de intervenție în funcție de vârsta gestațională
- Rolul stimulării cognitive și al mediului de acasă în dezvoltarea copiilor prematuri
- Importanța monitorizării neurologice și a evaluării la vârsta corectată
Diferențele-cheie între dezvoltarea prematură și cea la termen
Diferențele rezultate din vârsta de gestație la naștere afectează în mod semnificativ provocările și rezultatele. În general, copiii prematuri au greutate mică la naștere, organe imature, risc crescut de complicații respiratorii, neurologice și digestive și necesită adesea îngrijire în NICU. Nou-născuții la termen au, în mod obișnuit, plămâni și creier mai bine dezvoltați, hrănire mai ușoară și un risc mai mic pentru complicații majore. Diferențele influențează atingerile deprinderilor motorii și limbajului, iar reperele de dezvoltare pot fi calendarizate în funcție de vârsta corectată.
În primii trei ani de viață, intervenția timpurie este crucială pentru a recupera întârierile de dezvoltare. Suportul fiind adaptat la vârsta corectată, copiii prematuri pot atinge reperele la timp sau aproape, iar evaluările neurologice pot ghida intervențiile de recuperare. Pe lângă prematuritate, există factori genetici și alte situații medicale care pot influența dezvoltarea, dar timpul de naștere rămâne un predictor important al profilului de dificultăți.
Îngrijire și intervenții recomandate
Intervențiile timpurii includ stimulare senzorială și cognitivă în mediul familiar, îmbunătățirea conduitelor motorii prin exerciții adaptate vârstei, monitorizare regulată a tensionării musculare, și susținerea limbajului prin comunicare zilnică, jocuri educative și lectură. În cazul hrănirii, se poate utiliza hrănire prin tub, apoi trecerea treptată la hrană orală, în funcție de coordonarea supt-înghițire-respirație. Vârsta corectată este folosită pentru a evalua progresele în dezvoltare până aproximativ 2 ani, după care reperele ar trebui să se alinieze cu copiii de aceeași vârstă cronologică, dacă evoluția este adecvată.
Fiindcă prematuritatea poate implica riscuri pentru ochi și auz, monitorizarea oftalmologică și auditivă este esențială pe durata spitalizării și după externare, pentru a identifica și trata devierile cât mai devreme. În cazuri severe de displazie bronhopulmonară sau de tulburări respiratorii, se pot utiliza diuretice, controlul fluidelor și, în unele cazuri, oxigenoterapie pe termen scurt sau lung.
În final, cu o îngrijire integrată a familiei (FICare) și cu sprijinul asistentelor, medicilor neonatologi și pediatri, copilul prematur poate atinge potențialul său de dezvoltare și poate avea o viață deplin adaptată la mediul său.
tags: #particularitatile #copilului #nascut #prematur